2,905 matches
-
mai departe de către fiul său. În primul rând, în romanul lui Marin Preda tema familiei se dezvoltă prin accentuarea unui conflict între generații, soldat cu plecarea feciorilor „în lume“. Răzvrătirea fiilor mai mari (Paraschiv, Nilă și Achim) împotriva autorității paterne, culminează cu fuga lor la București, dar este urmată de împăcarea cu familia. În al doilea rând, între Ilie, apărătorul unor valori existențiale specifice lumii țărănești tradiționale, și fiul său cel mic se accentuează un conflict de idei, generat de noul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a-și păstra nealterate independența și frontierele naționale 67. Culbertson lega împletirea unor atare obiective de o atitudine mai intransigentă a Angliei și a Franței față de actele de forță ale Germaniei hitleriste. Evenimentele de la mijlocul lui martie 1939, care au culminat cu dispariția Cehoslovaciei, au slăbit capacitatea defensivă a României 68. Într-un asemenea context internațional s-a produs demersul diplomatic al lui V. V. Tilea la Foreign Office 69, și s-au finalizat convorbirile româno-germane prin încheierea tratatului economic, din 23
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care evenimentele îl plasau pe ministrul SUA, pe măsură ce creștea izolarea diplomatică și politică a României, ca urmare a prăbușirii Franței, a răcirii raporturilor cu Anglia și a exercitării dominației puterilor Axei94. Evenimentele internaționale grave din vara anului 1940, care au culminat cu rapturile teritoriale românești din iunie, august și septembrie 194095, au fost urmărite cu emoție și atenție de oficialitățile americane. Ziarele americane au consemnat că "rezolvarea problemei Transilvaniei este crudă și nedreaptă din momentul în care s-a admis ca
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
temei legal. Mai mult decît atît, privea aceste note ca pe niște încercări de amestec în treburile interne ale României 381. La două zile după aceea, guvernul român îl aresta pe Maniu. Arestarea și procesul lui Maniu Arestarea sa a culminat printr-o lungă serie de măsuri menite să înlăture Partidul Național-Țărănesc. Încă din mai 1946, de la procesul lui Antonescu, regimul Groza insinuase că Maniu ar fi fost fascist. La procesele intentate așa-ziselor organizații "teroriste", din noiembrie 1946, acuzarea a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și cel dintre Est-Vest; al doilea, disputa dintre București și Moscova asupra independenței României și a rolului ei în CAER; iar al treilea, succesul politicii de infiltrare a lui Kennedy și al celei de apropiere de Vest a lui Gheorghiu-Dej, culminînd cu acordul comercial între România și Statele Unite, din iunie 1964. Politica economică externă a lui Kennedy, dintre 1961-1962 După alegerea sa ca președinte din noiembrie 1960, Kennedy a primit un raport asupra politicii externe, de la una din comisiile lui de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1979, Departamentul de Justiție a intentat un proces de denaturalizare împotriva lui Valerian Trifa, episcop al Bisericii Ortodoxe Române din America. "Afacerea Trifa", cum a fost denumită popular, a constat într-o serie de evenimente din perioada 1941-1984, care au culminat cu deportarea lui Trifa din Statele Unite în Portugalia, unde a și murit, în 1987. Trifa a sosit în Statele Unite în 1950 și a devenit episcop al Bisericii Ortodoxe Române din America în 1952, după lupte aprinse ale facțiunilor implicate. Aceste
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
României se datorau, în primul rînd, din pricina faptului că, pentru a compensa pierderile producției interne, țara devenise dependentă de importurile de petrol. Industrializarea rapidă vizată de planurile cincinale ale lui Ceaușescu necesita resurse energetice substanțiale. Producția internă de petrol a culminat în 1976, cu 14,7 milioane de tone și a scăzut, în 1980, la 11,5 milioane. În 1976, importurile de petrol reprezentau 3,3% din cantitatea consumată, iar în 1981, acestea au ajuns la 40%. Detronarea șahului iranian și
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ceaușescu reînvia trecutul. Ca răspuns la o invitație personală a președintelui român, Richard Nixon a sosit la București pe 28 iunie. Ceaușescu l-a primit cum se cuvine pe fostul președinte și a rememorat împreună cu acesta eforturile comune care au culminat, în 1975, cu acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România 2166. În acest timp, Malița se străduia din greu să facă față cererilor de emigrare care-i fuseseră supuse spre analiză de către unii congresmeni. Dante Fascell avea să confirme
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
apartenenței frățești a tuturor mădularelor la Trupul tainic al Domnului: Biserica. Este comunitatea tainică și reală a tuturor prin Hristos, în Hristos și cu Hristos”. Ecumenicitatea - continuă același teolog - „se împlinește și se trăiește în împărtășirea comună a Sfintelor Taine, culminând cu comuniunea euharistică”. Aceasta presupune, pe de o parte, unitatea dogmatică - așa cum au învățat întotdeauna Sfinții Părinți -, iar pe de altă parte, „un efort comun, în deplină iubire și solidaritate frățească, pentru dobândirea mântuirii și fericirii veșnice, ca participare activă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
personală, ca dovadă stând și repercusiunile acestuia care vor multiplica vocea deocamdată singulară a lui Perrault. Începutul textului este unul oarecum prudent prin recunoașterea "venerabilității" antice însă versurile următoare răstoarnă perspectiva, acumulând gradat argumentele unei desacralizări a trecutului pentru a culmina prin așezarea pe același plan a secolului lui Ludovic al XIV-lea cu cel al lui Augustus. Esența vizează, de fapt, o ruptură de mirajul trecutului și, mai ales, coborârea de pe soclu a marilor antici. Refuzul de mai face reverențe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
etapă, prin umanizarea anticilor "Sunt mari, într-adevăr, dar tot oameni ca noi." Așezarea în sfera umanului presupune implicit o așezare în sfera erorii. Ideea nu este nouă. Horațiu însuși o conturase în Arta poetică într-o secvență mai amplă culminând prin faimoasa sintagmă "Și bunul Homer uneori dormitează"59 Însă aici este folosită în scop evident polemic. Aducerea în același plan a anticilor cu modernii este o idee pe care Perrault o mai întărește și prin argumentul naturii imuabile. De
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
noua lege electorală care era făcută pentru a asigura victoria fasciștilor, cîțiva deputați votînd în favoarea sa, după care au părăsit partidul: curentul clerical fascist, continuator al clerico-moderantismului, s-a afirmat în momentul în care atacurile împotriva PPI-ului se înmulțeau, culminînd la 24 august 1923 cu asasinarea unui preot din Romagne, don Giovanni Minzoni. În 1924, mai multe personalități catolice, printre care contele Giovanni Grosoli, patron al Società Editrice Romana, care regrupa o bună parte din presa catolică, și reprezentant al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și de manifestări, "anii de plumb" au fost marcați de dublul terorism al extremei drepte (atentatele din Piazza Fontana de la Milano în 1969, din gara din Bologna în 1980) și al extremei stîngi, reprezentată de Brigăzile Roșii. Acest terorism a culminat cu răpirea și asasinarea lui Aldo Moro. Dacă primul tip de terorism era orb și lovea la întîmplare în mulțime, cel de-al doilea ataca în special personalitățile reprezentative. Toate partidele au fost vizate și-și plîngeau victimele, dar tributul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a soldat cu îngurgitarea unei mari "hălci" din teritoriul Moldovei, creând dramatica problemă a Basarabiei. Stere, care a trăit pe propria-i piele, în Siberia, despotismul țarist, gândea corect că imperiul se afla în descompunere, de unde și mișcările revoluționare care culminaseră în 1905, evenimente care-l aduseseră în vechiul regat, devenind cel mai aprig doctrinar antipravoslavnic. Din acest punct de vedere, autorul vastului roman ciclic În preajma revoluției venea pe urmele imaginii create de Eminescu în articolele din Timpul, imagine pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Kalughin că Nicolae Ceaușescu e un "trădător" al socialismului și că securitatea are în plan înlăturarea lui, adică exact ceea ce voiau sovieticii să audă. După cum demonstrează Larry L. Watts, unitatea anti-KGB din cadrul DIE a fost compromisă încă din 1965, criza culminând în 1969. În 1965, Nicolae Doicaru l-a numit pe Constantin Iosif, protejat al său, foarte obedient, să dirijeze Biroul pentru țările socialiste, postură în care Iosif a supraviețuit și după 1969, când Biroul a devenit independent, sub denumirea de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții fizice. Incidentele de acest gen au culminat la Otterthal cu leșinul unui elev căruia 48 GÂNDITORUL SINGURATIC Wittgenstein i-a dat o palmă. A fost înaintată o plângere la Poliție. Ceea ce s-a întâmplat a fost pentru Wittgenstein o traumă. Și-a dat imediat demisia din învățământ
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Categories“, în (eds.) L. Forster, J. Swanson, Experience and Theory, Duckworth, London, 1970, pp. 55-56. Tractatus-ul, ca și Critica rațiunii pure, ar conține o teorie a experienței. Între cele două opere stau însă revoluția darwinistă și revoluția în logică, ce culminează prin Principia mathematica a lui Russell și Whitehead. Resursele lui Kant și Wittgenstein ar fi fost, în acest sens, diferite. (Op. cit., pp. 56-57.) 66 Ibidem, p. 68. 67 Hacker observă că dacă privim propozițiile Tractatus-ului din această perspectivă, atunci lucrarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este adevărat sau fals și care este, deci, criteriul adevărului. Răspunsul la asemenea chestiuni a variat nu numai din perspectiva acestui criteriu, dar s-a ajuns uneori chiar pînă la problematizarea posibilității aflării adevărului. Pe de altă parte, mulți filozofi, culminînd cu Im. K a n t142, au urmărit întemeierea rațională a adevărului (care făcea posibilă metafizica, matematica și teoriile științifice) pe mecanismul logic de structurare a cunoașterii, pe validitatea regulilor de alcătuire a judecăților și a raționamentelor. În acest mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a face vreo relație cu știința limbii, prin ignorarea acesteia și prin construirea unor sisteme de gîndire (metafizice) ce nu se întemeiază pe datele lingvisticii și nu au în vedere metodele și rezultatele ei. Așa stau lucrurile în cazul neopozitiviștilor, culminînd cu Wittgenstein, și tot așa se prezintă situația la Heidegger, căci pentru toți aceștia lingvistica pur și simplu nu există. Orientarea europeană spre studiul filozofic al limbajului și al limbii a oferit și românilor posibilitatea de a reflecta asupra limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
resurgența ei sub noi forme, fără a ne referi la construcțiile biblice și midrashicef, la tot acel fond de comentarii care face din ființa omenească o ființă suferindă? Ordinea creată de Dumnezeu ar fi fost bunăg. Răul și suferința, care culminează în moarte, sunt consecința intervenției omului (Adam), care s-ar fi îndepărtat de Dumnezeu. Suferința și moartea ar fi astfel dependente de alegerile ființei umane, actualizând posibilități inerente creației înseși. Suferința este în general abordată ca un fapt al existenței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XVIII-lea, care urmărea să crediteze era emancipările cu toate binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă "lacrimogenă" avea să domine din nou după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care avea să obsedeze neîncetat prezentul nostru. Din acest moment, orice înțelegere a trecutului se va face pornind de la experiența antisemitismului și a efectelor lui extreme 23. Desigur, în descrierile pe care evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
într-o schemă explicativă coerentă a evenimentelor de după expulzare, ale căror efecte continuau să se facă simțite generație după generație. Potrivit acestei explicații, șocul expulzării ar fi condus la o reînnoire a misticismului și a mesianismului evreiești, care ar fi culminat cu explozia sabatianistă care a inflamat nu numai iudaismul sefard, ci și pe cel din estul Europei în secolul al XVII-lea42. Alții pun accentul mai degrabă pe dezvoltările interne ale Cabalei și minimalizează impactul expulzării în apariția unor noi tendințe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoria evreilor. Urmaș al unor exilați din Spania, stabilit în Italia Renașterii, Iosif Ha-Cohen scrie o primă versiune la Voltaggio, în 155847. Redactarea acestui text este inseparabilă de deteriorarea situației evreilor italieni sub domnia lui Paul al IV-lea, care culminează cu autodafeul de la Ancona din 1556 și continuă ulterior. În 1558, cripto-evreii care luaseră parte la boicotul de la Ancona sunt expulzați din Pesaro, și nu întâmplător autorul își scrie opera în acel an. Valea plângerii este o cronică a suferințelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar imediat după genocid. În introducerea la lucrarea lui Habermann citată anterior, Yitzhak F. Baer, marele maestru al ceea ce s-a numit școala de la Ierusalim, leagă o dată în plus dezastrele din trecut de tragediile moderne, în special de cea care culminează cu exterminarea evreilor. În fapt, așkenazii sunt cei care, în ultimele secole, au așezat tragedia în centrul experienței lor istorice și al imaginației lor literare 72. Cine dintre evreii zilelor noastre, în afara anumitor medii intelectuale și religioase, mai este capabil
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
reglemen tărilor, plecînd ca și K. Menger, fondatorul primei școli austriece de economie, de la psihologie, școală care avea să dea numai utopiști, începînd cu L. Walras și W.S. Jevons, continuînd cu F. von Wieser și E. von Bohm-Bawerk și culminînd cu fascistul Vilfredo Pareto cu "optimul" său. Premisele lor de plecare sunt false, au apoi meritul considerării utilității ca sursă a valorii, dar au păcătuit, cum o face și autorul nostru și prin încercarea de a cuantifica necuantificabilul. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]