1,631 matches
-
în luna de după nori! picături pe oglindă ori curge de pe vagon, lumini punctiforme străpung selectiv, unul într-altul geamurile răsfrînte, la Grajduri ar mai ploua, locul dinăuntru face poveste din lipsa lui, lipsă de peisaj împrejur, trup așezat în viu cucoana adusă la toaletă de bărbat, stai, așteaptă! între tineri unul fredonează, ploaia măruntă, ai să umfli gogoașa retoricii păstrînd ideea de relatare personalo-ceferistă și iată Cartea, ah, Mallarmé! gară mai mare Buhăești, picior peste picior, ai tu trup, plutind încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
telefonul mobil, alt subterfugiu, mai clasic, oglinda, acolo o fată de 15-16 ani, o voi ascunde, ce mai e de scos, suflecă mîneca, o candoare întreagă cît de repede le am de pus la loc! cremă, freacă mîinile, Itești două cucoane, una depășită de grăsime, gesturi de mirungere, cum imit gesturile studiate de la teatru, simulînd același lucru! ne batem joc de copii făcîndu-i apți de sexualitate înaintea sexualizării, oricum, tu ești prima, îți jur! următoarele minute condamnate să fie consumate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
față de cine-l obține, cu mîndria sîngele tahigraf în care mă vărs, cît îi ceasu' acu, păi pînă la și șapteșpe mai sînt o grămada! telefonu' tău e-nainte, păi noi sîntem pe la Scînteia, pentru că mie așa mi-a spus cucoana, care s-o uitat pe programu' de mîine, nu, că viu cu Mirabela Zorilă, bine, pa! prostalău'! nu, că s-o udat la picioare, s-o descălțat și nu poate să stea așa în mașină, îi îngheață picioarele! tu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lăsa reprezentat, cu aceste ocazii, printr-unul din episcopii săi, mereu același, un prelat de origine vietnameză. În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu mai avea părți neîndoite ca să se cunoască vreo răsturnare mai recentă. Camionul ăsta se tîra pe drumul de costișă și Musolin mai învîrtea cu o mînă volănoiul său uriaș. Spun cu o mînă pentru că cealaltă era ocupată cu bîjbîitul cucoanei de lîngă el, posesoarea lemnăraiei luată de la tîrg pentru casă nouă. Pe căldura aceea Musolin luase cîteva harașpinci bune, se roșise ca racul, dar nu se vedea din cauza negrelii ce se instaurase definitiv pe toată pielea sa. Cucoana Anica era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu bîjbîitul cucoanei de lîngă el, posesoarea lemnăraiei luată de la tîrg pentru casă nouă. Pe căldura aceea Musolin luase cîteva harașpinci bune, se roșise ca racul, dar nu se vedea din cauza negrelii ce se instaurase definitiv pe toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a scos doar un "au" și s-a prăbușit într-un leșin aproape mortal. Cucoană, nu muri! țipă omul speriat de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a scos doar un "au" și s-a prăbușit într-un leșin aproape mortal. Cucoană, nu muri! țipă omul speriat de moarte. Nu muri că mă bagi în pușcărie. Musolin o stropește cu o sticlă de apă clocită, o învîrte, o sucește, plînge, strigă după ajutor. Cîmpul e gol ca deșertul Sahara și cucoana Anica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mortal. Cucoană, nu muri! țipă omul speriat de moarte. Nu muri că mă bagi în pușcărie. Musolin o stropește cu o sticlă de apă clocită, o învîrte, o sucește, plînge, strigă după ajutor. Cîmpul e gol ca deșertul Sahara și cucoana Anica nu mișcă, nu respiră. Disperat, încearcă să pornească mașinăria ca s-o ducă la spital. Ca un făcut, hurdubaia nici vorbă să pornească. Musolin umblă la baterie, curăță bornele, mîinile îi tremură. Încearcă din nou, dar nici vorbă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să pornească. Musolin umblă la baterie, curăță bornele, mîinile îi tremură. Încearcă din nou, dar nici vorbă să pornească. Scoate bujiile, le curăță "ața", le suflă, le reglează distanțele. Bateria pierde din putere și abia mai zvîcnește. Musolin aleargă la cucoana Anica și este convins că este moartă. O să zică toți că am omorît-o, plînge Musolin. Camionul ăsta bea benzină cu polonicul și Musolin visa la camioanele cele noi, diesel, care se stricau mai rar. Nu-i vorbă că benzină era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se stricau mai rar. Nu-i vorbă că benzină era pe tot drumul, dar Musolin ar fi găsit motorină pe de-a moaca de la tractoriști. Musolin se învîrte disperat și nu știe ce să facă. Este sigur că a murit cucoana Anica. Poate i-am rupt o coastă și i-a intrat în inimă. Aleargă din nou la ea și încearcă să-i asculte inima. Cum era cu urechea lipită, deodată se simte cuprins și aude o voce leșinată, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Aleargă din nou la ea și încearcă să-i asculte inima. Cum era cu urechea lipită, deodată se simte cuprins și aude o voce leșinată, dar nu-i vine a crede: Mai cu gingășie, Musolin, că mă omori... Cu gingășie, cucoană, sigur, cu gingășie, acceptă Musolin bucuros. Musolin este în al nouălea cer. Se urcă în camion și vrea să-l pornească. Apoi vorbește singur: Cu gingășie, bătrîne. Culmea, hodorogitul camion cînd aude și pornește la prima cheie. Musolin cîntă: Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și ochii își pierd strălucirea. Tace și prin capul său dizgrațios văd că se perindă gînduri, ca norii negri și groși de deasupra noastră. Continuă în surdină. Îl slugăresc pe... boier. Dar te plătește destul de bine, spun eu. Cinci milioane! Cucoana a dat trei pe un parfum. Observ individul ăsta cum clocotește revolta în el. Să dormi în casă cu o astfel de fiară! Totuși, Raj, sînteți neamuri, este sora ta, nu cred că-i urăști. Nu, nu-i urăsc. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
efectul... Plec bucuros că mai pot veni la acest om misterios. Plătesc binișor, ca să fie mulțumit și să mă mai primească. Cu lampa în mînă, merg vorbind singur, îngrozit de rețeta aceea care să te facă să iubești volens-nolens vreo cucoană. Mamă! Nu mai beau nimic din ce-mi oferă o cubaneză mai închisă la culoare. Auzi, rîme și... Pun lampa la mine în cameră și ard feștilele timp de cinci zile. Pe hîrtie am scris numele soției și de cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
beatitudine neîntreruptă. Uneori, mama sa mai intervenea cu blîndețe: Carlos, mamă, fata asta a lui Castillo este bună și singură la părinți. Au pus ceva deoparte... Crezi, mamă, că pe mine mă vrea? Vrea motoreta, să fie plimbată, să fie cucoană. Dar, totuși, pe cineva trebuie să plimbi, dragul mamei. Oi găsi eu o fată care să mă vrea doar pe mine. Fericitul Carlos avea un prieten la Matanzas și trebuia să-l dea gata și pe acesta. Prietenul i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viața mea! Te zdruncină, te fascinează, te bulversează, te, ce mai, aproape că ți-i frică pentru acești nefericiți... El, da, Adam, dar uitați-vă la ea... Mă uit atent. Mă revolt aproape. Mi-i ciudă. Mă trezesc vorbind: Ascultă cucoană, în mare belea ne-ai băgat... Eram convins că Eva o să mă scuipe între ochi și mă feresc pripit. Ceva mă răscolește al naibii de tare. Uite-o cum mă privește, Satana, mă trezesc spu nînd prostii. Da, din cauza ei, nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oprește, oarecum contrariat. Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să vadă mai bine. Între timp, se mai opresc vreo doi și ne întrec în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de ciocolată spre cal, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu figura năclăită în pomadă de dafin, moșieri, strânși să plătească în redingota lor de șase nasturi, cu colțul batistei puțin scos din buzunarul de la piept, cu pantaloni scurți, salutând în toate părțile, toți neștiind ce să facă cu mâinile; cucoanele înțepate, cu-n zâmbet pregătit de acasă, în rochii de atlaz, cu fel de fel de zorzoane, mirosind a paculie de la o poștă, făcând mișcări și gesturi anume pentru a-și arăta mai bine bijuteriile. Era și puțină lume mai
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o elementară manevră de politețe. Totul se poate salva prin această încăpătoare categorie: există băieți drăguți și fete drăguțe, petreceri drăguțe, filme drăguțe, cadouri drăguțe, restaurante drăguțe. (Tot astfel există emisiuni drăguțe, cu și pentru femei: două sau mai multe cucoane sporovăiesc drăguț, despre tot felul de întâmplări de viață, triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se umple sacii cu păpușoi. Ne-a mulțumit și ne-a omenit cu de toate, numai în casa lui nu ne-a luat, că noi eram țărani, iar el era boier și domn mare și se rușina să-i arate cucoanei lui din ce oameni se trage 78. E lesne de înțeles că i-a primit în atenansă, bucurându-se, desigur, să arate și poate să-și demonstreze sieși că a ajuns mai bine ca alții, nutrind încă speranța că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Divanului Apelativ din lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe aga Dimitrie Ralet, președintele judecătoriei ținutale și pe căminarul Costache Baiardi, inginer al ținutului, să se prezinte la Ipotești pentru a alege și a stâlpi părțile dumisale cucoanei Frosiniții Petrino, născută Hurmuzachi, din acea moșie 10. Eufrosina Petrino era fiica lui Doxachi Hurmuzachi de la Cernauca și sora lui Constantin Hurmuzachi, ambii cunoscuți în istoriografia românească. După o cercetare prealabilă a documentelor, cei doi boieri hotarnici au stabilit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
frac, a aplaudat, a trimis actorilor flori și a participat la agapa de după premieră. Sigur că a fost o persecuție tâmpă și adânc regretabilă obligarea la pseudonim, dar până a inventa un Sebastian măturând resemnat caldarâmul și fugărit de-o cucoană de la intrarea Teatrului, ehei, cale lungă! Cartea e plină de asemenea mistificări; dincolo de inadvertențe și de anacronisme comise cu rea credință (de pildă, Lovinescu, mort în 1943, este prezentat, după "eliberare"... manifestându-și adeziunea față de noul regim!) așa zisa dramatizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]