2,938 matches
-
țină în mâna sa 2Λ:4 ∀ϑΖΔ4≅<‑ul (cădelnița) pentru a împlini jertfa (ƒΒ42Λγ∴<). Celălalt semn, de pe frunte, indică „obligația ca toți să poarte pe cap o cunună de foc, o cunună a morții, nu a vieții” (49, 4). Această „cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte (cf. 2Mac. 6,7; 3Mac. 2,29). Ea este opusul cununii „vieții”, cununii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a împlini jertfa (ƒΒ42Λγ∴<). Celălalt semn, de pe frunte, indică „obligația ca toți să poarte pe cap o cunună de foc, o cunună a morții, nu a vieții” (49, 4). Această „cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte (cf. 2Mac. 6,7; 3Mac. 2,29). Ea este opusul cununii „vieții”, cununii martirilor. Hipolit îl menționează pe Antiochos Epiphanes, primul care a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4). Această „cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte (cf. 2Mac. 6,7; 3Mac. 2,29). Ea este opusul cununii „vieții”, cununii martirilor. Hipolit îl menționează pe Antiochos Epiphanes, primul care a impus iudeilor asemenea sacrificii, din două motive: Antiochos constituie, în opinia sa, prefigurarea ultimului persecutor al „sfinților”; moartea sa îngrozitoare (a fost „mâncat de viermi”, 2Mac. 9,9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte (cf. 2Mac. 6,7; 3Mac. 2,29). Ea este opusul cununii „vieții”, cununii martirilor. Hipolit îl menționează pe Antiochos Epiphanes, primul care a impus iudeilor asemenea sacrificii, din două motive: Antiochos constituie, în opinia sa, prefigurarea ultimului persecutor al „sfinților”; moartea sa îngrozitoare (a fost „mâncat de viermi”, 2Mac. 9,9) anunță sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1‑3): Femeie înveșmântată în soare indică limpede Biserica, îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, Care este mai strălucitor decât soarele însuși. Și luna sub picioarele ei, zice, adică [Biserica] este împodobită cu lumina cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu imperiul ostil creștinilor, pe de alta, lansează un îndemn foarte ferm la martiriu în numele credinței. Refuzarea martiriului, fuga de martiriu are aceeași semnificație, în ochii lui, cu încheierea unui pact cu „cetatea Babilonului” - lumescul - și deci renunțarea definitivă la „cununa cerească”: „Atunci care‑ți este folosul, omule? Să înduri martiriul și să pleci din această lume acoperit de slavă sau, dimpotrivă, să scapi, să rămâi aici și să păcătuiești? Căci știm nu doar unul care, după ce și‑a mărturisit credința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un fel sau altul, așa cum a rânduit Dumnezeu. Dar, după ce a mai trăit câtva timp, a ajuns la stare păcătoasă. Cum le‑a folosit acestora mărturisirea credinței? Mai bine le‑ar fi fost lor să iasă din lumea aceasta purtând cununa cerească, decât să rămână și să adune în conștiință păcate de care vor da socoteală. Să se roage, dar, aceluia pentru al cărui Nume este chemat în fața tribunalului. Să ceară moartea martirilor, în orice chip ar fi ea. Căci mucenicului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
situa în viitor „catastrofa exemplară” (în sensul de „paradigmatică”). O anumită diferență calitativă între martiriul actual și martiriul eshatologic apare, după cum am văzut, și la Irineu și Hipolit, dar cu scopul bine determinat de a încuraja eventualii candidați să primească cununa lui Cristos. „Nu vă temeți, îi consolau ei pe confrații lor, răul cel mare nu a venit încă și nu va veni în timpul vieții noastre. Răul cel mare va veni la sfârșitul vremurilor, atunci când noi nu vom mai fi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1 noiembrie 1692 (ea s-a măritat, la 2 noiembrie 1692, cu „Radul beizadea sin Iliaș Vodă”, dar a avut o căsnicie scurtă, căci în 1705, la 29 martie, soțul ei murea), era compusă dintr-un număr impresionant de bijuterii (cunună, lefturi, cercei, brățări, inele strălucind de nestemate), haine scumpe (multe îi „cu leasă de mărgăritare”, „cu mărgăritare și cu sârmă”, „cu șâreturi de fir”, „cu mătăsuri”, dulame cu blănuri de preț, rochii, sucne, ghiordii, brâe, zăvaste, pe toate strălucind aurul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de brățări de aur de 80 de galbeni și două perechi de brățări de aur mai mici de 8 florinți, 8 linguri de argint și două pahare de argint de 1100 aspri [...] și o coroană de 600 aspri și o cunună de 800 aspri și ținte de rubin de 1000 aspri” (vezi DRH. B. țara Românească, vol. II, p. 113, doc. 117) -, cu compartimentele respective din foile de zestre ale fiicelor lui Constantin Brâncoveanu (tipărite de Ștefan Greceanu în ediția Vieții lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncoveanu (tipărite de Ștefan Greceanu în ediția Vieții lui Constandin Vodă Brâncoveanu de Radu Greceanu, București, C. Gögl, 1906, p. 282 și urm.). Iată giuvaierurile date de Vodă Ilincăi, măritată întâi cu Scarlat Mavrocordat și apoi cu Șerban Greceanu: „1 cunună de 15 bucăți, tot cu diamanturi, za taleri 1200; 1 left tot cu diamanturi și cu 2 picioare de balaș și unul de zmaragd, za taleri 2000; 1 pereche de cercei câte cu 5 picioare de diamant și cășuțele iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mării sale, Șerban vel stolnic Greceanu”) avea rigorile ei. Ilinca intra în „grupul în negru” și trebuia să renunțe (aș fi putut lua foarte bine exemplul Stancă, a cărei foaie de zestre era compusă dintr-un număr impresionant de bijuterii - cunună, lefturi, cercei, brățări, inele strălucind de nestemate -, haine scumpe - multe îi „cu leasă de mărgăritari”, „cu mărgăritare și cu sârmă”, „cu șireturi de fir”, „cu mătăsuri”, duhame cu blănuri de preț, rochii, sucne, ghiordii, brăie, zăvaste pe toate strălucind aurul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care le-au dat Ziditorul”). Bijuteriile făceau opulența „zestrilor” (nici „zestrile” fetelor de boieri nu se aflau mai prejos 154) Ilincăi (înregistrate în 1698, la 5 februarie: „1 cunună de 15 bucăți, tot cu diamanturi, za taleri 1200. 1 left tot cu diamanturi și cu 2 picioare de balaș și unul de zmaragd, za taleri 2000. 1 pereche de cercei câte cu 5 picioare de diamant și cășuțele iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celei de-a doua căsătorii drept o „noire” de mâna a doua. Cununia nu se va desfășura în fața Sfintei Sintelor („învățăm de a doa nŭntă, să nu stea înaintea sfântului altariu, când vor veni să se blagoslovească în biserică, nice cununile să le pue în capetele lor; iară de va fi unulŭ curatŭ, ce să aibă putére atunce să stea înaintea altariului, nice a daora să au în cununa”209),prin Canonul 2 Nichifor Mărturisitorul spusese că „acela ce se căsătorește
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înaintea sfântului altariu, când vor veni să se blagoslovească în biserică, nice cununile să le pue în capetele lor; iară de va fi unulŭ curatŭ, ce să aibă putére atunce să stea înaintea altariului, nice a daora să au în cununa”209),prin Canonul 2 Nichifor Mărturisitorul spusese că „acela ce se căsătorește a doua oară, nu se încununează; ci i se dă chiar epitimia de a nu se împărtăși doi ani cu preacuratele taine; iar cel ce se căsătorește a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a recăsătorit, fiindcă era încă tânără și pentru a reface echilibrul („celula familială” dar a avut parte de o cununie discretă, căci pravila „învăța” - vedeam - „să nu stea înaintea sfântului oltariu, când vor veni să se blagoslovească în bisérică, nice cununile să le pue în capetele lor”, și de o petrecere reținută și lipsită de binecuvântarea unui cleric, fiindcă aceeași lege a Bisericii îi cerea preotului „la masă, când se cunună a doua nuntă, să nu meargă...” 253) și a reconstrui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
camera de dormit, sala de mâncare, bunurile mobile și imobile, robii. Zestrea pe care o dădea un Domn bogat precum Constantin Brâncoveanu fiicei sale celei mari, Stanca, socotită (am văzut mai sus) la 1 noiembrie 1692, impresiona prin numărul bijuteriilor (cunună, lifturi, cercei, brățări, inele cu pietre prețioase - având valoarea calculată cu grijă în taleri), al hainelor, al așternuturilor și fețelor de masă ori șervetelor. Nu lipseau vesela, tacâmurile, lighenele cu ibricele lor pentru spălatul pe mâini, sfeșnicele și, desigur (am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ș.a.m.d. Astfel - ca să folosesc un exemplu oferit de Șarolta Solcan -, în anul 1642, spătarul Preda Buzescu, neputând să-i dea surorii sale Caplea zestrea promisă de nuntă („un rând de haine de sarasir, drept 50 de ughi, o cunună de aur de 40 de ughi, brățări de aur de 20 de ughi, 3 inele, de 9 ughi, 2 perechi de cercei, de 6 ughi, 5 țigani, de 75 de ughi și leagănul cu telegarii de 120 de ughi, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dea pentru alte trebi ce să vor cădea”), și alte slujbe postfunerare („acéștea să-i dai Marii, ca să-m fac[ă] și ia ce va ști, pentru sufletul mieu”), și fixarea (măcar) în memoria descendenților: „de vor scăpa, să cumperi cunună frumoasă, să-s pomenească, și moșă-său, și pă mene”; „să să dea cestoralalți nepoți, Stancăi, lu Ștefănică și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intitulate Anul literar, Rainer Maria Rilke, Literatura religioasă actuală, Paciurea și secretul său, Ne reîntoarcem la schiță și nuvelă, Literatura eroică și naționalistă, Baudelaire în românește, Relațiile culturale italo-române ori cu cronici la Mircea Eliade, Nuntă în cer, Radu Gyr, Cununi uscate, Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război etc. Și Mihai Anastasiu, care mai semnează Mircea Postelnicu, publică, de-a lungul anilor, atât cronici literare: Al. A. Philippide, „Floarea din prăpastie”, Mihai Beniuc, „Poezii”, cât și scurte
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
S. Todorov, ca secretar de redacție, nu va ieși, în 1912, decât un număr. Va fi, în continuare, redactor la „foița populară” „Pământ și voie” (1917), la periodicele politice „Basarabia” (1919-1923), „Bessarabskii vestnik” (1919), dar și la săptămânalele de literatură „Cununa de spini” (1919) și „Poetul” (1921, 1931, 1937-1938), ultimul fiind editat și cu o versiune în rusește. T. are și alte proiecte ziaristice, dintre care unele se vor realiza. Între 1917 și 1932 conduce, în calitate de director, „Soldatul moldovan”, „gazetă politică
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
Nobel. În 1978 apare volumul Epica magna, carte esențială, ca și aceea care urmează, Operele imperfecte (1979). Ele marchează opțiunea pentru alt tip de limbaj poetic, mai aproape - azi - de limbajul postmodernității. În august 1982 i se conferă Marele Premiu „Cununa de aur” la Struga. În noiembrie 1982 suferă un accident (fractura piciorului stâng) și, în convalescență, îi dictează lui Aurelian Titu Dumitrescu Antimetafizica, unde, în afara biografiei fabuloase, face o teorie interesantă a poeziei pentru care optează: „poezia metalingvistică”. Se apropie
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
pe veșmânt și pe frunte înscriși/ versete din Palii și psalmi din Coran.// Eu nu căutam nicăierea nimic,/ Se auzea de prin crânguri de roze/ cântarea ciudată a lui Laostic,/ pierdut în adâncă și blândă hipnoză.// Desculț și purtând o cunună de pai/ de rogoz m-au chemat musafir/ (era chiar în ziua de Sfântu’ Mihai)/ la prânzul cel mare de după turnir.// dar eu am tăcut și-am plecat mai departe,/ și fără să trec pe sub porțile vechi,/ eu însumi, pe
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
trimisă Învățătorilor spre verificare și completare, iar ulterior returnată pentru a fi publicată Într-un volum. Una din modalitățile de reprezentare cele mai sugestive a fost crearea tablourilor comemorative, care conțineau numele celor căzuți dintr-un sat, Înconjurate cu o cunună de laur și de stejar, Învățătorii fiind Îndemnați să le amplaseze „În școalele și bisericile din toate cătunele comunei” . În aceeași direcție, a Întreținerii sentimentului patriotic, atât În școală, cât și În afara ei, a fost comandată de către Ministerul Instrucțiunii și
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Biserica (București), Școala modernă (București), Școala poporană a Olteniei, Noua Revistă Pedagogică, precum și revista pentru elevii școlilor primare Școlarul (Alexandria) punctau În paginile lor, prin diverse articole, importanța evenimentului. Într-una din reviste, ziua de 10 Mai era văzută drept: „Cununa tuturor sărbătorilor naționale pentru că ne amintește gloria străbună și bărbăția neamului nostru... ne amintește momentul cel mai Însemnat din viața poporului român, când marele Căpitan, regele Carol și conducătorul Armatelor române, după victorii strălucite repetate pe câmpiile străine Împreună cu mama
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]