2,383 matches
-
să crească și să se dezvolte. Acest fapt a contribuit și mai mult la recunoașterea sfințeniei locului. O serie de articole cuprinzând prețioase amănunte cu privire la descoperirea locului de zidire a mănăstirii și bazate pe relatările martorilor oculari, unii dintre ei ctitori ai viitoarei mănăstiri, au fost publicate în anul 1915 de către Preotul Nicoale Băiaș într-un ziar al timpului, Foaia Oraviții. Adevărul cu privire la istoria și descoperirea locului unde s-a ridicat Mănăstirea Călugăra îl aflăm de la tânărul teolog Alexie Nedici, care
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
grave la probitatea sa morală. Din documentele aflate în posesia Arhivei Episcopiei Caransebeșului, reiese că Atât Pavel Bufanu, cât și Pr. Valeriu Dabiciu succesorul lui (1905-1910), au avut ca reclamnați principali, pe Alexie Nafir, fiul lui Mihai Nafir, unul din ctitorii mănăstirii, precum și pe Ioan Băulescu, epitropul Mănăstirii Călugăra. Întreaga perioadă în care administrația mănăstirii a fost încredințată preoților de mir, cu două mici excepții, se află sub semnul implicării masive a mirenilor în dezvoltarea istorică a mănăstirii, prezența călugărilor fiind
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
capitolul al doilea al lucrării de față și nu vom mai reveni asupra lor. Una dintre primnele minuni legate de locul unde a fost întemeiată mănăstirea se referă auzirea unor sfinte cîntări liturgice de către martori oculari, care mai târziu devin ctitori ai mănăstirii. Unul dintre aceștia a fost ciobanul Ioța Văegariu care era cu oile în 1858, cînd a auzit minunea săvârșindu-se în văzduh, Apoi a auzit cântările îngerești din nou tot pe acel loc și a pus o icoană
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Predeal, cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele Mânăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal). Ctitorul mânăstirii a fost Ioanichie Ieromonahul și Duhovnicul. Un pomelnic cu aspect de cronică, scris la 20 mai 1821, recunoaște data înființării „la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut și a obținut terenul de
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
ferecată în argint, o cruce din lemn ferecat în argint aurit, o icoană a Maicii Domnului îmbrăcată în argint, o Evanghelie cu litere chirilice datând din 1845, ferecată în argint, un policandru din lemn tare, o strană arhierească precum și tabloul ctitorilor pictat în ulei pe pânză. Biserica are formă de navă (corabie). Acoperișul este în formă de șarpantă învelit cu tablă galvanizată. Pe părțile laterale ale pereților exteriori se află câte trei pilaștri fictivi cu capiteluri murale, dispuși simetric, deasupra cărora
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
și altarul. Pronaosul și naosul au pardoseală din lespezi de piatră, în timp ce altarul are o dușumea din lemn de brad. Pridvorul are un plafon plan. Pronaosul servește și de cameră a mormintelor, pe partea nordică aflându-se cripta cu osemintele ctitorilor, străjuită de un monument funerar din marmură albă. Pronaosul are o cupolă semicilindrică susținută și întărită pe arcuri transversale. Deasupra pronaosului se înalță turla clopotniței de formă pătrată cu patru ferestre în arc bizantin și cu acoperișul în cupolă, în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei și crucile de piatră din jur au o mare valoare arheologică. Piatra de mormânt a ctitorului are semne si simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan sugerează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor. Fundația seamănă cu cea a bisericii varegilor numită Sfântul Gheorghe din Staraia Ladoga. Artefactele descoperite în Vasilău se află majoritatea la Muzeul
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
apărută la Cernăuți în 1865. Biserica veche de lemn din Frătăuții Noi a fost construită în jurul anului 1744 și se află astăzi în cimitirul satului. Dorinel Ichim menționează existența unei pisanii la această biserică, dar nu o datează. Conform acesteia, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc. Lângă peretele absidei laterale sudice a bisericii se află o cruce ridicată în anul 1840, pe mormântul preotului paroh Pantelimon Maierean
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
județului Neamț. Comuna a fost desființată în 1968, satul Gâdinți fiind înglobat în comuna Sagna. Abia în aprilie 2004 a fost reînființată comuna Gâdinți, în urma unui referendum. Biserica “Sf. Dumitru” din Gâdinți a fost construită între anii 1806-1812, având drept ctitori pe marele vornic Dimitrie (Emanoil) Bogdan (+1820) și soția sa, Georgeta. Pisania aflată în biserică are următorul text: "„Această Sfântă Biserică este ridicată în anul 1812 de Emanoil și Georgeta Bogdan”". La construirea edificiului a fost folosită piatra adusă din
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
15 m înălțime. Ea a fost zidită din piatră și cărămidă, mortar și var. Interiorul bisericii este compartimentat în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica "Sf. Dumitru" din Gâdinți are în patrimoniul său icoane de valoare donate de către ctitori, cum ar fi icoana Maicii Domnului și icoana Sfântului Dimitrie. Cele două clopote datează din 1780 și respectiv 1815; ele au fost aduse de ctitori de la o altă biserică.
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
altar. Biserica "Sf. Dumitru" din Gâdinți are în patrimoniul său icoane de valoare donate de către ctitori, cum ar fi icoana Maicii Domnului și icoana Sfântului Dimitrie. Cele două clopote datează din 1780 și respectiv 1815; ele au fost aduse de ctitori de la o altă biserică.
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
de către Prea Fericirea Sa toate cărțile de slujbă, precum și majoritatea manualelor de studiu pentru învățământul teologic seminarial și universitar. A publicat monografiile: "Mitropolitul Iacob Putneanul" (Mănăstirea Neamț, 1978), "Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români" și "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980). A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine de la întemeietoarea acestei familii , boieroaica Păușa. Un document datat 15 ianuarie 1695 vorbește despre vânzarea unei livezi la Păușești-Măglași. Este prima dată când într-un document apar alături cele două nume de Păușești
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 e.N, pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe "acropolisul" vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.N, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404 e.N, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
în stil gotic, mai nouă și încăpătoare, aflată la sud de sat. Cine și când anume a construit această biserică de piatră, încă martoră a istoriei, nu se știe. Este posibil să fie primul așezământ monahal construit de călugării benedictini, ctitori a numeroase așezăminte de pe culoarul Someșului Mic și Someșului Mare. Atribuirea ei unei comunități de români ortodocși ca atestat „a existenței și afirmării neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluiența Someșurilor”, este discutabilă, fiind mai degrabă produsul unui entuziasm
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
I de Wittelsbach. Fortăreața a fost distrusă între anii 1398 și 1403. Între anii 1546 și 1573, în locul fortăreței a fost construit un castel renascentist cu patru aripi. Pe o placă comemorativă din interiorul castelului sunt inscripționate numele celor doi ctitori: ducele Wilhelm al IV-lea și fiul acestuia, ducele Albrecht al V-lea. Castelul a devenit resedința preferată - din afara orașului - a curții müncheneze. Prințul moștenitor Max Emanuel, foarte atașat de castelul de la Dachau, i-a ordonat lui Joseph Effner să
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența - d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București. În 1846 tânărul Paoli s-a călugărit în Congregația Călugărilor Pasioniști, unde a luat numele de "Ignatius", si a fost hirotonit în 1849, după terminarea studiilor lui teologice
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
Paul". După accea a luat parte la Primul Conciliu Vatican. La data de 19 august 1870 preotul a fost desemnat de către Papă Pius al IX-lea că Episcop de Nicopole pentru Bulgaria și administrator apostolic al Valahiei. Episcopul a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif din București. Construcția a fost terminată la sfârșitul anului 1883. Fondurile necesare pentru construirea bisericii au venit de la credincioși, personalități remarcabile ale Principatelor Române, precum de la prieteni și sponsori străini, cunoscuți de Paoli. În august 1871 episcopul
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca și Doamna Ecaterina.
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
fost construită între anii 1902-1905, jumătate din cheltuielile de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), politician și ministru de externe (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941), care deținea moșii în localitate. Prințul Sturdza este considerat a fi principalul ctitor. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, lucrările fiind executate de meșteri români și austrieci sub coordonarea inginerilor Christof Kossinschi și F. Miller. Biserica a fost sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
În studiul introductiv la această ediție, Schifirneț evidențiază concepția originală a sociologului român despre societatea concepută ca un sistem. O altă lucrare a lui Brăileanu, "Politica" a fost reeditată de Schifirneț. În studiul introductiv Schifirneț subliniază contribuția lui Brăileanu de ctitor al științei poltice în România. Aceste studii despre sociologi români au fost incluse în volumul "Sociologie românească modernă". Schifirneț este autor de manuale și capitole din manuale 1. Cultura, în "Sociologie", manual clasa a XI-a, coordonatori Cătălin Zamfir, Septimiu
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
Cartea ne oferă o amplă reconstituire, bazată pe o informație luxuriantă, a studiilor lui Motru, în țară și în străinătate, a activității în învățământul universitar, a editorului de reviste, a relațiilor cu T. Maiorescu, I. L. Caragiale, Nae Ionescu ș. a., a ctitorului de societăți, a academicianului și omului politic.". Lucrarea "C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale" este ,o veritabilă premieră în cultura filosofică românească." ,Editor științific al operei lui C. Rădulescu-Motru”, Schifirneț analizează biografia și faptele lui C. Rădulescu-Motru în contextul mentalităților
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
era de obicei «fecioara și martira Sf. Ecaterina» (Catherina Virgo et Martyr). După declinul premonstratenșilor, conducerea curții beghinelor a fost preluată în toată Europa de cisterciți. În acele cazuri însă în care hramul bisericilor din curțile beghinelor era Sf. Ecaterina, ctitorii acestora au fost premonstratenși. Toate mănăstirile înființate de cistercieni au ca hram exclusiv pe Sf. Maria”". Cercetătoarea Dana Jenei conchide: "„Cistercian sau la origine premonstratens și preluat după declinul ordinului [...], așezământul de pe lângă capela Sf. Ecaterina din Brașov a fost fondat
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
aparente și casete de tencuială, având două rânduri de firide despărțite de un brâu simplu de cărămidă. Pictura interioară, de dată recentă, nu mai păstrează decât în spirit pe cea originală. Astfel, tabloul votiv și pisania îi prezintă pe presupușii ctitori din relatările celor ce văzuseră vechea frescă. În partea de nord a bisericii, spre șosea, în 1964, încă mai puteau fi zărite ruinele unor construcții aprținând fostelor chilii. Anul presupus al construirii lăcașului este 1647, însă această dată apare numai
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]