2,624 matches
-
mai văzutdumneata drac mort? Uite-l, bătrânul se plimbă prin curte. Felix rămase înmărmurit. Aruncă ochii peste gard și într-adevăr zări pe Simion, care se plimba cu mâinile la spate și cu capul în pământ, foarte agitat. Crezu de cuviință să treacă dincolo, să se intereseze de sănătatea lui. Simion îl văzu și sări spre el cu agilități de felină. - Ai văzut? zise el, s-a întîmplat o mare minune! Mort amfost și-am înviat. - Într-adevăr, observă Felix, ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a văzut niciodată în familiile noastre. După aceea, Aglae își văzu de treabă și, solidară cu orice se făcea în familia ei, pe cât de ostilă față de ce se petrecea la alții, începu să îngîne teoriile Aurichii. Aceasta găsi de cuviință să ceară lămuriri la preot și, cum îi era rușine de părintele oficiant, apelă la popa Țuică, pe care-l convocă la biserică pentru mărturisire. Era frig, afară ningea și biserica era rece. Popa Țuică își târâia pașii pe lespezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că depusese banii la bancă pe numele Otiliei. Arătă bătrânului scrisoarea. Pascalopol spera că moș Costache îi va vorbi și de ceilalți bani, că va consimți să-i dea. Totuși, din delicatețe, nu pomeni nimic bătrânului și găsi chiar de cuviință să plece mai curând, ca să nu dea de bănuit Aglaei. Stănică întrebă afara pe Pascalopol: - Ce-ți spunea bătrînul? Face testament? Are vreun gînd? - Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, îl asigură moșierul.Se poate? Ce amestec am eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ar trebui să ai, ca fată modernă. Sunt lipsit de orice ocupație și aș fi vesel să-ți țiu de urât, să te ocrotesc. Ești liberă, ai bani, nu-mi datorezi nimic. Vei face dar cum vei găsi de cuviință. Dar să știi că vechiul dumitale prieten ține la dumneata ca întotdeauna și te va primi cu brațele deschise oricând și în orice condiții. Fericirea va fi numai a mea. Pascalopol sărută mâna Otiliei și-i făcu un mic salut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre ele, cu caligrafie atent distilată, își descoperi numele de cal breaz, Ulpiu Sargețius Galopenția, tânărul se dumiri și vesti. Vesti, adică scrise acasă, știruind asupra desfășurărilor gingașe pe care le simțise el a se întîmpla la Capitală, lumea de cuviință cum se aținea îmbrăcată, pe unde se dădea promenadă, dacă era sau nu adevărată povestea că oamenii bucureșteni vorbeau mai mult pe nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi stinghereala sa și a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se să mai tragă pe gură vreun fleac, de un număr impresionant de ore. - Bine ai procedat, răspunse, de la locul său, plin de bună cuviință, întins și sprijinit într-un cot, Sinistratul. Nu știu cum se face, dar toți anii ăștia am trăit cu închipuirea că în apa caldă e găzduit un mic animal prietenos... - Să-l conving pe electrician ca-n seara asta să nu-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ia câte un mănunchi de zambile. Babei Lixandra îi plăcea liliacul. Își umplea un braț bun și se mai închina o dată. Către seară, biserica se golea. Mai sosea cîte-o mamă cu copilul de mână, grăbindu-l să facă cele de cuviință. De la locul ei baba Chirița mîrîia: - Iete, Tinco, acu se vine? - St! Că ne-aude sfinția-sa. - Păcătoase... - Da mai taci și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-ndată ce n-a cruțat pe nimeni și nimic; chiar bolnăvicios de sincer, căci nu i-a fost frică de urmările cunoașterii. Și aceste urmări sânt cinismul însuși. Ce l-o fi îndemnat să scuture dulceața prejudecății și a cuviinței? Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparenței și a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligență la îndrăzneala și la provocarea adevărului? Niciodată, atâta vreme cât inima mai rezistă în înșelăciune și în serviciul sângelui. Dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le privea numai ca distracțiuni de care un om nu poate scăpa, în fine, peste toată viața ei era răspândit un fel de farmec poetic - el era proză, deși proză bunomă - el [o] iubea pentru că era frumoasă, de o nobilă cuviință care-i impunea și pentru că-i dăruise un copil pe care-l iubea precum numai un om [i]și poate iubi copilul său. Iorgu era încă în epoca pantalonilor cu basma, un copil frumos și plăcut. Cu ochii albaștri ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
este exclus ca o serie de cercuri să fi folosit demonstrația În scopuri antisemite. Oricum, cei doi lideri ai partidelor istorice, Iuliu xe "Maniu"Maniu, președintele Partidului Național-Țărănesc, și Dinu xe "Brătianu"Brătianu, președinte al Partidului Național-Liberal, vor găsi de cuviință să-i scrie fiecare În parte, la 15 noiembrie, doctorului W. xe "Fielderman"Fielderman, pentru a dezminți știrile din surse guvernamentale. xe "Maniu"Maniu a subliniat că „partidul nostru a combătut cu energie orice tendință de antisemitism, chiar În vremurile
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
exploziv, elemente festive și elemente agresive, în stare să arunce în aer constrîngerile și să pulverizeze legile existente. Numeroși observatori au evidențiat producerea unei asemenea exaltări a mulțimilor în mai 1968. Fiecare era liber să vorbească atunci cînd credea de cuviință, să spună ce vrea și cum vrea. Categorii sociale care se ignorau de obicei, se întîlneau și se recunoșteau într-un sentiment profund de regăsire a comuniunii. Sloganele " Totul este permis" și "Este interzis să interzici" deveniseră cuvinte dătătoare de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tradiționale în politica de apărare națională, Noua Triadă - noul concept al administrației Bush referitor la apărarea integrată -, reducând serios restricțiile legate de folosirea armelor nucleare. De asemenea, Statele Unite continuă să-și afirme dreptul de a le utiliza atunci când cred de cuviință. Situația este mult mai periculoasă decât pe timpul Războiului Rece, deși se acordă mult mai puțină atenție problemei decât atunci. Mințile cele mai luminate nu sunt implicate. Dezbaterea publică se axează pe armele de distrugere în masă care ajung în posesia
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
nesfârșit și, când se va opri, economia globală va suferi de pe urma unui deficit de cerere. Țările asiatice care finanțează supraconsumul din America ar trebui să stimuleze consumul local, dar, chiar dacă ar reuși, poate exista un dificit temporar. Ar fi de cuviință ca autoritățile financiare internaționale să se implice în prevenirea unor accidente de acest fel, însă nu văd nici o inițiativă∗. Am propus mai demult ca Fondul Monetar Internațional să stabilească Drepturi Speciale de Tragere, țările bogate trebuind să aloce fonduri pentru
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
este atinsă, ea poate deveni mai evidentă decât atunci când constituia doar un ideal. Aura de eroism dispare, ca și solidaritatea generată de un ideal comun. Ceea ce rămâne este o multitudine de indivizi, fiecare urmărindu-și propriile interese așa cum crede de cuviință. Țelurile personale pot să nu corespundă cu interesele colective. Aceasta este libertatea caracteristică societății deschise, putându-i dezamăgi pe cei care au luptat în numele ei. Proprietatea privată Libertatea, așa cum este definită aici, nu se referă doar la ființa umană, ci
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
III. Cu toate acestea, mulți elevi s-au înghesuit să o aibă ca profesoară pe frumoasa Lara Croft! Dar iată că jocul este prea dur, așa cum afirma și editorialistul: „Stop! Help! În fața unei dificultăți la limita suportabilului, am crezut de cuviință, să vă ușurăm viața cu un pont - dumneavoastră, celor care ați investit în acest coșmar...”. Într-adevăr, la unele niveluri, Lara Croft trebuie să se cațere sau să înoate în canalele de scurgere ale Londrei (unde dau târcoale crocodili), iar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de o mărime și Înălțime urieșească, ruinile unei zidiri Însemnate sau ale unei cetăți ce ne aduc aminte veacurile care au trecut peste dînsele și care vor mai trece; tot ce poate contribui să Înfățișeze o sărbătoare sau o mare cuviință, o mirare sau o groază, precum Întunerecul cel adînc, singurătatea, tăcerea, o pădure bătrînă și deasă, sunetul cel prelungit al unui clopot grozav sau baterea cea cadențată a unui ceasornic În mijlocul unei nopți pline de liniște, un cimitir În care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
singurătatea, tăcerea, o pădure bătrînă și deasă, sunetul cel prelungit al unui clopot grozav sau baterea cea cadențată a unui ceasornic În mijlocul unei nopți pline de liniște, un cimitir În care vedem Într-o orînduire simetrică și de o mare cuviință plină de fiori oasele celor ce odihnesc În vecinica tăcere, sau ale părinților noștri: Întipărirea ce poate să ne facă un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unii dintre ei. În melanholie pină ce Încet-Încet se sting, iar alții „ea muierile, care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile”... este umorescă. Miturile iubirii tristaniene apar aici Într-o formă comică; „Domnilor! Socotesc că nu fără cuviință am intitulat această ediție «Spitalul Amoruluiă, căci În coprinderea-i nu veți vedea decît plîngeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tînguiri de dureri cumplite, ohtări și tot felul de văilări din pricina Amorului: Întocmai ca Într-un spital În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd o privesc Și o văd Îngorgonată le place de-nnebunesc, Neștiind că meșteșugul nu stă-n scrisul gorgonat, Ci În buna potrivire și În stilul luminat. Eu dar de multe gorgoane am fugit cît am putut, Și am urmat cuviinței, peste reguli n-am trecut. Am tîlmăcit, Însă astfel, nu luînd toate de rînd, CÎt să nu scaz un oligon, precum văz alții făcînd, Ci am căutat la tonul zicerilor românești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile firești. Căci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întîi, pe esteți sau, mă rog, pe snobii care admiră pînă la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință, adică firescul, bunul-simț și, neapărat, sistemul de reguli (retorice). Cuviința a luat-o de la proverbele românești, ca și tonul (stilul) expresiei. El face și o mică teorie asupra tîlmăcirii, justificînd prelucrarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință, adică firescul, bunul-simț și, neapărat, sistemul de reguli (retorice). Cuviința a luat-o de la proverbele românești, ca și tonul (stilul) expresiei. El face și o mică teorie asupra tîlmăcirii, justificînd prelucrarea. Dar să rămînem la nemulțumirea față de scrisul gorgonat și la obediența poetului față de reguli. Termenul de gorgon vine din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
citat Înainte termenul pare a avea un sens figurat. Îl apropiem de sensul altui cuvînt Întîlnit la Pann: calofonic. În orice caz, scrisul gorgonat, calofonic nu e pe gustul poetului. El vrea glăsuire, scris „ca-n vorbirile firești”, În sensul cuviinței și al retoricii. Cuviința și retorica sînt două noțiuni care nu merg totdeauna Împreună, cel puțin În epoca În care scrie Anton Pann. CÎnd retorica e prea complicată, cuviința ațipește. Și, văzînd poezia oamenilor Învățați de la 1830, constatăm că firescul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a avea un sens figurat. Îl apropiem de sensul altui cuvînt Întîlnit la Pann: calofonic. În orice caz, scrisul gorgonat, calofonic nu e pe gustul poetului. El vrea glăsuire, scris „ca-n vorbirile firești”, În sensul cuviinței și al retoricii. Cuviința și retorica sînt două noțiuni care nu merg totdeauna Împreună, cel puțin În epoca În care scrie Anton Pann. CÎnd retorica e prea complicată, cuviința ațipește. Și, văzînd poezia oamenilor Învățați de la 1830, constatăm că firescul (cuviința) nu-i Încă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetului. El vrea glăsuire, scris „ca-n vorbirile firești”, În sensul cuviinței și al retoricii. Cuviința și retorica sînt două noțiuni care nu merg totdeauna Împreună, cel puțin În epoca În care scrie Anton Pann. CÎnd retorica e prea complicată, cuviința ațipește. Și, văzînd poezia oamenilor Învățați de la 1830, constatăm că firescul (cuviința) nu-i Încă un principiu omologat. În acțiunea lui de a populariza literatura, Pann merge Însă În sensul stilului normal. Chestiunea rămîne Încă deschisă În literatura română din moment ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și al retoricii. Cuviința și retorica sînt două noțiuni care nu merg totdeauna Împreună, cel puțin În epoca În care scrie Anton Pann. CÎnd retorica e prea complicată, cuviința ațipește. Și, văzînd poezia oamenilor Învățați de la 1830, constatăm că firescul (cuviința) nu-i Încă un principiu omologat. În acțiunea lui de a populariza literatura, Pann merge Însă În sensul stilului normal. Chestiunea rămîne Încă deschisă În literatura română din moment ce, la 1872, Maiorescu introduce În estetica lui criteriul normalității. Problema are și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]