1,546 matches
-
o domină, Nedând nimic pe ele, să faci din ele scara Spre-a te urca pe dânsa l-avere și mărire, Prefă-te numai cumcă tu prețuiești acele Mari calități și-alese (numește-le cum vrei), C-o frasă lingușește deșertăciunea lor Și pe-umeri te vor duce, sacrificând averea, Viața pentru tine. Dar spune-i adevărul, Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge miser de nimenea jelit. Se vede Că nu puteau șireții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 61} Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume, Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta, decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu vedeți voi, Că ei admiră toate ce le aduc peire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nnalță Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru; Oamenii. Spre a-l batjocori până și-n moarte Ne-am născut noi, după ordin divin, Făcuți ca să-și petreacă Dumnezeul Bătrân cu comica-ne neputință, Să rîdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie: Pământ rebel, iată copiii tăi! {EminescuOpIV 92} MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru vechiu Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și Odin își deschise ochii albaștri Și mari, râzând cu ei - iar zeii Lin șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO MORI (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Atunci eu mă voiu duce, pe calul pag călare, M-oiu duce pân-la poala a muntelui Pion Ș-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am să sui Ca gândurilor mele aripe să le pui. "Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieți-mi toate să-l ducă-nțelepciunea, Ca sigur să calc calea vieții cea de spini, Ca tot ce eu voiu face să fie fapte bune, Să n-ascult decât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De gânduri uriașe, de-nalte rugăciuni. În van în a lui urmă a-nchis a lumei ușă La visele ei turburi, cu mari deșertăciuni; Pe focul cugetărei a presurat cenușă, Ci sub cenuș-ard încă consumători cărbuni. Atunci visul mărirei s-a șterge-n a lui gând Când peste spuza sură se va turna pământ. Atunci claustrul îl fuge - și-n țărmuri sterpi de mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una 15Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă - melancolica copilă! O găină-mbătrînită, venerabilă matroană, Ce de mult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul presăra-va. Ferește-te de una... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fierul să-i ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura-va... "Ferește-te de una, să te păzească ceriul, "Să nu te-mping-un demon a spune adevărul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și fierul i-l ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele mulțimii fă scară, de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, Din roiuri risipite vei face un popor... Ferește-te de una... Să te păzească cerul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul... A spune că nu-s vrednici decât de-adînc despreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arta spre Empireu. Metafizica speranței deschide drumul spre sublim. Arta și religia înlesnesc accesul spre revelație. Transcendentul este cel mai mare generator de interogații. Credința amplifică speranța, iar cultura îi dă vieții o semantică superioară. Înțelepciunea ecleziastului transformă neantul în deșertăciune. Căința stă sub semnul purificării. Chiar și Iisus și-a dus cu dificultate crucea. Demonii sunt foarte eficienți. Deși nu au nici temple. În fiecare Rai pândește o reptilă. Creștinismul e pasibil de primeniri. Au trecut totuși două milenii. Absența
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noastră în copaci. Printre puținele lucruri care i - au reușit omului se află și arta. Luciditatea în artă netezește drumul spre identitate. Artiștii nu suportă tirania rigorii. Numai cultura ne - ar mai putea topi solzii de pe creier. Marea revanșă la deșertăciunea vieții este creația. Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot fi modificate decât de Dumnezeu. Cultura a transformat ciomagul în sarcasm. Sporindu-i în mod substanțial, eficiența. Arta nu decodează misterele, le amplifică. În creație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Doar să o sfidăm puțin. De multe ori, jurnalul literar nu este decât o bârfă de dincolo de mormânt. Frica de moarte a izvodit interesul pentru longevitate. O dată cu trecerea anilor, sunt tot mai puțin pregătit de moarte. Argumentul sinucigașilor : totul e deșertăciune. Principiul comunist "fiecăruia după nevoi" se aplică probabil numai în lumea celor drepți. Oricum, finalul poate fi doar tergiversat. Săpunul nu dezinfectează funia spânzuratului, ci o face mai alunecoasă. Vârsta a patra are graniță deschisă cu Dumnezeu. Geniile mor întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
are o influință binefăcătoare prin puterea de reacțiune ce o reprezintă față cu puterile lumei... De aceea un rege care poartă cu sânge rece căderea sa e sublim, de aceea martirul * este, de aceea filozoful care se leapădă de toate deșertăciunile ei. Viața noastră însăși, corpul nostru nu este decât un complex de puteri de reacție contra tuturor puterilor naturei și rezultatul acesteia e simțirea. Adevărul este negativ. Reacțiunea este singurul control al realității, fără simțirea ei n-am fi niciodată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
niciuna. Ai fost virtuoasă - ce ți-a ajutat, de-ai fi fost coruptă, cine ar fi avut dreptul să te condamne, cei ce te-au făcut ca să mori de foame și frig? Egoismul este inventorul frazelor cu care se-acopăr deșertăciunile omenești - toate pier, dar lui i s-a asociat până și eternitatea. Nu e destul că egoismul determinează toată viața individului, ci trebuie ca el să perpetueze și-n fiii lui, în numele lui, în neamul lui. O familie de o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de învăluiturile cele turburătoare ale lumei, pentru că se bucură cu desfătările unei dorite singurătăți și a căruia cea mai aleasă tovărășie este o dulce întîlnire cu sine numai. Mărturia unei sinisidis bune îl face a privi cu urâciune nebuniile și deșertăciunile lumei; el n-are poftă de alta, făr' numai la liniștea sufletului, nu se teme nicicacum de nestatornicia norodului, defaimă bogățiile și batjocorește acele mai mari averi ale pământului; mulțămit de cele de față, este cu odihnă pentru cele viitoare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin foc în laboratorul Maestrului, la începutul călătoriei, ei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de parale". Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape în fiecare poem, cu Omar, deși îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbra lui îmbibată cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
goală, noaptea de vară fără cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă: Înc-o ninsoare / așezând albul pe alb - / fără niciun scop. Alteori Însă, aceeași absență cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exploatarea unei situații se face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai jos, aparținînd lui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unei situații se face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai jos, aparținînd lui Dumitru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tot ceea ce nu este "de văzut", va fi considerat neființă, amăgire sau simulare. Ceea ce pentru noi este realitatea însăși, budiștii numesc în mod natural "vidul", sunya; ceea ce este realitatea deplină a budistului nouă ni se pare, la fel de natural, prostie și deșertăciune. Evidența naturală a unei civilizații are valoare de iluzie pentru alta. Fiecare cu propria Maya. Aceste tête-à-queue-uri justifică și îndeamnă la "dialogul culturilor". Or, realul a devenit o categorie tehno-culturală, iar această tehnică devine mondială. Despre ce vom vorbi între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din cauza rătăcirii unora, ci, mai degrabă, toate sunt supuse Lui fiindcă au fost făcute și aduse la existență prin El. Acesta fiind adevărul, erau ai lui Dumnezeu celui după fire și cei ținuți în rătăcirile diavolului, și cei pierduți în deșertăciunile lumești”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a unsprezecea, cap. 7, în PSB, vol. 41, p. 1025) „Sufletele otrăvite de veninul necredinței greu pot să scape de urmele neevlaviei lor”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să nuse abată nici la dreapta, nici la stânga” (Deuteronom 17, 20; 1 Regi6, 12), pentru ca în drumul său către „pământul făgăduinței” să nupiardă acel „adânc” al lepădării de sine, și să nu ajungă din nou la„suprafața” lumii plină de deșertăciunea ei din cauza neascultăriide Dumnezeu, așa cum era Faraon și oștile lui. Adevărul lui Dum-nezeu ca biruință în Hristos este „arma care încinge” (Ps.90,4) cuputere, la care Mântuitorul cheamă pe cei ce urmează Lui: „să aibămijloacele încinse și făcliile aprinse
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]