3,659 matches
-
egală cu 24 de ore. Zilele respective par a fi rupte de timp mai degrabă. Câteva considerații însă se mai pot face. Tot în Sfânta Scriptură aflăm despre legământul lui Dumnezeu cu Avraam. Semnul acestui legământ instituit de Dumnezeu este curcubeul și trebuie să admitem faptul că acesta a fost pus pe cer cu ocazia acestui legământ și că el nu exista mai înainte de aceasta. Cum ar fi putut Dumnezeu să întărească legământul său cu ceva prexistent? Personal cred că semnul
DESPRE CELE ŞAPTE ZILE ALE CREAŢIEI. AU FOST ZILE SAU MILIARDE DE ANI? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369859_a_371188]
-
acesta a fost pus pe cer cu ocazia acestui legământ și că el nu exista mai înainte de aceasta. Cum ar fi putut Dumnezeu să întărească legământul său cu ceva prexistent? Personal cred că semnul legământului a fost instituit atunci. Dar curcubeul știm cu toții este format din două elemente. Lumina și apa sub formă de vapori din atmosferă. Putem trage acum concluzia că Dumnezeu a făcut o schimbare în natura ori a luminii ori a apei. Dar asta ar însemna că proprietățile
DESPRE CELE ŞAPTE ZILE ALE CREAŢIEI. AU FOST ZILE SAU MILIARDE DE ANI? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369859_a_371188]
-
apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și cărare, Învolburate, Apele, Apele! Dar, deodată Apare o roată Însângerată Pe zarea toată: E Soarele, Soarele, Zvârlindu-și pletele, Bucurând fetele Cu mii de scânteie De curcubeie. Vine pe lume Soarele! Soarele! Referință Bibliografică: DRUM LIN SPRE CER... FILUȘ JULEA! (Un om... un zbor... un înger) / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Stroia
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
zăbalei” autoarea e cuprinsă de o patimă nemăsurată - demiurgică adorare - mărturisind, cu pioasă evlavie: „Am știut dintotdeauna clar/ Că numai prin Tine Doamne iar/ voi veșnici netulburat/ purtând urma zăbalei/ lumii/ din care am evadat”. „Trăiește darurile luminii” - aureolează culorile curcubeului într-un gingaș diafan joc: „în roșul răsăritului”... un îndemn la iubirea universală, eternă: „fratele meu întru iubire/ Te du...”. „Profana” Elena Armenescu își recunoaște credința la modul simplu dar sublim: „Mi-am fost străină ca un oarecare/ până să
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
spirituală și de trezire a neamului față de care avem o datorie morală. Dacă fiecare am zidi o cărămidă la catedrala Ființei naționale române am fi salvați: „Aici, la Sarmisegetuza/ este semnul tămăduirii noastre/ Lângă steagul dacic (cu trei culori din curcubeu),/ ca legământ cu Dumnezeu”. Poezia „Epistolă din veacul trecut” - e o încununare a românismului poetei, refrenul fiind revelator: „Binecuvântați, cântați, armonia/ Pacea și înțelepciunea noastră/ Binecuvântați, cântați România/ Ca-n rugăciune, fecioara castă”. Foarte potrivite mi se par aprecierile lui
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ... un mesaj într-o sticlă plutind în derivă un gând captiv uitat în amintiri pierdute un strop de ploaie într-un deșert de vorbe goale un curcubeu de culori într-un suflet un suflet închis într-o sticlă pierdută în valuri un apus de soare trezit în răsăritul unei dimineți al unei dimineți renăscute dintr-un ocean de zâmbete un mesaj găsit într-o sticlă, undeva, spre
UN GÂND de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369943_a_371272]
-
cu sfială Iar bucuriei... îi cer a lăcrima. Prea multe porți păreau de netrecut La fiecare pas necunoscut, Tu ai sperat mereu și ai cusut Nădejdea ca pe-un fir de început! Și ai crezut cât pentru amândoi Că -apare curcubeul după ploi, În geana dimineții doar lumina Strivește întunericul și vina! Tu ai crezut că-n fiecare floare Încape cerul soarelui-răsare, Că zâmbetul atinge depărtarea Iar pașii rugăciunii trec și marea! Rescris destinul doar cu mâna Ta Aș vrea să
DESTIN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370103_a_371432]
-
fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă. Tabloul împlinit victimizează altul; El trebuie angelic înrămat, citit. Artiștii concurează prin zeci de galerii; Eu l-am expus, aici, prin verbul potrivit. Rămâne un tablou nocturn, dar viu Cu diadema unui curcubeu Cum am putut să mi-l imaginez În timp autumnal, care se lasă greu. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TABLOU DE TOAMNĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673, Anul V, 31 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
spre anumite întâmplări menite să aibă un rol determinant în alegerea viitorului? Și cum să nu-ți amintești mireasma de izmă pe care mama o semăna cu multă grijă în fața casei printre atâtea alte flori ce ne înseninau diminețile prin curcubeul culorilor ce ni se dezvăluiau generoase dinaintea privirilor? Firește, este un dor purtat permanent, mai mult sau mai puțin conștient, în suflet, este un dor exprimat sau nu, este acel ceva care nu te lasă să uiți de unde ai plecat
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
o creangă”, căutând un adăpost pentru a nu fi descoperită de „abilul motan din vecini”, vinul, frunzele ruginite, bruma și... toamna, în toată splendoarea ei (E toamnă), dar șiPloaia, pentru că, știți foarte bine: „Iată, la orizont răsare,/ voios, un mândru curcubeu,/ paletă de culori, ce pare/ oglinda sufletului meu!”... Pentru că aminteam anterior de pilde, este de reținut, uneori, modul direct de plasare al acestora în unele poezii, autoarea îndrăznind să vorbească, se pare, din propria experiență de viață: „Mândria te-a
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
arde Pe un rug aprins de stele Și se miră, și se-ntreabă: - Cum de a ajuns la ele? Sunt un simplu om ce-și duce Inima în câmp de flori Să se-mbrace în lumina Revărsată de cu zori, Curcubeul să-l cuprindă După ploile trecute Și din lacrima de taină Să ia zilele durute... Depărtarea să o treacă Doar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacre Să dea sfânt tribut menirii! Sunt un om ce-a scris povestea, Cu
ÎMPĂCATĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370480_a_371809]
-
Acasă > Poeme > Meditație > CINE SUNT EU ? Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cine sunt eu? Sunt umbră rătăcita între mistere, Sunt o culoare uitată în curcubeu, Sunt clipă născută din durere , Si totusi cine sunt eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire, Sau șoaptă zbuciumata a unui val, Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere, Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene. Sunt pasărea
CINE SUNT EU ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370494_a_371823]
-
te am aproape. Peste grădini de rouă-nmiresmate Zidit-am chipul tău ca o icoană Cu tine niciodată nu-s departe Te simt iubită, soră, chiar și mamă. Sub tălpi se frânge iarba de mătase Când cerul te-nvelește-n curcubeu De-ai ști, iubito , cât ești de frumoasă Și cât de dragă sufletului meu! De te-am rănit cândva, dulce lumină, Și lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi iartă a mea vină Și nu-nceta nicicând să
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
rândul de câteva luni. Străbat cu teamă o cale puțin cunoscută, Când cade din înaltul cumpenei noaptea, În gură simt gustul verde-amărui de cucută, Iar, tot mai aproape, pe urme, tiptil, vine moartea. În zori, când poarta cu bolta de curcubeu A fost deschisă larg de-o aripă de vânt, Am descărcat din strânsură tot ce mi-a fost greu Slobozind femeia-Soare din adâncul din mine-Pământ. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ÎN ZORI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în flutur atras de strălucirea din tărie și mă înalț spre astrul nou să scutur culori de curcubeu peste câmpie prea multe aspirații și efort un zburător cu numele pompos sfârșesc în insectare ~cap de mort~ (savant - acherontia atropos) *** Ciclul "Pasteluri" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: cap de mort (acherontia atropos) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369427_a_370756]
-
existența unui anotimp al cărții. Fie că este editor, fie că este autor, Rodica Elenă Lupu refuză efemerul și caută să așeze în fiecare cuvânt eternitatea. În roată norocului, destinul îi țese călătorii din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuți norii. Din ispita cunoașterii lumii, poezia ei ne destrăma în culori egale cu veșnicia. Întâlnirea cu Rodica Lupu Elenă e un transplant de tandrețe. Conf. univ. dr. Dona TUDOR București, 2008 Scriitoarea Rodica
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. - Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind ca un curcubeu, ca un sol al iubirii de nebiruit. Ceea ce a contribuit la mine să mă regăsesc a fost tocmai dorința de a mă vedea la casa mea, copii în jurul meu, un serviciu onorabil și celelalte mă gândeam, că vin de la sine
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
ci dinspre vreo două milenii de Zalmoxianism la care adăugatu-s-au încă două milenii de Creștinism -, cât și în aria vârstei pure / purificatoare - unde «...fluturii zboară din mâini de copil» (Destin..., p. 37), unde „pământul își pune în brâu curcubeie“ și unde „aripile înălțate din ochii copilăriei“ fac „să înceteze furtuna, ori să ningă cu stele“, dar și „«în pat de petale», că «nu-i jertfă» (p. 65), „pat“ dăruit de iubitu-i din prag de înserare, „dar divin“, cu
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
n-ai să apari. La sfârșit de dulce zi, În brațele mele să sari. Hoinăresc pe câmpuri neatinse, Fără felinare aprinse, Mărginite de salcâmi cu parfum poliflor, Cu gândul la tine, în suflet cu dor. Te văd îmbrăcată într-un curcubeu de culori, Pe cap porți o coroniță, din crengi de salcâm, În picioare încalți însuși pământul, Și în mână ți o inimă din cristal. Obrajii îți sunt tresăriți de râuri de iubire, Iar în urma ta, lași mireasmă de parfum și
IUBIRE DESENATA de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370657_a_371986]
-
contemporane, «de râs torid murim / dar nu ne strică», pentru că de «mâine construim / o Troie nouă», în vreme ce «Harap Alb ridică / pinul de card [...] / pierdut de Afrodita autohtonă.» (p. 63), în vreme ce «și așa poate vorbi deșertul», reverberând în timpane «vocea unui curcubeu mahmur» (p. 70), până «vitraliul în viu se sparge» și «revolut nisipul rage / pe crinolina din catarge» (p. 72), până «ne scuipă armii de parfum / și-nfloare ghilotina vastă / în cutremurul lui cum, / cu neanturi ca nevastă» (p. 73), până ce, dintr-
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
scrie «molipsitor, / cu voioșie de clopoțel cărunt» - adică într-o bucurie a poetului matur-încărunțit, „legat cu farmece“ de Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână -, în lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru“ se află «lătratul întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
se sugerează și eliberarea. Mircea Eliade afirma, că poporul român pare ”născut sub semnul lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, emigrărilor”. Iar în poemul ”Istorie” (pag. 12) Sorin Șirineasa adâncește ideea: ”fiorul îndepărtatei Dacii,/ poetul Sorin,/ din colțul gurii/ își flutură curcubeul/ prin saltul lupului...” Constantin Brâncuși , cioplind timpul cu dalta care știa ”să vorbească și fără dicționare”, dăltuind ”Sărutul” ca ” un început cosmogonic” acel sărut, care îi ” înlănțuia în veșnicie, pe îndrăgostiți”, privind îmbrățișarea monolitică, afirma ” Nu pot dușmăni mai mult
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
și a poeților neliniștiți care depozitează în existența lor personală împliniri și neîmpliniri, reușind să depășească cu mult existența proprie. Suntem rug, flacără, scântei, zâmbet, lacrimă, vis, raze de soare sau lună, zefir, furtună, castel de umbre, corolă de lumini, curcubeu reflectat prin oglinzi paralele, tunel ascuns în labirintul iubirii, suflet în căutarea sufletului-pereche pe care, negăsindu-l pe pământ, îl caută în Cer, cutreierând ierarhia îngerilor. Suntem piesele aceluiași puzzle, suntem Tu, Eu manifestarea Absolutului prin Noi. ,, - Suntem - Poetic, Irina
DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370736_a_372065]
-
nalte / Să strige-n tărie / cu glas de bucurie / [...]“), când din poezia modernă, mai mult aluzivă decât explicită, cu miza, aici, pe aglomerarea de imagini („Vise în clocot / de zarzăr sau măr, / mândră codană / cu flori prinse-n păr; / Brâu curcubeu / ca ploaia de vară. / Soare-mpărat / lucind peste țară. // Timp petrecut / pe-o dungă de vară, / cântec arzând / pe-o verde chitară. Triluri doinite / de privighetori, / cămăși țesute, / minuni printre flori...”). Poezie originală, totuși, cu mari puteri plasticizante. Versuri cu
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
despre iubire", capitol în care autoarea a dorit să atragă atenția cititorilor săi asupra faptului că iubirea trebuie să fie înțeleasă, respectată și prețuită”, așa cum afirmă domnul Malciu Marian. În cântul dulce-al vieții împărtășim apă gustată-n seri de curcubeu, și-n file albe, azi, destinul deslușim, ducând iubirea noastră-n apogeu.” Remarcabile sunt de asemenea poeziile adunate în capitolul " Despre ei... despre noi..." "Hulpavii vulturi fură de la bătrâne, lacrimi, din coșul veșnic gol. Le fură cornul de la gură, copiilor
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]