9,076 matches
-
-și picioarele, atent să nu încline prea tare ceașca, așezîndu-se în sfîrșit. Mi-am zis că dacă tot m-a prins Revoluția în postul ăsta, începe să-i explice, de ce să nu-mi bag nasul prin corespondență, măcar așa, din curiozitate, oricum nu ținea nimeni nici o evidență, mai nou la toate oficiile poștale e vraiște. Colete, recomandate, facturi, chitanțe, se gîndește Bătrînul, păcat că n-am avut posibilitatea sau curajul să te abordez mai devreme, îi mărturisește cu șiretenie, cred că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai rău, se plînge Tîrnăcop, nenorociții ăia nu înțelegeau o iotă în limba română, scandau numai două trei lozinci ca de pe bandă. M-am gîndit, fie ce-o fi, hai să mă lipesc și eu de ei, mai mult din curiozitate. Microbuzul care m-a depășit la un moment dat era ticsit, n-aveam nici o șană să prind un loc, așa că am luat-o la picior în spatele lui împreună cu mulți alții. — Se scandau prostii, spune Roja, și nu știu de ce a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trădătorul ăsta în buzunare, și uite-așa ca să se spulbere suspiciunea care vă plutește deasupra capului, ce-ar fi să-l percheziționați chiar dumneavoastră, se întoarce Dendé în direcția lui Petrică, să-i vedem și noi actele, așa, din pură curiozitate. Dacă poporul ăsta ar avea mîndrie măcar cît e negru sub unghie, la ora asta toată lumea ar trebui să lupte pentru un singur ideal, iar liderii să-și unească forțele pentru schimbarea în bine a țării. Realitatea însă e nemiloasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
străzi cînd avea chef, să-i fie rușine să dea ochii cu vecinii, să se afișeze în public ca să spună ce avea de spus. Meritase oare? — N-ați mai deschis deloc televizorul în ultimele zile, dom’ Colonel? moare Tîrnăcop de curiozitate. — L-am spart în ziua cînd au dat procesul Piticului, le dezvăluie Bătrînul. Țăndări s-a făcut, adaugă gîndindu-se la vaza de sticlă căreia i-a făcut atunci vînt în ecran. — Mă miram eu de ce era așa liniște cînd am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea băgîndu-i o lanternă în ochi, am să ți-o spun și pe asta. Dar promite-mi c-o să-ți ții gura și n-o să ne faci necazuri. Drept cine mă iei? se simți ispitit pentru o clipă să-i răspundă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot bagi tu nasul unde nu-ți fierbe oala? îl ia peste picior, fac pariu că n-ai văzut filmul Din nimic tot nimic iese, din puțin s-ar putea să iasă foarte mult, dac-ai fi avut măcar puțină curiozitate n-ai mai fi fost atît de obraznic, îl admonestează pregătindu-se să-și completeze alt talon, gîndindu-se la o nouă combinație de numere. — Nu există nici un film cu numele ăsta, i-o trîntește Patru Ace în față vizibil iritat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și mama și o pisică birmaneză, l-a Întâlnit pe Antoniu. Trecuseră zece ani de la fuga ei În lume, timp În care părăsise școala, fusese violată de trei netrebnici noaptea, Într-un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-un adăpost pentru adolescenți, frecventase câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei femei se vede ca o umbră chinezească. Iar am visat un ozene. Era Încremenit deasupra mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o curiozitate placidă, și În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucruri mărețe, la Înfăptuiri epocale, la planuri de viitor care să salveze omenirea de la ignoranță, și de la conflicte. Se auzea noaptea scrâșnetul dinților lui, ca ronțăitul harnic al unui șoricel. A știut de mic ce Înseamnă studiul, a avut o curiozitate, față de toate lucrurile care-l Înconjoară, dar mai ales a avut respect față de oamenii puternici. Era un băiat cu ochi albaștri, și cu o claie de păr blond, și cu o figură hotărâtă, În pofida trupului plăpând. Până la cincisprezece ani citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată regula. Sunt două arătări epuizate de mizerie și băutură, pe care societatea le privește cu silă și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și infirmități sufletești, nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din salvare. Se Încearcă o resuscitare, dar fără nici un rezultat. O senzație de greață Îi urcă din stomac ca un vulcan care erupe, și Antoniu, are un moment de panică, simte că puterile Îl părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut În ultimul timp. Ai renunțat și la ziare.. Nu te mai interesează cancan-urile politice, ai lăsat baltă Uniunea Europeană?. Nu cumva ești Îndrăgostit?,, Femeia râde, . trăgându-și capul Înapoi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la Înmormântări și parastase În fiecare zi, să nu plângi, să lași pentru un timp mila, În seama altora și, de ce să nu-ți mărturisesc, aveam convingere că te vei Întoarce prin locurile pe unde ai copilărit, măcar așa, din curiozitate. Am Înțeles din poveștile tale, că cel care are talentul de-a Înșira frumos cuvintele are și o mare curiozitate. Mi-a plăcut că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ce să nu-ți mărturisesc, aveam convingere că te vei Întoarce prin locurile pe unde ai copilărit, măcar așa, din curiozitate. Am Înțeles din poveștile tale, că cel care are talentul de-a Înșira frumos cuvintele are și o mare curiozitate. Mi-a plăcut că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
împreună și se opriră alături uitându-se la mine cu ochi plini de grijă și de o tandră bucurie, cu acea privire pe care o au femeile când se uită la un copil mic. La Rosemary grija era însoțită de curiozitate, la Antonia de neliniște. Îmbrăcată într-un costum gri deloc ostentativ Rosemary părea extrem de mică pe lângă soția mea. — Antonia tocmai îmi spunea cum este apartamentul tău, spuse Rosemary. Cred că este exact ce-ți trebuie. Și ai o vedere splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea mă îngheța, mă paraliza. Mai eram conștient și de faptul că aceasta ar putea fi ultima mea șansă. Ultima mea șansă de a face nu știu ce - nu-mi era foarte clar, dar gândul la această vizită era însoțit de teamă, curiozitate, nerăbdare și chiar speranță. Iar dacă credeam într-un miracol, nu știam în ce ar putea consta acest miracol. Așa că am încercat să câștig timp. În întunericul și incertitudinea în care ne lăsase retragerea tăcută a celor doi nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gravă, neliniștită, supărată. M-am întrebat dacă intenționam cu adevărat să o părăsesc. Da, cred că da. Oricum nu avea importanță. Și atunci m-am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă mă iubești, Martin, nu-i așa? întrebă Antonia. Rosti întrebarea nu cu duioșie ci cuprinsă parcă de o bruscă neliniște. — Bine-nțeles că da, cum să nu, am spus. Răspunsul meu a sunat destul de superficial și am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe nesimțite din punctul cutare spre punctul cutare; pe scurt, cum se petrecuseră lucrurile. Uneori am perceput la el chiar dorința de a face mărturisiri din care Antonia ar fi fost exclusă și m-am întrebat, cu un dram de curiozitate și îngăduință, în ce măsură propria lui voință participase la construirea situației așa cum se prezenta ea astăzi. Nu mă îndoiam că aș fi ascultat o poveste foarte interesantă. În definitiv, știam din proprie experiență cât de blândă, cât de sentimentală îi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
impresie de neliniște stăpânită. Bineînțeles că dădeam din cap aprobator, entuziast În felul meu crispat, pentru că nu Învățasem Încă să cer ce voiam. Totuși, trebuie să recunosc: mă Îndoiam că Întrebările ei exprimă un interes real. Probabil că țineau de curiozitate. Lucrurile ar fi putut sta mai simplu dacă ar fi Înțeles cum funcționam - sau mai bine zis, cum funcționa sexul meu. Și eu... Mă rog, voiam să știu cum ar fi. Pe măsură ce trecea timpul, am Început să cunosc persoana În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret, toată lumea observa lacul scorojit) conținea scrisori Îngălbenite primite de la taică-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mii. Pentru câțiva ani, soră-mea și cu mine eram cam de aceeași statură și arătam cam la fel. Totuși, abia după un an sau mai mult, după ce a Încetat să se mai dezbrace În prezența mea, mi-au trezit curiozitatea hainele ei. Nu mai era sora cea mare, ci o femeie tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până când cauza morții va fi stabilită cu precizie și cazul va putea fi rezolvat. Și apoi? În noaptea În care Dora Îmi povestise despre restaurantul domnului Walther, Își puse paharul jos și uitându-se la mine, mă Întrebă cu o curiozitate care se transformă În sceptisicm: — Iubire, zici tu? Era nevoie de mai mult de-atât ca să mă mut aici. N-o să mă las pradă sentimentalismelor, pentru simplul motiv că Jupp a fost primul. La douăzeci de metri de mine, tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]