1,726 matches
-
cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea mea este acolo și este, săraca de ea, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a fost plecată În concediu. Nu auzise de incendiu. A avut un șoc, săraca de ea. O Întrebă unde locuiește. — Neuenburger Strasse, răspunse ea trăgându-și nasul. Mi-e bine acum, mulțumesc, tinere. Scoase din buzunarul hainei o batistuță din dantelă care părea la fel de nelalocul ei În mâinile-i mari, de țărancă, precum ar fi părut o husă pentru scaun În mâinile lui Max Schmelling, boxerul, și deloc potrivită pentru sarcina care o aștepta: femeia Își suflă nasul ca o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
povestit de faza cu Goering. Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac, verde-Închis, cu guler Înalt pe gât și manșete apretate din dantelă albă. Pentru un scurt răstimp, m-am hrănit cu Închipuirea că Îi ridic rochia În sus și mă familiarizez cu linia curbă a feselor și cu adâncimea sexului ei. Fata asta, amanta lui Pfarr. O să Încercăm să dăm de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
direct. Șansa mea este că trebuie să fac din când În când plimbări medicinale prin București, Însoțit de Adela, căutând peste tot locurile de unde să vedem câmpia. Astăzi, nu veți crede, am descoperit că strada Lavei dă În cea a Dantelei. În altă zi, am Întâlnit În Fundenii Doamnei o biserică fără seamăn În țară, arhitectură grațioasă, cu uluitoare stucaturi persane la exterior și, În tindă, zice-se, fragmente de pictură de Pârvu Mutu. Oștiam, din fotografii, de când eram În clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e adevărat, am protestat. Oare așa era? M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea și fără să-și miște buzele își vor exprima șoptit invidia: „Ce noroc a avut Lavinia asta!” Lacrimi mari i se rotunjeau în colțul ochilor și, până să se rostogolească pe obrajii palizi, le ștergea grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sala cea mare și pe rând toți invitații i-au strâns între palme mijlocul și au rotit-o într-o întrecere amețitoare cu sine însăși. Piruetele rapide ridicau tivul greu al rochiei, lăsând libere spre desfătarea ochilor rânduri, rânduri de dantele. Jupoanele bunicii și străbunicii și ale mamei se arătau privirilor străine pentru prima oară în vâltoarea dansului ei. Le purtaseră și ele la nunțile lor, le păstraseră în lăzi, și acum ea... Tata acum vorbea despre comerțul cu grâne. — Prețul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boierul acela valah, Barbu parcă-i zicea, ce i-o fi venit să se bage la exaporit în locul lui Nicos? Ce noapte! Doamne, ce soartă... Cu fiecare frunză care se rotea, se vedea pe sine dansând, săltându-și jupoanele cu dantele de spumă. Nu se simțea apăsată de nici o vină. Era mamă bună și soție grijulie. Era ca și cum trecuse printr-un foc în care-și lăsase să ardă toate patimile și toate visele. Cât despre Barbu, avusese nume domnesc, îl doriseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scumpe pe care se puteau ghici arabescuri în jocurile de țesătură când mată, când lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când mată, când lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca într-un pat mare și Maria pe lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea arabescurile de flori, frunze și cârcei de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
averea din foaia Bălașei și ce i-a mai rămas pe deasupra de la taica socru rămâne Măriuței. Aci glasul lui Ștefan înce puse să tremure și lacrimi se rostogoliră spre barba neagră. Își șterse urmele de pe obraji cu o batistă cu dantele de Flandra, se ridică și cu un gest curtenitor își conduse oaspeții spre masa așezată paralel cu peretele nordic al încăperii. Înainte de a-i invita să se așeze în jilțuri, arătă spre icoana Mântuitorului și-i ceru marelui stolnic să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal din fața lui, Brâncoveanul cu zâmbetul trist parcă-i spunea: „Ce făcuși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chiar dacă nu erau suficient de late sau de lungi pentru ferestrele acelea mari. Fiecare fereastră din sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă avea una făcută dintr-o rochie de seară cu trandafiri mari roz și dantelă. La una din ferestrele mai mici, tanti Mae a pus o perdea făcută dintr-un lințoliu pe care l-a purtat într-o piesă cu crime, iar la cealaltă a pus un costum din mătase roșie dintr-un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oraș. Dimineața erau de obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse la uscat pe balcon. Probabil că era lenjerie pentru femei, dar nu semăna cu aceea pe care o știam de acasă. Era făcută din dantelă neagră, cu mici boboci strălucitori de trandafir cusuți în diferite locuri. Câteodată puteai să vezi așternuturi întinse, fețe de pernă sau ciorapi negri de plasă cum nu purta nimeni în oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cea mai mare parte, în pat, cu accese de plâns atât de urâte că doctorul Izzie a trebuit să fie chemat de câteva ori să-i facă o injecție, să-i calmeze crizele de isterie... Perdelele, însă... Perdelele sunt din dantelă sau cu altfel de „zorzoane“, ceea ce maică-mea numește în derâdere „gustul goiș“. De Crăciun, când școlile sunt închise și pot ieși la patinaj seara, după ce s-au aprins luminile, văd beculețele care clipesc în brazii din spatele perdelelor creștine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce mă reține atât de mult lângă fereastra asta, privându-mă de ceea ce vreau să fac cu adevărat?". Se întoarce și redescoperă dintr-o dată amănuntele neschimbate ale dormitorului, inclusiv patul acoperit cu pledul moale și pernele pufoase, cu broderii din dantelă, care făceau din el o încăpere plăcută și confortabilă. Face câțiva pași nehotărâți către Smaranda. Să-i spună că o iubește nu are sens. Ar fi prea banal. Sau poate nu? Oh, Doamne! Pare că nici un cuvânt sau gest la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeleagă? Cu sufletul tulburat, rătăcește cu privirea peste fațadele întunecate ale clădirilor. Sub tăcerea grea, nici unul dintre ei nu mai îndrăznește să vorbească. În sfârșit, când oprește mașina în fața blocului unde locuiește Marius, Smaranda întoarce spre el ochii tiviți cu dantela fină a lacrimilor. Te rog, iartă-mă pentru adineauri. Nu trebuie să dai importanță acestei izbucniri, sunt doar o biată femeie care iubește. Și când iubești, ești egoist. Marius se apleacă și câteva clipe o îmbrățișează strâns la piept, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de musafiri. Și azi parcă-mi aduc aminte de lucruri de pe altă lume. De-atunci n-am mai văzut așa viață bogată lipsită de griji, frumoasă și plină. Mi-aduc aminte de femeia proprietarului, care avea ampiruri făcute numai din dantelă. Peste câtva timp familia aceea s-a dus la băi la Odesa, iar eu am rămas cu copiii și cu o doamnă (rudă a lor) care avea două fete cam de 14 -16 ani. Acum era liniște. De fete nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sincopă în inimă când mersul îi învăluia haina pe picioare. Și când într-o zi a izbucnit năprasnic o furtună, care i-a învălmășit rochia și i-a scos la iveală pentru o clipă ciorapii negri și o margine de dantelă, ai început să visezi la ea arzător și să ți se pară și mai nesuferit individul pe care-l bănuiai că iubește și el pe Leonora. Și de atunci imaginea ei s-a tulburat în capul tău: silueta ei s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și - implacabila cronologie. Ne-am dus la restaurant. Ne-am așezat la o masă mică, luminată de o lampă prinsă în perete. Bustul Adelei, înalt, elegant, era ușor aplecat asupra mesei. Ochii ei răspândeau o lumină viorie, și potirul de dantelă al mânecilor scurte îi punea flori de umbră pe albul rotund al brațelor. Ce grațios mănâncă o femeie când e grațioasă! Dar grația nu răpea actului semnificația lui de apetență pro-fund organică. Din contra, o făcea și mai tulburătoare. Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lanul, aveam din nou pe Adela lângă mine, întreagă, cu mersul viu, cu coatele lipite de corp, cu brațele mișcîndu-se liber în ritmul pașilor grăbiți, ca în adolescență. Ajungând între case, Adela și-a pus pălăria de paie și de dantele trandafirii. În cerdacul unei chilii, o maică tânără servea la masă pe un ofițer, care nu era deloc bătrân și cu care se vedea a fi în termeni de perfectă camaraderie. - Un ofițer și o maică! exclamă Adela.Ea nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cunoscute și de ea, m-am dus în cerdac. Când mi s-a permis din nou să intru, Adela avea pala de păr așezată exact la locul ei, pe jumătatea stângă a frunții, și un alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și îmi cerea scuze că m-a "speriat" și că mă "plictisește". La șase seara, termometrul înnebunise! Eram
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit, ca o adiere din trecut, același parfum al ei, și apoi pe cel din urmă, unde am găsit un degetar stricat și o bucățică de dantelă albă. Am luat obiectele scumpe și le-am pus în portofoliu lângă mănușă, lângă biletele ei, lângă pana pitpalacului și lângă acul de siguranță cu care mi-a prins pelerina în munții Văraticului. Atâta rămăsese de la ea - și florile presate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]