3,251 matches
-
scuipa, din interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap. — Iisuse, ce temperament. Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă: — Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scotea un suspin de ușurare. La urma urmei, având În vedere că nu puteai șterge pur și simplu oamenii răi de pe fața acestui pământ care se Învârte nebunește, era mult mai bine ca deochiul lor să fie Închis Într-o cușcă de sticlă decât să pătrundă adânc În sufletele nevinovate ale Domnului și să le distrugă viețile. Douăzeci de minute mai târziu, când dădu buzna Într-un cabinet șic dintr-unul dintre cele mai Înstărite cartiere ale orașului, Zeliha ținea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prin poluarea electrică a lumii moderne. Pentru a opri soneria aia care-l Împiedica să adoarmă la loc, făcu niște gesturi pe care le-ar fi comparat, Într-un roman, cu salturile repetitive și comportamentul sacadat ale unui animal În cușcă. Mai bine ar fi lăsat deșteptătorul ăla În Canada, de unde-l adusese cu un an În urmă. CÎnd călătorea, Îi plăcea să achiziționeze obiecte practice: la Întoarcerea la Paris, s-ar fi folosit de ele zilnic, iar asta i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Aveam să-mi Îndeplinesc Îndatoririle religioase, dar aveam să ratez ocazia de a sta de vorbă cu acela ale cărui filme Îmi stîrniseră dorința de a turna la rîndul meu filme. Ce era de făcut? Mă Învîrteam ca leul În cușcă În camera de serviciu pe care o ocupam la ultimul etaj al unei clădiri de pe bulevardul Raspail, unde toată lumea, cu siguranță, fusese deja la liturghia de dimineață. Puneam la pick-up Missa solemnis a lui Mozart, crezînd că astfel voi atenua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu mă interesa. Tocmai filmam inserturi de cuști, cîntare și tăblițe cu prețuri gîndindu-mă la montajul alternat, În maniera lui Eisenstein, pe care Îl puteam face mai tîrziu. „Grăbește-te să-l filmezi pe moș, o să plece!“. Ceilalți sînt mereu convinși că au idei mai bune decît tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice! - a dragostei posesive și dominatoare, ale dragostei neliniștite, anxioase, Înspăimîntătoare, pe care mi-o arăta tatăl meu și În care mă zbăteam ca o veveriță În cușcă. Nu dragostea lui mă Întemnița, ci neliniștea lui. O regăsim În cărțile pe care le-a scris. „Neliniștea nu mă părăsește“, scrie el gîndindu-se la două din fetele lui care, În timpul vacanței, plecaseră la plimbare și nu se Întorseseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și avantajele posibile, iar femeile trebuiau să le facă toate poftele, În timp ce găteau, făceau curat și creșteau copiii. Ba mai mult, mulți dintre acești bărbați se Întâlneau cu alte femei, În timp ce soțiile lor se prefăceau că nu știau nimic. O cușcă. Îi era teamă de această cușcă. Nu putea Înțelege intimitatea unei asemenea legături. Uneori și-ar fi dorit să poată. La câteva zile după ce fratele ei s-a căsătorit, a observat cu surprindere cum se priveau cei doi soți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să le facă toate poftele, În timp ce găteau, făceau curat și creșteau copiii. Ba mai mult, mulți dintre acești bărbați se Întâlneau cu alte femei, În timp ce soțiile lor se prefăceau că nu știau nimic. O cușcă. Îi era teamă de această cușcă. Nu putea Înțelege intimitatea unei asemenea legături. Uneori și-ar fi dorit să poată. La câteva zile după ce fratele ei s-a căsătorit, a observat cu surprindere cum se priveau cei doi soți, cu o intimitate pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stătea la bar - Înalt, musculos, vopsit blond, Îmbrăcat Într-un tricou gri zdrențuit. Mânca niște clătite, cu ochii țintă la ecranul unui televizor unde se transmiteau știrile locale din Los Angeles: — O felină domestică din Studio City este acum În cușcă pentru că terorizează vecinii. Autoritățile au luat măsuri drastice pentru a Împiedica felina să mai atace. Nu i-a fost atașată o brățară de identificare, nu este monitorizată electronic, dar felina Louis se află acum În arest la domiciliu. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe perdeaua de nori cenușii, dudul negru e la fel de întunecat pe cât îi cere numele. Lumina felinarului nu-i pătrunde coroana, nu atinge nici măcar frunzele crengilor mai joase, doar o slabă luminozitate tapisează solul aproape atingând trunchiul gros al copacului. Vechea cușcă pentru câine e tot acolo, goală de mulți ani când ultimul ei locatar a murit în brațele Justei iar ea i-a spus bărbatului, Nu mai vreau niciodată un animal în casa mea. În fața intrării întunecate a cuștii s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
copacului. Vechea cușcă pentru câine e tot acolo, goală de mulți ani când ultimul ei locatar a murit în brațele Justei iar ea i-a spus bărbatului, Nu mai vreau niciodată un animal în casa mea. În fața intrării întunecate a cuștii s-a zărit o licărire care a dispărut imediat. Cipriano Algor vru să afle despre ce e vorba, se aplecă să arunce o privire după ce se apropiase câțiva pași. Bezna dinăuntru era completă. Înțelese că astupa cu trupul lui lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să știe, arată chiar ca niște ochi de pisică, cel mult, și în cel mai rău caz, i-am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că n-ar încăpea niciodată într-o cușcă de mărimea asta. Cipriano Algor nu vorbi de pisici și de tigri când intră în casă, nu suflă o vorbă nici despre vizita la cimitir, iar în ce privește urciorul pe care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e un subiect potrivit într-un asemenea moment, fiicei lui nu-i spuse decât, E un câine afară, făcu o pauză, așteptând parcă un răspuns, și adăugă, Sub dud, în cușcă. Marta se spălase și se schimbase, se așezase un minut odihnindu-se înainte de pregătirea cinei, nu-i arde să se gândească la locurile pe unde trec și zăbovesc câinii fugiți sau abandonați în hoinărelile lor, Să-l lăsăm în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi alta, La ce te gândești de pari așa de distrat. Ar spune nu, domnule, ce idee, nu e distrat, doar pentru a nu mărturisi că se simțea îngrijorat ca un copil din pricina câinelui, dacă stă la adăpost în cușcă, dacă, acum că-și mulțumise stomacul și-și refăcuse energiile, și-o fi urmat călătoria, în căutarea unei hrane mai bune sau a unui stăpân locuind într-un loc mai puțin expus furtunilor și ploilor mărunte. Mă duc în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe frunte. Fiica lui îi întoarse mângâierea și, zâmbind, spuse, Nu uita să vezi ce-ți mai face câinele, Deocamdată nu e decât un câine care a venit la noi și a crezut că se poate feri de ploaie în cușcă, poate e bolnav, sau rănit, poate are pe zgardă numărul de telefon al persoanei care trebuie sunată, poate e al unui om din sat, poate că l-au bătut și a fugit, dacă așa s-a întâmplat, mâine dimineață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
stai târziu la cusut, ai grijă cu ochii. După ce fiica lui se retrase, Cipriano Algor deschise ușa care dădea afară și privi spre dudul cel negru. Burnița persistentă continua să cadă și nu se simțea nici un semn de viață în cușcă. O mai fi acolo, se întrebă olarul. Găsi un fals pretext ca să nu meargă să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la piele din pricina unui câine vagabond, o dată a fost de ajuns. Se retrase în camera lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu jumătate din vase, care, între paranteze fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câțiva pași și, cu un glas limpede, ferm, dar fără să-l modifice prea mult, pronunță numele ales, Găsit. Câinele își ridicase capul când îl văzuse, și acum, ascultând în sfârșit numele pe care-l așteptase, ieși cu totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
singurul scop de a-și obișnui câinele cu sunetul glasului său, dar unde dinadins, cu insistența unui refren, cuvântul găsit revenea în mod repetat, Marta aduse o strachină mare de lut, plină cu apă limpede, pe care o puse lângă cușcă. Înfruntând scepticisme, din plin justificate după miile de relatări citite și auzite despre viețile exemplare ale câinilor și miracolele lor, va trebui totuși să spunem că Găsit îi surprinse din nou pe noii lui stăpâni rămânând pe loc, față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
devreme ce se poate lăsa pe mai târziu, răspunse Cipriano Algor privind în altă direcție. Găsit terminase de băut, și, pentru că nici unul dintre ei nu părea că vrea să-i dea atenție, se hotărî să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă, și, înainte să apuce să-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se gândise să-l ia cu el, intenționase să meargă din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am văzut umblând pe aici acum două trei zile, l-am strigat, dar s-a făcut că nu mă aude, e un animal frumos, Când m-am întors ieri acasă de la cimitir, am dat de el pe jumătate ascuns în cușca de sub dud, care a fost a altui câine pe care l-am avut, Constant, era întuneric, doar ochii îi străluceau, Căuta un stăpân pe placul lui, Nu știu dacă eu sunt un stăpân pe placul lui, poate că are deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mers bine în dimineața asta, îi spuse câinelui Cipriano Algor. Peste câteva minute ajunse acasă. După parcarea furgonetei, Găsit își privi fix stăpânul, înțelese că deocamdată era scutit de obligațiile lui de navigator, și se îndepărtă, dar nu în direcția cuștii, ci porni în plimbare cu aerul inconfundabil al celui care s-a hotărât că a venit timpul să recunoască locurile. Să-i pun un lanț, se întrebă neliniștit olarul, dar apoi, observând manevrele câinelui, care adulmeca și-și marca teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spada mușchetarului, Pușca la fel, confirmă Cipriano Algor, că veni vorba despre câine, ce-o mai fi făcând Găsit, am uitat complet de el, oare doarme. Olarul se ridică, dădu la o parte perdeaua de la fereastră, Nu-l văd în cușcă, spuse, Umblă pe afară, îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
închizi ușa, Nu glumi, Nu glumesc, va trebui să te hotărăști astăzi dacă vrei sau nu să-l primești în casă, știi că, dacă intră, intră pentru totdeauna, Și Constant intra când avea chef, Da, dar de obicei prefera independența cuștii, în timp ce Găsit, dacă nu mă înșel, are nevoie la fel de mult de companie ca de hrană, Ai dreptate, spuse olarul. Deschise larg ușa și făcu un gest, Intră. Fără să-și ia ochii de la stăpân, Găsit făcu un pas timid, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]