9,503 matches
-
care ne-am ascuns în apartamentul lui Denver pân-am reușit să strângem niște gologani. Brandy, Brandy a ticluit un plan nou. Înainte să ajungă la cuțit, e hotărâtă să-și găsească sora. Pe mine, cea care vrea să-i danseze pe mormânt. — O vaginoplastie e pe vecie, sau cam pe-acolo, zice ea. Poate să aștepte până-mi lămuresc eu niște lucruri. E hotărâtă să-și găsească sora și să-i spună totul, despre gonoree, despre de ce nu-i mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unei toalete de la un motel din Great Falls. Așadar, pentru a nu pierde slujba lui Manus, mergeam la baruri de gay, iar eu ședeam singură și-mi ziceam că treaba cu aspectul frumos e diferită pentru bărbați. Manus flirta și dansa și trimitea băuturi pe tejgheaua barului oricui părea o provocare. Manus se strecura pe scaunul de lângă mine și-mi șoptea din colțul gurii. Nu-mi vine să cred că-i cu tipu’ ăla, zicea. Manus înclina din cap doar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de vânt le permise să ridice pânzele. Cei mai mulți oameni se urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna și strâmtoarea care ducea spre ocean și, în tot restul zilei, nu făcură altceva decât să cânte, să danseze, să mănânce și să urmărească evoluțiile Mararei, pe care căpitanul ei o supunea la tot felul de probe. Cât despre Tapú Tetuanúi, Chimé și Vetéa Pitó, aceștia alergară până la Punta Tereía, se aruncară în apă și traversară înot cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se dăruiască oricărui bărbat care le-ar cere-o, fără să respingă pe nimeni și fără să lase să li se ghicească preferințele. În fine, era un avantaj dacă știau să cânte cu vocea sau la vreun instrument, să danseze sau să povestească istorioare frumoase, care să le-ndulcească celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un zgomot puternic, ca și cum ar fi fost un corp dur și compact. Oceanul este plin de mistere pe care nici eu n-aș putea să ți le explic, recunoscu Navigatorul-Căpitan, în una din acele nopți când o masă uriașă, fosforescenta, dansa în jurul lor, fără să dovedească intenții ostile. Și în asta constă atracția lui cea mai mare. Oricât de mult am studia și oricât de mult am transmite cunoștințele de la o generatie la alta, la zece metri sub noi începe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de posibilitatea de a se-ntoarce, în sufletul unora se năștea convingerea că sarcina pe care și-o propuseseră le depășea cu mult posibilitățile de victorie. Femeile își dădeau toată silința să le facă viața bărbaților cât mai plăcută, cântând, dansând și străduindu-se să transforme fiecare cină într-un adevărat banchet, după care Omul-Memorie obișnuia să povestească vechi istorioare, insistând asupra faptelor eroice ale strămoșilor lor. Înțelegând că sosise momentul să ridice moralul echipajului sau, însuși Miti Matái lua cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre rechini chiar sărise pe punte și lovea sălbatic cu coada în stânga și în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la încheietură. Spune: — Nimeni n-are patru acte de identitate cu poză... Ca să te călugărești, spune ea, trebuie să dai un test scris mai greu decât bacul și admiterea laolaltă. Plin de probleme cu istorioare, de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o secvență de film: Fața ei învăluită în fragmente de pe casete cu exerciții de gimnastică. Trăsăturile ei, ochii și buzele, machiate cu rozul intens al costumelor mulate și ciorapilor groși de aerobic. Pe pielea ei de Miss America saltă și dansează o sumedenie de femei, fiecare privindu-se în oglindă. Filmul: umbra unei reflectări a imaginii unei iluzii. Spune: — Fiecare privire în oglindă e o secretă analiză de piață. Ea e propriul său eșantion de public. Evaluându-și atractivitatea curbelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu mai are timp de propriile lucrări. Chiar și tablourile cu Rudy și cu maică-sa par fușerite, neglijente, de parcă n-ar da doi bani pe ele. În ultima vreme tot scoate versiuni diferite ale lui Kokopelli cântând la flaut, dansând. Mărește fotografii ale Mona Lisei la dimensiunile unui perete, apoi le colorează cu mâna în culori la modă în decorațiunile interioare din anul respectiv. Și totuși, dacă poartă semnătura lui, oamenii cumpără. Muzeele cumpără. Și după anul ăsta de celebritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
libertatea și nimeni nu îndrăznea să i-o îngrădească. I se permitea orice. Să se cațere în copacii din grădină și pe toate gardurile de pe stradă. Să alerge, inepuizabilă, de dimineață până seara, să joace fotbal, să cânte și să danseze în fața oglinzii. Nimic nu-i era interzis. Locuia într-o casă mare, cu mai multe încăperi. În tinerețe, bunica, femeie văduvă cu trei copii, se retrăsese într-o singură cameră iar pe celelalte le închiriase, pentru a câștiga un ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu vezi ce frumoasă ești? Femeia o mângâie, cu vădită tristețe. Ce ai, mamă, de ce ești amărâtă? Ascultă, la tanti Scarlat cântă muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în grabă părul negru apoi o lăsă singură. Nedumerită, Luana fugi la bunica. Se postă în fața ei și-i spuse dintr-o suflare: De ce nu e mama bucuroasă că merge la nuntă? Pentru că n-are un soț cu care să danseze? Sufletul Bicii se prăbuși. Sanda fusese, dintotdeauna, un copil deosebit. O ajutase să le crească pe cele mici, renunțase la școală și se angajase pentru a întări venitul familiei. În ziua în care îl adusese pe Eduard Leon la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
colorat să facă impresie. Curtea vecinei Scarlat, împodobită cu hârtie colorată și multe baloane, găzduia o aglomerație gălăgioasă de oameni eleganți și bine dispuși. Inima Luanei era în extaz. Înnebunită după muzică, își făcu loc printre perechi și începu să danseze. Simțea îmbinarea sunetelor cu sufletul. Mișcarea pașilor împlinea bătăile inimii. Confundată cu această trăire melodioasă, Luana se simțea fericită. Dansatorii se uitau la ea plini de admirație. Unii dintre ei, mai șugubeți, îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar unchiul nu-și mai încăpu în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de nenumărate gânduri, planuri de răzbunare amestecate cu o dorință arzătoare ca tatăl ei să învie, pentru a mai dansa, o noapte, cu soția sa. Frământarea cea mai adâncă însă i-o provoca întrebarea a-l cărei răspuns nu reușea să-l găsească: de ce unchii ei n-o invitaseră pe mama la dans? CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în brațe și să înceapă să danseze. Și-au bătut joc de mine, nenorocitele". Le urmări, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, cum stau proțăpite în mijlocul drumului, ca două nebune scăpate de la balamuc. Ar fi dat orice să aibă curajul să le cânte în strună și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stradă, sări spre Corina și ca un adevărat cavaler o conduse în ring. Luanei nu-i veni să creadă că acest băiat, care rupea mingea atunci când o avea la picior, era capabil de așa gesturi. Simți o dorință cumplită să danseze, să se rotească nebunește prin sală, să-l smulgă pe Crin din brațele partenerei și să-l târască afară iar la lumina stelelor să-l sărute, disperată, așa cum văzuse în filmele cu îndrăgostiți! De ce nu o invita nimeni, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a dansat. A fumat câteva țigări, rotindu-și ochii verzi prin toată sala. O fracțiune de secundă, privirea de smarald a căzut și asupra piticului blond, ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara, invitată la dans din mers, în ciuda felului ei de-a fi încinsese o discuție aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zărească trăsăturile băiatului care făcuse acest gest. Mă numesc Antal Marcus, dar colegii îmi spun Marc. Eu sunt Luana. Luana? N-am mai auzit până acum numele ăsta. Simplu și firesc. Educat, atent și sensibil, Marc o cuceri pe Luana. Dansară împreună iar a doua zi o invită la plimbare. Tulburată de frumusețea naturii, Luana își pierdu verva obișnuită și aproape că uită să vorbească. Era năucită de armonia culorilor, de importanța neașteptată care i se acorda. Băiatul se parfumase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de lemn, dar să "danseze" grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umplură inimile de fericire. Erau în al nouălea cer. Dar surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar la cântat, ci și la dansat. Lipsit de ureche muzicală și greoi, ea îi striga înciudată: Ce-ai să te faci, băiatule, când te vei însura? Îți vei lăsa nevasta să danseze cu altul? Nimeni nu-ți cere să fii Fred Astaire, dar nici să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]