9,487 matches
-
în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare în regulă. Greierii țârâie în continuare. O instruise toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spus că eu sunt obosită de pe drum și s-ar putea să nu-l aud când plânge. Și dacă se trezesc ai tăi și văd că noi nu suntem acasă? Găsim noi o explicație, ridică ea din umeri. Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste râul subteran, recunoscu una din lanternele pe care le foloseau ei. Zăcea aruncată pe jos și încă mai lumina slab. Felinarele agățate de pereți în galerie aruncau o lumină palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urma acestor îndemnuri la răscoală „ostașii au depus armele, fără s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși au fost bătuți cu vergeaua (vergeaua metalică cu care se curăța țeava puștii înainte de a fi încărcată cu praf de pușcă și alice), trași în țeapă, spânzurați, trași pe roată.” Bătrânul Tănase Tudoran (se zice că avea 100 de ani) a fost condamnat la moarte prin tragere pe roată, la locul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
defrișare și obținerea unor poiene, avea un caracter permanent, deoarece pământul obținut era cultivat trei ani, după care se defrișa în continuare, sau în altă parte, fără să se depășească hotarul obștii. Treptat, odată cu creșterea populației, hotarul obștii a fost curățat de pădurea care prisosea, de arborete, iar locul de arătură, trasă la sorți anual, la început, a devenit o folosință ereditară pentru părți din sat, locuit de un grup de rude (o ceată), sau ca proprietate individuală, prin ieșirea din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost când s-au introdusă mașinile de treierat purtate de un „vapor”, mașină cu aburi, care mergea cu apă și foc. Până în perioada interbelică, țăranii își treierau cerealele pe o arie pregătită pe un teren tare, argilos, care se curăța de iarbă și rădăcini, după care se stropea cu apă și se bătea cu tăvălugul pentru a se obține o suprafață netedă. Aria era circulară, în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam 40 prăjini. Era meșteșugar în ale lemnăriei: roate, poloboace, putini, căruțe etc. Avea scule personale. Era foarte curat și ordonat. Șura în care lucra era totdeauna curată, sculele, de câte ori lăsa lucrul, le curăța și le punea la locul lor. ”56 Asemenea lui Iftimie Ignătescu erau mai mulți meșteri „rotari” în Lunca. Meșterul rotar făcea și osii „tocmea” tot carul, pluguri, grape, sănii, juguri. Foloseau diferite esențe de lemn: ulm (pentru butucul roții), frasin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
caprelor. Multă vreme îmbrăcămintea bărbătească țărănească era făcută în casă, de femei, dar prelucrarea pieilor, de la dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și de culoare albă. Cojocarul era croitor, el croia materialul și-l cosea cu mâna, dar folosea și mașina. Obiectele de îmbrăcăminte ieșite din mâna cojocarilor erau destinate și femeilor: bundiță, cojoc, cațaveică. Numai în Lunca erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tot corpul s-ar fi datorat unei femei „murdare”care, așa „murdară” a venit cu daruri (rodin) la copil. A fost nevoie de un descântecă și de o baie cu cămașa acelei femei. Cert este că mica făptură s-a curățat de toate bubele și rănile, fără intervenția vreunui doctor. După evenimentele din decembrie 1989 au avut loc schimbări și în organizarea și administrarea actului medical. Privatizarea a intervenit și aici, medicii și-au cumpărat cabinetele din cadrul Dispensarului, au devenit medici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
niciodată. Privirile noastre se Întîlniră o clipă. La scurt timp, tata s-a ridicat și s-a refugiat În camera lui, rănit de tăcere. Am strîns farfuriile și le-am depozitat În micul spălător de marmură din bucătărie, ca să le curăț. CÎnd m-am Întors În salon, am stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din izvorul Canaletas, care În zilele acestea, ca prin minune, nu miroase nici a clor. Înaintam cu pas ușor, driblînd lustragii, conțopiști care se Întorceau de la cafeluța de dimineață, vînzători de lozuri și un balet de măturători ce păreau să curețe orașul cu penelul, fără grabă și cu tușe poantiliste. Încă de pe atunci, Barcelona Începea să se umple de automobile, iar În dreptul semaforului de pe strada Balmes am văzut postate, pe ambele trotuare, cvadrigi de amploiați cu pardesie cenușii și privirea Înfometată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ne ducem la farmacie sau să-i cumpărăm ceva de la piață. Da, domnule Sempere. Îndată. Pe mine mă pierde oratoria, știți și dumneavoastră. — Pe dumneata te pierde lipsa de rușine și neobrăzarea, replică Merceditas. Hulitorule. Or să trebuiască să-ți curețe sufletul cu acid clorhidric. Fii atentă, Merceditas, fiindcă, după cîte știu, dumneata ești o femeie de treabă (deși cam Îngustă la minte și mai ignorantă ca o bîtăă, iar În aceste clipe se prezintă În cartier o urgență socială pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spună și fără să-și imagineze până la ce punct avea să fie adevărat, Un lucru imposibil nu vine niciodată singur. Cu această fericită frază de încheiere, perfectă cheie de aur pentru un sonet, ajunse și micul dejun la final. Adjutanții curățară masa și duseră vesela și restul de mâncare la bucătărie, Acum mergem să ne aranjăm, nu întârziem deloc, spuseră ei, Așteptați, le-o tăie șeful, apoi, adresându-se primului adjutant, Servește-te de baia mea, altfel nu mai plecăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dar din nou mi-am ținut gura, căci cine sunt eu ca să mă pot lua la harță cu un cavaler? LI Când i-am spus povestea asta, Tiaré mi-a lăudat prudența, și câteva minute am lucrat împreună în tăcere: curățam păstăi de mazăre. Apoi ochii ei, mereu atenți la treburile bucătăriei, descoperiră o greșeală pe care o făcuse bucătarul chinez și care-i stârni o izbucnire violentă. Se năpusti asupra acestuia cu un șuvoi de insulte. Chinezul nu se sfii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înconjura o lagună adâncă, pământ nelocuit și acoperit doar de tufăriș și guava sălbatice. Cu femeia plină de inițiativă care era nevastă-sa și cu câțiva băștinași a debarcat acolo și s-a apucat să clădească o casă și a curățat terenul de buruieni ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut copiii, mai întâi un băiat și apoi o fată. Nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unde o bătrână zăcea întinsă cu spinarea la perete și-și răsucea țigări de-ale băștinașilor. Ata făcu un semn către ușă. Doctorul, întrebându-se furios de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta. Pe șevalet era un tablou. Strickland, îmbrăcat doar într-un pareo, ședea cu spatele la ușă, dar se întoarse când auzi tropăitul ghetelor. Se uită speriat la doctor. Fu surprins să-l vadă și bodogăni împotriva întreruperii de către intrus. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia sa părea oarbă, incapabilă să găsească ceva care să poată reda cu aceeași exactitate condiția de beatitudine și forma vizibilă a cerurilor. Răul era cu mult mai simplu! De ceva vreme, Dante Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tresărire. - De urcat până la Dumnezeu... Da, aici e problema... - Ce vrei să spui? - Tripla Împărăție a morților, În beznă și În lumină. Am planificat deja În minte primele două condiții, a celor pierduți și a celor care În foc Își curăță păcatele. Dar despre a treia Împărăție... - Paradisul? Cum ți-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cascheta unui soldat din garda republicană. Putea să cadă o zăpadă de-un metru, să plouă torențial, drumul putea să dispară sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o zi curățându-și-i, pe holurile palatului - crezuse că nu îl vedea nimeni, în vreme ce puțin mai încolo, dincolo de lambriurile din lemn de nuc deteriorate de-a lungul anilor, doisprezece jurați cântăreau greutatea capului unui om. Era în gesturile lui, în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de jour îi spuse: — Se privesc, nu fac altceva decât să se privească... Barbe nu obținu nimic în schimb. Bău câteva păhăruțe de rachiu cu Bourrache, care o trezi dimineața, fiindcă Barbe adormise cu capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia acum din toate părțile. Bătrâna servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
regăsi un om aproape bătrân, slăbit și plin de răni. Tu, în schimb, știu că nu te-ai schimbat. Așa se întâmplă cu morții. Adineauori, am dat jos din cui carabina lui Gachentard. Am demontat-o, am uns-o, am curățat-o, am montat-o la loc și am încărcat-o. Știam că astăzi îmi voi termina povestea. Carabina e acum lângă mine. Afară e o vreme senină și frumoasă. E luni dimineață. Asta e. Nu mai am nimic de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe care Își Închipuia că mama sa ar fi aprobat-o. A așteptat pe treptele de la intrare cu ochii mijiți nonșalant, plănuindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete. Și-a adus aminte cum o dată, călătorind cu metroul, un mesager a intrat În vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]