2,349 matches
-
întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în cari veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. [1926] * FUM CĂZUT S-aude zbor scurt și zadarnic
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptură ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte. Dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii negri de subt pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în care veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte, dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai ales dacă erau luptători de frunte, să se boteze în credința ariană. În cele din urmă, m-am întors la Pavia; regele, mulțumit de lucrarea mea, mi-a adus laude publice. VII Longobarzii, mulțumindu-se cu ceea ce încă mai dăinuia, lăsau în părăsire o mare parte a Italiei cucerite, care purta încă rana mortală din vremea războaielor gotice. Nu din punct de vedere politic, militar sau economic, căci regele Ariald, datorită credinței și caracterului său hotărât, nu prididea să reorganizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a avut îndrăzneala să continue: - Acum o să-mi dai tot ceea ce Arioald mi-a luat, dacă nu, mă voi sili ca Domnia Ta să nu dăinuie mai mult de o lună. Stăpânește-ți mânia. Stiliano mi-a povestit despre învățăturile pe care călugărul Garibaldo ți le-a dat și știu că poți să te controlezi, dacă nu cumva le-ai uitat. Comportă-te ca un rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și ți-ai distrus visul. Pământule bun, numai tu Îi iubești pe poeți. Te umpli, cu nenumărate vieți. Câtă iubire le arăți, doar tu. Eminescu deasupra tuturor, A fost și va fi, întotdeauna. El a scris poezia viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
table ne jucam, Dar uneori ne supăram. Și chiar dacă ne mai certam, Că la un joc mereu pierdeam, Foarte rapid ne împăcam, Prieteni buni redeveneam. Însă acestea-s amintiri, Prietenii, dar și trăiri Ce sigur nu le vom uita, Vor dăinui-n inima mea. Pasiuni Dacă ești pasionat De teatru sau de cântat, De desen sau poezii, Pasiuni sunt mii și mii. Un pictor poți deveni, Ori actor vei putea fi. De ești stea de cinema, Faima este doar a ta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se-aude-al apei veșnic susur Iar codrul freamătă divin Și mă cuprinde-al lunii tremur Căci am plecat fără să vin Când soarele pe cer răsare Iar zările se întețesc S ă știi că n-am să dau chemare Greșelilor ce dăinuiesc. Și-a cerului lumină sfântă Să-mi cânte falnic la ferești Căci eu nu sunt o muribundă A marii lumi ce o privești. A lumii dragoste A lumii dragoste se-neacă În apa unor vechi minciuni, Căci au plecat fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
timp și când Rebeca a vorbit din nou, deși tot despre mine, a fost ca și când eu deja nu mai eram acolo. - Dina nu este moștenitoarea, totuși. Acum văd că nimeni nu va fi. Mamre va fi uitat. Cortul nu va dăinui mai mult ca mine. A ridicat din umeri, ca și cum n-ar fi fost ceva foarte important. - Cei mari nu au nevoie de nimic de la noi. Libațiile și rugăciunile noastre nu sunt mai importante decât ciripitul păsărelelor sau zumzetul albinelor. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai adesea religioase. Cu cât elementele de morală pură vor fi mai numeroase, cu atât societatea-suport a respectivei morale va avea o existență mai lungă și mai fericită. La limită, o societate guvernată de principiile pure ale moralei universale ar dăinui cât lumea. Michel Îi admira pe toți eroii din Pif, dar preferatul lui era neîndoielnic Lup-Negru, indianul singuratic, nobilă sinteză Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gândesc, le consacră, În Întregime, partea a doua a cărții, replică Michel cu o silă crescândă. E perfect conștient că progresul științei și al materialismului a săpat bazele tuturor religiilor tradiționale; e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini, Încearcă să pună bazele unei religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune că rezultatul e prea convingător; și nici că evoluția societăților noastre a mers cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se identifice cu un șobolan, cu o solniță sau cu un câmp de energie; În realitate, trupul lui rămânea prins Într-un proces de distrugere lentă; la fel și trupul Christianei. În ciuda succesiunii regulate a nopților, o conștiință individuală va dăinui până la sfârșit În trupurile lor separate. Fileul de scrumbie nu era În nici un caz o soluție; și nici anghila cu mărar n-ar fi ajutat mai mult. Christiane păstra o tăcere perplexă și destul de misterioasă. Mâncară Împreună varză călită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vrea și iată, în ultima clipă, e înconjurat de obiectele dorite. Acest om este un erou, este un exemplu pentru orașul nostru și noi toți ar trebui să-i semănăm! Priviți-l bine, priviți-l în ochi! Acest om va dăinui. El este ceea ce noi trebuie să fim, el este omul viitorului, el este omul de care avem nevoie. Dacă măcar jumătate din cetățenii orașului ar fi ca el, ei bine, orașul nostru ar renaște, ar fi unic și impresionant! Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aprins din nou lumina n-am fost în stare să ghicesc cine îmi dăduse biletul. Am ținut panegiricul lui August Krapptauer, făcând o afirmație în care, întâmplător, cred destul de mult, și anume că genul de adevăr susținut de Krapptauer va dăinui veșnic, atâta timp cât mai există oameni care să-și asculte sufletul și nu mintea. Am primit un frumos ropot de aplauze din partea ascultătorilor și un bubuit de tobă din partea Fuehrer-ului negru. După aceea m-am dus la toaletă să citesc biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să-și piardă buna dispoziție. Acolo, era omul prizonier al propriei sale semnături, al simțului responsabilității, al nevoii de a se ține de cuvântul dat. Cărțile de credit nu erau altceva decât versiunea actualizată a „sclaviei prin datorie“. Sistemul mai dăinuia încă în forma sa cea mai arhaică în majoritatea țărilor Americii Centrale și de Sud. Patronul îi avansa bani sau mărfuri viitorului său salahor și, din acel moment, punea stăpânire pe el, pe viața și pe voința lui. Salahorul începea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și cincizeci de mii de fluturi diferiți. Făptura omenească nu era altceva decât un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția să-și aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea de jur-împrejur, la umbrele imenselor trunchiuri, la apele râului, la acoperișul de frunze și la pământul umed și noroios. Te vei da bătut? întrebă el. Vei îngădui să vină cu securile, cu fierăstraiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o planificare demografică precum cea a acestor indieni, care nu permit niciodată tribului să crească atât de mult, încât să pună în pericol bunăstarea comună. Au învățat să supraviețuiască în aceste păduri, hrănindu-se din ele și făcându-le să dăinuie pentru generațiile următoare. Va trebui să reușim același lucru la nivel național și va veni o zi când restul lumii ne va imita. Campania mea electorală va avea de acum înainte un singur slogan: „Natura și omul“, și vă datorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
veni o zi când restul lumii ne va imita. Campania mea electorală va avea de acum înainte un singur slogan: „Natura și omul“, și vă datorez în parte această descoperire. M-ați făcut să văd că în adâncul tuturor oamenilor dăinuie rădăcini pe care progresul și industrializarea nu au putut să le smulgă. Dar asta deja nu mai e un plan politic, ci aproape o filosofie de viață, dădu el din cap. Vreți să puneți bazele unei noi civilizații? — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost greu, Nu mi-a părut și n-o să-mi pară rău Că m-am întors prin vreme înapoi Să-mi regăsesc copilăria-n voi. Căci toți și în adâncul inimii Păstrăm ceva de când am fost copii, Și-atâta timp cât dăinuim sub soare Nicicând copilăria-n noi nu moare. Și ca să înflorească-n voi, prin ani, Lumini, în candelabre de castani, Să mai lăsați și-n zilele de mâine COPILĂRIA să vă curgă-n vine. Ca visele să nu le-aveți
Nicuşor Constantinescu. In: ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
de obști, acele „romanii populare”, cu scopul rezistenței în fața pericolelor externe. În zonele unde s-au constituit aceste uniuni de obști, au fost păstrate până astăzi denumirile de țări, câmpuri, codri sau ocoale, practic structuri social-economice și administrative, care au dăinuit multe secole. Obștea sătească avea proprietăți funciare comune (terenuri agricole, păduri, iazuri, locuri cu materii prime), folosite de toți locuitorii ei. Ulterior, apar și proprietățile familiale private (loturi arabile, vite, unelte), care au favorizat apariția și accentuarea unei diferențieri social-economice
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la a cărui a 15-a aniversare Îi exprim felicitări sincere, cu dragoste și cu admirație nepieritoare și din ce În ce mai mari. La apariția primului număr al acestei reviste, În ianuarie 1998, prea puțini dintre colaboratori puteau nădăjdui că publicația aceasta va dăinui mai mult decât cele efemere. Scepticismul lor se Întemeia pe sărăcia materială, pe extrem de precara sursă de autofinanțare. Însă inimoasa echipă Întemeietoare, alcătuită exclusiv din foști deținuți politici și condusă de vrednicul de pomenire Mircea Nicolau, eminent gazetar și temerar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
purtăm, cu demnitate, povara declinului, ba chiar a morți. Un alt pas spre convertire, care are de-a face cu diferența dintre decadență și declin, este acela de a nu ne mai lăsa influențați de ideea că doar lucrurile care dăinuiesc au valoare. În natură și în istorie există și realități care nu dăinuie și, cu toate acestea, sunt frumoase și prețioase. Gândiți-vă la o stea căzătoare sau la un gest de iubire și de tandrețe. Există realități a căror
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
convertire, care are de-a face cu diferența dintre decadență și declin, este acela de a nu ne mai lăsa influențați de ideea că doar lucrurile care dăinuiesc au valoare. În natură și în istorie există și realități care nu dăinuie și, cu toate acestea, sunt frumoase și prețioase. Gândiți-vă la o stea căzătoare sau la un gest de iubire și de tandrețe. Există realități a căror prețiozitate nu depinde de durata lor în timp, ci de riguroasa și absoluta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]