1,666 matches
-
Over The Border"120. În urma incidentului, cu toată împotrivirea lui, superiorii consideraseră că este mai bine să-l trimită în țară. Momentul era foarte încordat, imediat după dezastrul de la Cotul Donului. Asperitățile dintre Antonescu și Manstein 121 atinseră un punct culminant și în situația dată, nimeni nu mai dorea să toarne gaz pe foc. Trecut în rezervă, pornește o masivă documentare în portretizarea cu lumini și umbre a celor care conduceau atunci lumeaStalin, Hitler, Churchill, Roosvelt. Decesul logodnicei și a părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte repede... Fericirea ei cea mare însă era s-o ridic "în pod", fericire exprimată întîi cu râsete gâlgâitoare de hulubiță mică, pe urmă cu țipete ascuțite, la punctul culminant al ascensiunii. Uneori mă "ridica" și ea, strîngîndu-mi tare genunchii în brațele ei mici și țipând ascuțit: "Tîta ma'e!" Prietenia noastră era atât de mare, încît Adela, când avea nevoie de a înțelege universul, deocamdată parțial, eu eram acela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai bună calitate. Nu suntem sanctuare! Cuvintele astea ultime, accentuate în chip deosebit, erau nu-mai pentru romancier, ori și pentru avocatul lui? Ori numai pentru avocat? (Pe unele femei, admirația excesivă a celor înamorați de ele le incomodează. În faza culminantă a legăturii cu ea, Otilia mi-a mărturisit, într-o zi când eu eram mai ditirambic și ea mai cuminte, că dîndu-și bine seama de ceea ce e în realitate, nu poate să-și înăbușe jena pentru ea și un ușor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spuse până acum, o constatare firească se impune: căutarea criticului de a obține o identificare literală, o autentificare textuală fără a-și pierde totodată ascendentul poziției sale privilegiate, calitatea autonomă de existent. Evidentă este și vizualizarea tuturor fenomenelor observate - momentul culminant îl constituie certificarea viabilității unei creații de ochii "fizici" al spectatorului - privirea dovedindu-se simțul esențial al receptării, critic-realizant față de natura spectaculară a faptului artistic. Un simț indispensabil unei critici, să nu uităm, luminate, videopedice, receptor adecvat al închipuirii creației
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. Mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești în cap. Poveștile : mașinării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și învățasem să ies în afara ei, dar atunci apărea o nouă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Stepan și Karekin. La lumina focului, doctorul Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos... spre a primi stima, Încrederea și protecția...“ Auziți aici? „Protecția...“ De cealaltă parte a străzii, doamna Bidzikian cântă cele trei note culminante ale ariei „Regina nopții“ din Flautul fermecat. Muzica sună atât de ciudat printre celelalte zgomote - de uși sparte, oameni urlând, țipete de fete -, Încât Își ridică toți privirea. Doamna Bidzikian repetă si bemolul, re-ul și fa-ul Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor, sunteți gata pentru o experiență electrizantă? Zora și cu mine am Îngânat din buze următoarea replică: ― Sunteți gata pentru Înaltă tensiune? ― M-am săturat de locul ăsta, spuse Zora. M-am săturat de tot. ― Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și care-a durat tot liceul. Eram amețit, halucinat de poezie. Din aproape în aproape, descopeream câte un poet, român sau străin, și îl imitam cu sentimentul că scriu de fiecare dată în singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul francez și când i-am citit pe Rimbaud și Verlaine, apoi pe Valery și Perse! Mi se părea că nu mai există alte literaturi vrednice de atenție. Mergeam la excelentul cenaclu al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
chiar și cei mai buni poeți din provincie. Deși ne primeau cu ostilitatea pe care am simțit-o de-atîtea ori până azi, ei au fost siliți până la urmă să se "recicleze" sau să eșueze în tradiționalismul cel mai agresiv. Momentul culminant al "generației" noastre (de fapt, noi numeam așa "Cenaclul de Luni") a coincis, cred eu, și cu începutul sfârșitului pentru grup. Mă refer la cea mai frumoasă materializare a visului nostru colectiv: apariția în '81 a "Aerului cu diamante". Ziua
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Întuneric. Simpla prezență a lui Sam o sufoca, și cutiile o sufocau, nu mai avea aer, se simțea de parcă ar fi fost prinsă sub un val, presiunea scădea și, pentru o clipă, viața ei se Întunecă de tot. Era punctul culminant al răului. În acel moment sună telefonul. — Nu răspunde, șopti Sam. — Kitty, sunt Desert Rose, ne-am Întâlnit săptămâna trecută la petrecerea lui Roger pentru strângerea de fonduri. Te rog, ridică receptorul dacă ești acasă! Este foarte, foarte important! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unele sugrumat de emoție. „Să bem un pahar de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maserie practicați...?” „Inginer constructor...” „Probabil, munciți mult...?!” „Așa se pare...” „Ultima dată, când a-ți avut vacanță...?” „Niciodată, de când lucrez În orașul acesta...!” „Ei bine, Începu maiorul pledoria, doriți să cunoașteți părerea mea intimă?? Oboseala domnule...! Oboseala a atins punctul culminant! Noi oamenii, organismul uman are nevoie de relaxare În vederea refacerii potențialului fizic...! Deci, cu permisia dv. am să Încerc să vă fac o plăcută recomandare. Mâine dimineață la prima oră mergeți la gară pentru a cumpăra un bilet de tren
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
absolută devine război zgomotos, plictiseala fără margini devine entuziasm uriaș. Așa era și cu Norman și cu mine. Aș zice că În noaptea aia din prăvălie, cînd Norman a plîns și eu am plutit deasupră-i, aproape plîngînd, a fost punctul culminant al relației noastre, clipa noastră de maximă apropiere. Din intimitate extremă se naște suprema alienare. Era sîmbătă noaptea. Prăvălia era Întotdeauna Închisă duminica, așa că a doua zi nu l-am văzut deloc pe Norman. Duminică noaptea m-am Întors de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se găsește Sandu: „Cînd te gândești că dacă aș muri eu, în loc să țipi sau să te arunci în mare, ai combina scene funebre și apoi le-ai scrie, bineînțeles pricepându-te să le gradezi cum trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la momentul dorit... Și apoi publici volumul, vezi cum se vinde, vezi daca ai o presă bună.” Cu o ironie inteligentă tânăra îi reproșează lui Sandu faptul că se folosește de obsesiile sale funebre: „Ai exploatat puțin gândurile tale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a tulburat mai mult ca orice altceva în toată aventura asta. Mă tulbură chiar și acum. De ce, nu știu. A reprezentat, bănuiesc, o separare între cele câteva euri ale mele mai mare decât suport să-mi imaginez. În acel moment culminant al vieții mele, când a trebuit să presupun că Helga mea era moartă, aș fi vrut să jelesc ca un suflet chinuit, indivizibil. Dar nu. O parte din mine anunța lumii tragedia codificat. Restul ființei mele nici măcar nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu violoncelele, cântă apoi în pianissimo, în tonalitate minoră, o frază melodică, cu contur la început coborâtor; peste această melodie se suprapune glasul oboiului întărit de fagot. Prima secțiune a formei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un aspect rotund, clasic. Caracterul dual al eroilor creează acest aspect de joc. Eroii par a juca un rol. Acest caracter teatral prezent în poziția lui I. L. Caragiale îl găsim și în scena ocupării casei lui Costache Giurgiuveanu marcând punctul culminant al luptei pentru avere. Fiecare personaj își expune poziția, problemele, se autocaracterizează. Scriitorul folosește modelul dialogului divergent din piesele americane, construind un fragment de text dramatic: Soarta schimbătoare. "Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ce n-aveam mai înainte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ocazie specială. Din tot ce am văzut în această călătorie în China și toate locurile pe care am avut ocazia să le văd acolo, această întâlnire a reflectat cel mai bine adevărata ascensiune a Chinei. Scopul întâlnirii noastre era punctul culminant al festivităților prilejuite de aniversarea celor douăzeci și cinci de ani de când orașele San Francisco și Shanghai se înfrățiseră. Spațioasa sală destinată ceremoniei oficiale era decorată cu o pictură murală având o lungime de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în dreptul ei, farfuriile și tacâmurile erau frumos așezate, iar dincolo de ele, ca într-o redută prost păzită, se odihneau platourile cu mâncare. Mâna dreaptă a doamnei directoare a pornit, ridicîndu-se ușor, către marginea mesei ― încordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant ―, a odihnit o clipă pe marginea scrobită a feței de masă, apoi, cu încetinitorul, s-a apropiat de o sticluță ― am recunoscut de îndată în ea, după siluetă și etichetă, nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce ― cu degetul al treilea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera lui Își Întinse brațele În direcția lui Rafaelito, care privea toată scena nedumerit și temător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș din care Începu să le toarne cacao fierbinte Îi făcu să se Întoarcă puțintel pe pămînt. Se auzi apoi și zarva lumii, pe măsură ce intrau părinții În sala de mese. Dar momentul culminant a fost cînd Juan Lucas și-a aprins o țigară; Julius s-a gîndit de Îndată la infern. Nimeni nu mai fuma În afară de el, umplea de fum colțul ăsta, nu mai fuma, unchiule Juan Lucas, te rog. Dar degeaba, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te gîndești la țesăturile orientale și care le aminteau că sfîntul voise să-l convertească pe sultanul Egiptului. Era mai puțin stingheritor să te gîndești la călătoria Sfîntului Francisc În Egipt decît la invadarea Etiopiei de către trupele lui Mussolini. Punctul culminant al pelerinajului a fost Roma, unde Franz Weyergraf și Marie Lapidès și-au dat Întîlnire la Capela Sixtină, dar, În loc s-o viziteze, au preferat să se plimbe la braț prin Orașul Etern. Toată istoria omenirii, crearea lui Adam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și Încă te mai temi de tăticul!“, mă luase peste picior o tînără femeie pe care o invitasem la cină și căreia Îi vorbisem despre tata toată seara, uitînd să-i mai fac curte. Emoția mea a ajuns la punctul culminant cînd s-a vorbit de romanul meu În Paris-Match. Era doar o scurtă notiță, pierdută În ultimele pagini, autorul articolului reușise performanța să citeze de două ori numele meu de familie, ceea ce nu era grav, numai că acest nume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-o viața. Pentru fiece problemă îți trebuie altă temperatură. Numai nefericirii îi convine oricare... Să pari vesel tuturor și nimeni să nu vadă că și fulgii sânt lespezi de mormînt! A avea vervă în agonie... Moralitatea subiectivă își atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist. Permeabilă demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își câștigă autonomia și zace în sine, fără a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]