1,641 matches
-
voca?ie. �n aceea?i epoc? s�nt elaborate statistici judiciare care prezint? c�teva tr?s?turi deja moderne: colectarea datelor ?i tipologia utilizat? se supun acelora?i principii, �n a?a fel �nc�ț materialele s�nt f?cute omogene la nivelul anchetei propriu-zise; informa?iile culese s�nt adunate de c?tre administra?ia central? S? insist?m asupra aspectului c? statistică judiciar? este prima care reune?te astfel de calit??i. ?i �nc? un fapt f?r
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
concesii industriei textile, chiar dac? ast?zi nou? ne apare teribil de moralizator. Aproape �n acela?i timp, Porter ?i Engels �n Anglia ajung la concluzii asem?n?toare cu cele ale medicului francez, plec�nd de la observa?îi f?cute cu mai mult? rigurozitate asupra (claselor muncitoare(. Peste tot reformatorii s�nt pasiona?i de anchetă de teren care poate da seama de fenomenele cele mai diverse � de la num?rul necesar al recru?ilor p�n? la crimele s�ngeroase
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
tiin?ele sociale nu scap? acestei reguli generale. Se constat? chiar existen?a unui mecenat privat care se exercit? prin mai multe canale. Sociologia trage avantaje din legea care dota facult??ile cu personalitate civil?. Darurile ?i dona?iile f?cute a?ez?mintelor publice se �nmul?esc. Astfel, contele de Chambrun nu se mul?ume?te s? prezideze destinele Muzeului social; mereu pasionat de devenirea �economiei sociale� � alt nume de �mprumut al sociologiei � decide s? subven?ioneze catedrele cu aceast
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
atrasă de un ofițer german, refuză până și să-l privească ori să-i adreseze vreun cuvânt. Tulburarea pe care o încearcă nu este trădată decât de niște semne imperceptibile: o ușoară roșeață a feței, un tremur al degetelor, o cută ce-i brăzdează fruntea. Fata se închide într-o tăcere ostilă, încăpățânată. Și totuși, sub această tăcere clocotește "ca sub luciul domol al apei, încleștarea viețuitoarelor din adâncul mării, [...] viața submarină a sentimentelor tainice, a dorințelor și gândurilor care se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o expoziție de ilustrații ale poeziilor lui Eminescu. Ne oprisem în fața unei schițe în cărbune din care ne privea halucinanta apariție a lunii printre valurile de nori. Doctorul a privit-o îndelung și între sprîncene i s-a adîncit o cută accentuată. Nu se lăsa dus și părea că tot caută ceva. Deodată, neclintit, monoton ca-ntr-un vis depărtat, sau ca-n transă, a început să silabisească, stîlcind vocalele: Pa-ri-a ca prin-tre no-uri s-a fo-ost des-chiiis o po-ar-tă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
detașează figura omului făcută din griuri șterse ușor rumenite pe unele locuri. Trăsătura de penel este astfel pusă de parcă s-ar fi jucat. Nota mai veselă este pelerinuța ce-i îmbracă umerii, făcută dintr-o culoare roz-violaceu. Haina albă în cutele căreia circulă ușoare umbre verzui. Mâinile omului și hârtia ce o ține în mâna stângă ating perfecțiunea supremă. În timpul liber, când mă duceam la Institut, sau prin muzee, lucram cu sârguință ceea ce știam eu. Locurile preferate erau împrejurimile Romei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întâlniri colocviale, colegiale, amicale, am scris Academia de la Pavilion) mi-au rămas în imagine mai ales cei cu o expresie gravă, în aparență, așa voiau ei să fie, gravi, pentru că atunci când surâdeau sau chiar râdeau le sticleau ochii și în cutele feței puteam citi când amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care le emana, astfel Încât Simeon Își spuse că moșneagul era desigur o persoană Însemnată. Heribert Îl trase mai aproape, astfel ca lumina să cadă pe fața lui. Urmă o clipă de tăcere, În care Simeon se simți cercetat până În ultima cută a sufletului. Apoi starețul se Întoarse spre pat și Întrebă: — El e? Urmă o clipă de tăcere. La un semn al starețului, Heri bert apropie lumânarea de fața cioplitorului, ca să-i deslușească tră săturile. Părintele Urban Întrebă iarăși: — El e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat. Adineauri s-a Întors unul din oamenii mei tocmai de dincolo de Rin. Fratele lui e șerb pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eremitului. Părinte, e mult prea mult chiar și pentru un cap Încoronat. Sunt pierderi pe care nu le poți Înlocui niciodată... A fost ultima oară când stăpânul din Breisgau a fost văzut plângând. În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută adâncă i se săpase pe frunte. Nici strălucirea ochilor săi nu mai era aceeași. Rămase acelaș prinț visător și tăcut, dar ceva din agerimea lui a dispărut pentru totdeauna și oamenii lui devotați ar fi dat orice ca să-l mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ale sclaviei seculare, în care zace Bucovina de 142 ani, iar chemarea noastră-i să le luminăm calea spre această țintă întrezărită de mult”... ...” Dând românilor de pretutindeni această publicație, pe care am numito simplu și modest Revista Bucovinei, desfășurăm cutele unui nou drapel sub care ne-am adunat cu toții, uniți într-un singur gând și într-o singură simțire... lupta pentru dezrobirea fraților și lărgirea moșiei românești până la hotarele ei naturale.” Periodicul apare în perioada 1 aprilie 1 august 1916
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nimeni nu ar fi putut obosi vreodată. Nume noi încep să debuteze pe scenele restaurantelor din București. Voci puternice, îndeosebi feminine, calde, încep să cucerească inimile publicului. În ’36, Maria Tănase, o fostă vedetă a Cărăbușului lui Constantin Tănase - cunos- cută pe-atunci ca Mary Atanasiu, pentru că nu era loc de doi Tănase pe aceeași scenă -, lansează la Columbia memo- rabilă piesă Cine iubește și lasă, culeasă de folcloristul Harry Brauner, completată pe cealaltă parte a discului de M-am jurat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bronz, după modele bizantine mai vechi. Mare căutare aveau aplicele; în tezaurul îngropat în cimitirul șanțului au fost găsite câteva sute de aplice, 400 de perle și fragmente din ferecături de cărți. La unele cneaghine, marama cobora de sub coroană în cute oblice, aidoma celei din portretul Margaretei de Provence sau a altor regine ale Franței.” Sunt amintite în documente blănurile de samur, aduse de negustorii moscoviți, sau blănițele de jder, interzise la export. În urma războaielor din timpul domniei lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și aspectul istoric al "problemei", care depășește astfel "teritoriul îngust al lingvisticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
probleme: diversificarea structurală a sistemelor de educație, actualizarea conținutului învățămîntului, perfecționarea tehnicilor de instruire. Din deceniul al șaselea, Europa începe să simtă și ea ritmul accelerat al istoriei. Dezvoltarea științei și tehnicii se extinde și pătrunde mai adînc în toate cutele vieții sociale, obligîndu-i pe oameni să acționeze și ei într-un ritm mai alert decît în deceniile anterioare și să reflecteze mai profund asupra consecințelor marilor schimbări. Într-un studiu, pe care-l publică în 1957, Gaston Berger, atrăgînd atenția
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau mingea pe stradă, îi priveam prin cutele peredelei, prin geam, și mi-era așa o ciudă, că și acum îi simt gustul. Acru era gustul. Să nu poți participa, să te simți exclus dintr-un motiv care nu ține neapărat de tine. Aceeași ciudă pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
concurență cu colaboratorii Noii Reviste Române (1908-1916) și, mai târziu, cu ai Ideii Europene (1919-1928), Împiedicat fiind, Între altele, de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe cum și În câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi, În realitate, cel mai rău dintre stiluri; de acele temeri supersti țioase În fața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aduc și-acum aminte, plângeam ca un vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică. Elena era fata cuminte a unui cusător de dosare la minister și a unei bucătărese din casa generalului Lahovary, copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei și cu perdelele mereu lăsate, din inima mahalalei noastre cu lume amestecată; crescuți apoi cu ifose mari de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit călcată, fără nici o cută, și după care tânăra văduvă venită fără intenții culpa bile suspina acum, zbătându-se pe fatala dormeuză și implorân du mă cu toată inocența de care mai era capabilă: „Ah! rochia, dom’le Beldie, ah, rochia!“ Vremuri fericite, când te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tigat ori de câte ori am acordat femeilor o Încredere principială, cum și, când era cazul, o absolvire a lor totală pentru tot ce-au păcătuit. M-au răsplătit pentru asta frumoasele mele nevinovate cu tot ceea ce purtau ele mai de preț În cutele cele mai nebănuite ale feminității lor ascunse, păstrate acolo ca rezerve, Încă in tacte, de sensibilități și de pasiuni capabile să le dea - numai când cred ele de cuviință și În ceasul cel mai rar al exis tenței lor aventuroase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care vezi bine că m-am refăcut curând, ea Însă nici astăzi, după cincisprezece ani. Neli era o apariție de lumină blondă, cu părul ei de cel mai pur blond cendré și cu obrajii de trandafiri și buzele roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece din ochii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nouă, celor câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe cine, cum și pentru ce, era privită cu rezervă și discreție, uneori cu deferență de către negustori, În considerarea celor câțiva gologani distribuiți zilnic cu ușurința cunos cută a papugiului de bucureștean, reputat prin virtutea galantonomiei și a bacșișurilor, ignorată În lumea reținută și socotită a Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întreg Ardealul. E unul din numeroasele exemple care mi-au dat tot deauna de gândit nițeluș, ca omului care n are altceva de făcut, asupra fragilității minții omenești În cercetarea cauzelor după efectele de dinaintea nasului; asupra blestematei noastre aplecări (Înnăs cute?) spre complicat, spre Încărcat; asupra acestei minți Împie dicate În speculații, nu totdeauna de rigoare și ocolind sau călcând În străchini peste simple, elementare și substanțiale adevăruri, ascunse totdeauna pe după o piatră din drum, pe după un fir de iarbă. La
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scormonesc într-un timp unde știam că nu aveam să găsesc nimic. Multe lucruri le facem fiindcă suntem îmboldiți să le facem de numerele de telefon, de interesele celor din jur, de un sentiment discret de culpă rămas într-o cută a memoriei, de vremea care trece... De îndată ce am ajuns în stația de metrou, am făcut scurt stânga-mprejur și nu m-am uitat în urmă. Seara, când i-am telefonat fostului coleg ca să lămurim „neînțelegerea“, omul nu era deloc supărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]