6,009 matches
-
celorlalte două valuri. Exercitată de artiști și orientată împotriva instituțiilor artistice din perspectiva unei critici a funcțiilor lor ideologice și reprezentative, critica instituțională examina negativ relația problematică dintre artist și instituție. Critica instituțională actuală, exercitată în marea ei parte de curatorii și directorii implicați în activitatea instituțională, nu mai este preocupată de opoziția față de instituție, ci mai curând de modificarea și solidificarea ei, ca soluționare a unei "probleme". Ca atare, critica este interiorizată, derivând într-o "instituționalizare a criticii", după cum observă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Sheikh, o cooptare a rezistenței de către putere, ceea ce ar însemna că intențiile și identitățile subiecților ar fi subordonate politicilor și directivelor instituțiilor. Cu toate acestea, succesul criticii instituționale ar putea fi analizat în funcție de reușita integrării sale în educația artiștilor și curatorilor într-un așa-zis "curriculum al criticii instituționale"147. În aceste condiții critica instituțională nu ar mai fi văzută ca o perioadă istorică sau ca gen al istoriei artei, ci ca instrument analitic de investigare critică a lumii artei, a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
educației și al istorizării, devenind, prin demersul autocritic internalizat al instituției, un mecanism de control al noilor moduri de guvernare ca "instituții de artă critice". La rândul ei, punând în discuție activitatea instituției artistice în perioada capitalismului târziu, Nina Möntmann, curator în cadrul Nordic Institute for Contemporary Art (NIFCA) din Helsinki, menționează că, atunci când avem în vedere constituirea subiectului în câmpul cultural, ne confruntăm în fapt cu demersul unui proces politic marcat de o perspectivă critică asupra mecanismelor globalizării, a privatizării și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
că transversalitatea între câmpurile de acțiune e una dintre soluțiile "artei guvernării". În acest sens, el încearcă să depășească teoria Andreei Fraser care susținea că atâta vreme cât arta nu se poate manifesta în afara câmpului artei, nu poți fi artist, critic ori curator în afara artei, iar ceea ce facem în afara ei nu ar avea niciun efect în interiorul ei150. Pentru a explica evoluția practicii criticii instituționale, de la "prima generație" a distanțării față de instituție la "a doua generație" a implicării în instituție, Raunig propune ca exemplu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Alexander Alberro și Blake Stimson constată influența pe care acest tip de artă a exercitat-o asupra dezvoltărilor artistice ulterioare mișcării, asupra discuțiilor critice în jurul conceptului de postmodernism și asupra recunoașterii și întrebuințării unor diverse forme ale teoriei de către artiști, curatori, critici și istorici. Reconsiderând arta conceptuală la începuturile ei (1966-1977), Alexander Alberro delimitează o varietate de genealogii ale istoriei artei, care au dus la o sporire a conceptualizării practicilor artistice în anii '60. Ca atare, Alberro identifică patru traiectorii-sursă ale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
autonomia se manifestă eroic, și alta a instituționalizării revoltei, prin care subversiunea ajunge să fie subvenționată 210. Punând în discuție "gustul hegemonic" al instituțiilor de artă, care dispun de o anumită putere de consacrare a artiștilor prin selecțiile realizate de curatorii (comisarii) lor oficiali, Rochlitz constată producerea unei scurtcircuitări a judecății estetice și a unei neutralizări a criteriilor estetice prin forța legitimărilor instituționale. Reflecția asupra politicilor culturale și a strategiilor instituționale stă la baza punerii în aplicare a unui proiect de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
consistente și coerente. Se constată, astfel, faptul că extensia studiului artei și culturii vizuale prin procesarea problematicii contradictorii a societății contemporane și a puterii politice, poate facilita stabilirea unui raport mai elaborat și mai responsabil între artiști, teoreticieni, critici, istorici, curatori, colecționari și public. Reflecțiile asupra integrării politice a studiilor vizuale în câmpul instituționalizat al artei ar putea avea ca rezultat nu numai o clarificare teoretică a funcțiilor sale, ci și o evaluare pragmatică a aplicabilității sale. În acest context al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de așa-zisă "arhitectură portabilă", numite și "arhitectură corporală", combinând noțiuni precum "supraviețuirea" ori "refugiul", ca expresii ale existenței nomade, și invocând, ca atare, chestiuni legate de comunitate, adăpost și mobilitate. În fine, în cadrul secțiunii Experimental University, rețeaua de artiști, curatori, scriitori și activiști intitulată 16 Beaver, după numele străzii new yorkeze de unde activează, a propus crearea unui "satelit conversațional" pentru expoziția The Interventionists, organizând discuții pe tema colectivelor de artă care nu fac artă și invitând reprezentanți ai diferitelor rețele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Periferic 8: Arta ca dar George Onofrei Săptămâna aceasta, la Iași, a fost prezentat în premieră conceptul curatorial al Bienalei de Artă Contemporană „Periferic 8“: „Arta ca dar“. Curatorul este criticul de artă Dóra Hegyi, care coordonează proiectul „Tranzit“ în Budapesta și care este fondatoarea „Școlii libere de practică si teoria artei“. Dóra Hegyi și-a început prezentarea susținând că Bienala, deși a devenit un eveniment foarte important pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
-mă totodată absolvită moral de obligația de a-mi aduce aminte. A scrie înseamnă a uita, e un lucru știut. Am trecut așadar destul de detașată prin fața panourilor expunând eșantioane din proza propagandistică a epocii. I-am felicitat în gând pe curatori, pentru ideea de a expune pe etape, procesul de falsificare al faimoasei fotografii de la manifestația din mai 1939, în care istoricii regimului lipiseră chipurile decupate ale lui Nicolae și Elena Ceaușescu, ca să o poată trece în contul mișcării muncitorești și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
născut, la Tu¬apy, în sudul Boemiei. Evenimentul principal a avut loc însă în sala Suk a Filarmonicii cehe, unde viața dirijorului a fost evocată într-o conferință însoțită de proiecții de film, imagini de arhivă, de către muzicologul Petr Kadlec, curatorul expoziției omagiale deschise în Rudolfinum, sediul filarmonicii. Tot acolo, Jana Gonda, directoarea casei Supraphon, a prezentat presei și melomanilor discurile omagiale realizate cu prilejul centenarului. Cel dintâi este un excepțional DVD, ce conține un documentar din arhivele televiziunii cehe, Cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
a fost Adam J. Sorkin. Lecturile au fost susținute printr-un set de cartoline cu textele poeților și imaginile a trei foarte tineri artiști români, răspândite în tot orașul. Prima lectură s-a desfășurat pe 3 mai, la KGB Bar (curator: Saviana Stănescu), un spațiu foarte selectiv dedicat poeziei, iar a doua, pe 5 mai, la sediul ICR New York (200 East 38th Street, N.Y. 10016), un eveniment acompaniat de Alex Harding la saxofon. Așa cum scriu patru dintre poeții prezenți, întrebarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
după model britanic (dar nu numai, fiindcă și Moscova face asta de câțiva ani, și Bulgaria a început acum doi ani, și alții... ). Ideea e să aducem la București cât mai mulți promoteri internaționali - directori de teatre și de festivaluri, curatori - care să vadă o selecție reprezentativă pentru mișcarea teatrală din România, în vederea preluării de spectacole în cadrul evenimentelor pe care le organizează. De asemenea, FNT va prezenta constant spectacole semnificative pentru noile tendințe din teatrul lumii, ambiția fiind să avem la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
orașe galeriile se închid una după alta. Este arta contemporană „o păcăleală“? De ce finanțatorii preferă să investească în lucruri adesea considerate depășite, și nu în arta timpului nostru? Despre toate acestea, într-un interviu cu Liviana Dan, critic de artă, curator, șefa Galeriei de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal. Galeria de Artă Contemporană din Sibiu funcționează foarte activ în ultima vreme și toți artiștii care vin din țară pentru a expune aici spun că este un loc unic. Ce o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
sunt la fel de bune, adică noi nu am schimbat nivelul. Chiar dacă Sibiul nu mai este Capitală Culturală Europeană, noi vrem să facem lucrurile la același nivel. Și până acum am reușit. Care sunt piedicile ce apar? De ce se lovesc artiștii și curatorii din arta contemporană? Chiar ieri a fost o discuție, și a fost o tristețe pentru mine... Nu mă refer la public, publicul este foarte interesat să vadă arta timpului în care trăiește. La vernisaje se întâmplă discuții de foarte mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
un mare risc, căci niciodată nu poți să știi ce se va întâmpla cu acel artist, cum va evolua, cum își va schimba topica sau conceptul. Este cea mai riscantă artă. Și diagnosticul unui critic de artă sau al unui curator este că e întotdeauna aproape ca o libelulă prinsă în pioneză. Este întotdeauna greu și riscant, deci nu este o chestiune de succes, ci de coșmar câteodată. Apoi, există problema aceasta, că lucrările de artă contemporană se prezintă altfel. Display
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Institutul Francez din București. Lucrările fac parte dintr-un fond public de artă contemporană al Franței (FNAC) și de aceea sunt folosite și În exportul cultural. Ceea ce se regăsește la MNAC e o selecție cu o temă făcută de un curator român, În colaborare cu un „comisar“ francez. Rolul de investigație al organizatorilor se grupează În jurul utilizării desenului animat și al BD-ului ca elemente și referințe, sau pur și simplu practică culturală, În lucrările artiștilor contemporani, cu precădere francezi. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
artiștilor contemporani, cu precădere francezi. Se observă Întregul traseu, de la o manieră pop-art de a insera elementele acestei noi culturi vizuale, până la un act de asumare implicită și de transformare a animației În operă individuală. Aceste ținte, formulate explicit de curator, sunt recognoscibile În lucrările alese. Peste 20 de artiști sunt prezenți, unii cu mai multe lucrări, până În august 2008. Dacă ați plâns cu Albă ca Zăpada sau v-a enervat Mickey Mouse, dacă adorați pisicile și vreți să vedeți Cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Încercat să-și atingă ambele roluri. Poate că a și reușit. Animations/Fictions Opere din colecția Fonds national d’Art Contemporain, Paris ianuarie - august 2008 22 de artiști francezi și străini peste 40 de lucrări (pictură, grafică, instalații, videoart, animație) Curator: Ruxandra Balaci Coorganizator: Claude Allemand-Cosneau L’Enclos du Pantin În paralel, la Institutul francez din București, se află o lucrare a artistei Annette Messager, L’Enclos du Pantin, care a câștigat Leul de Aur la Bienala de la Veneția din 2005
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
reconfirme întregirea peisajului lagunar, de un extravagant impact turistic, cu pretențiile de expunere a ceea ce poate fi gustat și cercetat ca reprezentativ în cultura vizuală a unei lumi supraâncălzite politic. Alături de puternice proiecte artistice angajate în redarea unui mesaj politic, curatorul celei de-a 52-a ediții a Bienalei, Robert Storr, a instalat și o serie de lucrări ce utilizează pattern-uri decorative, însă cu ermetice simboluri ale conflictului, oprimării, rezistenței și morții. În concepția lui Storr, arta vorbește despre dihotomiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mamei că voi expune la Veneția, mi-a zis: « Când mă gândesc că eu nu voi mai fi... » Dar este“. Bienala de la Veneția, ediția a 52-a Think with the Senses, Feel with the Mind. Art in the Present Tense curator: Robert Storr 10 iunie - 21 noiembrie 2007 O reflecție asupra statutului esteticii expoziționale Pentru vizitatorii grăbiți, prinși între dorința de „a vedea cu ochii lor“ măreața expoziție și „a simți pe pielea lor“ gloriosul oraș, camerele digitale au devenit accesorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
moment amânat care îți afectează perspectiva, diminuându-ți experiența perceptivă petrecută în spațiu și extinzându-ți experiența reflexivă pe care o ai în fața fotografiei, respectiv a imaginii spațiului simbolic organizat de mesaje accelerate. România la scara unui monument Concepută de curatorul Mihnea Mircan, cu sprijinul Fundației Plan B din Cluj, expoziția Low Budget Monuments, instalată în Pavilionul României de la Veneția, propune utilizarea înțelesului unei economii simbolice pentru a decripta posibilitatea schimbării statutului monumentelor în accepțiunea lor istorică, artistică, politică și socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
moment dat. Există acum un interes mare al criticii americane pentru filmul românesc datorat și premiilor, care au creat un efect de șoc calitativ și cantitativ. Asta îi impresionează pe americani, sunt un popor căruia îi place succesul!“ Mihai Chirilov, curatorul Festivalului Românesc de Film de la New York: „Filmele selecționate anul acesta pentru festival sunt legate între ele prin calitate. A fost o selecție, iar selecția presupune calitate. Am ales din tot ce s-a făcut în ultimul an și din ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
înainte, ea își găsește definitiv locul la București, rămânând în permanență la dispoziția tinerilor. Profit apoi de călătoria la București ca să mă întâlnesc cu responsabili din Ministerul Culturii, cu directorii principalelor muzee de artă modernă și contemporană. Aștept să cunosc curatori, proprietari de galerii de artă, editori, ca să înțeleg mai bine realitatea creației contemporane din România, nevoile și proiectele celor care se ocupă de acest lucru. Există și alte proiecte concrete prin care muzeele românești ar putea colabora cu Centrul Pompidou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
politic favorabil datorat intrării României în UE, am remarcat destul de multe participări românești la evenimente internaționale respectabile. Pavilionul României de la Bienala de la Veneția a arătat bine și a fost remarcat în câteva dintre cele mai prestigioase reviste de artă internaționale. Curatorul Mihnea Mircan, în colaborare cu Fundația Plan B de la Cluj, a organizat expoziția Low-Budget Monuments în care a analizat condiția monumentului contemporan dintr-o dublă perspectiva, a politicilor de glorificare sau comemorare a unor personalități sau evenimente și a celei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]