1,989 matches
-
punct. Să mă gândesc la ce cuvântare le ține și cum îi îmboldește să azvârle năvoade și lanțuri; și mai întâi să-i ispitească cu pofta de avuții, cum se întâmplă cel mai adesea, ca să ajungă mai ușor la slava deșartă a lumii și apoi la o trufie mai mare; astfel încât prima treaptă să fie cea a avuțiilor, a doua cea a slavei, a treia cea a trufiei, și, de pe aceste trei trepte, să îi conducă la toate celelaltevicii. 143. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o iubire intensă, lacrimi și nici o altă consolare spirituală, ci că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru; și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
facă ceva înlăuntrul Bisericii, după gândul mai-marilor noștri, și care să fie spre slava lui Dumnezeu, Domnul nostru, și îi vine vreun gând sau ispită dinafară, ca să nu vorbească sau să nu facă acel lucru, aducând motive înșelătoare de mărire deșartă sau de vreun alt fel etcetera, atunci trebuie să-și ridice mintea spre Creatorul și Domnul său; și dacă vede că este potrivit cu slujirea Sa sau, cel puțin, nu merge împotriva ei, trebuie să meargă cu totul împotriva unei astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în Nirvana. Aceasta încearcă să obțină orice practicant yoga. Numai că, singur, fără un Maestru recunoscut care să te îndrume cu dragoste și absolut dezinteresat material, nu se pot obține rezultatele dorite - le numesc aici pe cele reale, nu promisiunile deșarte ale falșilor guru! De-a lungul istoriei s-au identificat mai multe forme de yoga (ex.: Bhakti Yoga, Jnana Yoga, Hatha Yoga...) dar, în foarte puține cazuri discipolii și-au primit Realizarea Sinelui (trezirea energiei Kundalini, activarea întregului sistem subtil
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de o sută de ani Încoace, nu a cucerit Într-o măsură atât de universală majorita tea tineretului și chiar a oamenilor maturi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
moi și toate bunătățile Dunării și ale Mării Negre, ba i-au gâmfat de s-au Întors bolnavi. Dar marfa din ladă nu s-a asemănat cu mostra. Ceilalți avură a se plânge de toată necătarea: Virgil Bărbat avu sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz Întrecură măsura. Se pomeni străin În gară, neașteptat de nimeni, nici țipenie de trăsură, ca s-o por nească dibuind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
protestează Țamblac. Nu poți face asta! Te lepezi de tot! De toate te lepezi?! Pentru mine, unchiule, pietrele aistea nu mai au nici o valoare. Le păstram pentru... pentru cea care ar fi fost domnița soția lui Bogdan... Acu, strălucirea lor deșartă mă otrăvește cu amintirea vieții de odinioară... Și-apoi, se cheamă că "lupt și eu"! Nu-i așa? Nu sunt eu "Doamna țării?!" zâmbește ea cu o ironică infatuare. Acolo unde plec, altele-s odoarele mele... Și... și chiar te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile țării, munca m-au făcut să înțeleg că nu pentru mine nu gloria, nu măririle -, ci puterea de a îndura, de a dărui, de a lupta... Pe mine Moldova mă doare... Dumnezeu mi-a dat în grijă aiastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ia parte la felurite războiaie...Atunci se pierdea chiar și ordinea firească a lucrurilor... Căci spune Grigore Ureche: „Nu numai letopisețul nostru, ce și cărți striine am cercat, ca să putem afla adevărul, ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dereptate, că letopisețul nostru cel moldovenescu așa de pre scurt scrie, că nici de viața domnilor, carii au fost toată cârma , nu alege, necum lucrurile den lăuntru să aleagă...Nici iaste a să mira, că scriitorii noștri n-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a pregătit o plăcută vilă numită Frumoasa, pe care Prințul o posedă în vale, la picioarele colinelor de pe care ne coborâsem, și care era departe de o milă de Iași...Când am ajuns la Frumoasa am găsit un palat aproape deșert unde nu mai venea Prințul, dar era mare și comod, și mobilat cu sofale în diferite culori; era împejurat de un zid mare, care înconjura grajduri, șuri, palatul Prințului și un alt palat pentru dame, după obiceiul turcesc; la amândouă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
al fluviului Cefis, fu iubit de nimfa Echo, care nu-i putea obține iubirea și muri de supărare. Nemesis, ca să-l pedepsească, îl făcu să se înamoreze de propriul său chip și la rândul său tânărul lâncezi într-o așteptare deșartă. Pe locul morții sale se născu o floare care-i luă numele". Mai sunt și alte versiuni. Hei, voi posibili ascultători, mă mai suportați? De unde până unde, de la complex și paradox la retorică și cunoașterea de sine. Încet, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
contemporană sunt strict secrete. Poate ați face totuși o derogare de la acest secret, în favoarea cititorilor noștri. Bine. Voi accepta să dezvălui o parte din acest formidabil secret. Încercarea de a acredita o "generație optzecistă", una "nouă-zecistă" etc., s-a dovedit deșartă. Nu există nici o notă distinctă a "optzecismului" sau a "nouă-zecismului" în poezie, așa cum nu există între contingentul optzeci și contingentul nouăzeci la armată. (Poate diferă ceva în "dotare"). Există desigur câțiva poeți de talent care s-au impus în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se prevala de ele în continuare, în promovarea intereselor naționale; neavând motive de complexare, să fie mândri de ele și să le ducă ei mai departe, în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare specifice celor care încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lor politice și sistemele lor de valori individuale. În ultimele zile ale regimului comunist cehoslovac, speranțele unora ca politicianul reformist al Primăverii Pragheze Zdenek Mlynar că o "a treia cale" va putea fi implementată în Cehoslovacia nu puteau fi decât deșarte. Mai mult, datorită dinamicii situației geopolitice din 1989, an în care se credea că Vestul câștigase Războiul Rece, iar Statele Unite ideologic pro-active în timpul președinției Reagan-Bush se încălzeau la lumina unui triumfalism autogenerat, orice altceva decât o conversiune completă a țărilor
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
a muncit din greu să se conformeze reglementărilor UE. Odată admisă, însă, ea nu s-a mai interesat prea mult de acestea și astfel au existat derapaje. România va trebui să învețe că regulile nu sunt doar aspirații și promisiuni deșarte pentru aici și acum, ci și pentru viitor. România va trebui să reinventeze triumfurile erei comuniste pe care le-a dat deoparte. Permiteți-mi un exemplu: un prieten a vrut recent să viziteze România pentru o vacanță la "lacuri și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
tienți. N-au habar ce uriașă muncă de propagandă se desfășoară aici. Ca și cum ai vrea să redai un ten ca crinul celor care au suferit de vărsat de vânt. Aș vrea, draga mea, să te pun în gardă împotriva speranțelor deșarte. Cu cât trece timpul, cu atât pierdem teren. La voi, morbidezza, hiperestetism - față de forța asta, de avalanșa care s-a pornit și n-o să poată fi oprită de nimeni și de nimic: asta nu din cauza justeței „geniale“ a marxismului, ci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sănătate fără bani, boală fără durere. Celui care are de plătit datorie de Paști, i se pare postul prea scurt. Banul împrumutat se duce râzând și se întoarce plângând. Om fără bani, copac fără umbră: nu-l caută nimeni. Sacul deșert nu stă în picioare. Hoț cu hoț s-adună. Nu te întovărăși cu unul mai mare decât tine. Nu lucra cu flămândul, nu te plimba cu sătulul. În șes, orice dâmb se socoate munte. Cine a cumpărat mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a atras atenția odată asupra acestui episod) insinuează existența unei duble infirmități (fizice și morale) a personajului său: „Zacîria poreclit Zacîr era urît și temut de toată obștea. Piciorul un pic mai scurt era, nu numai după credințele vechi și deșarte, semn neîndoios că-i ura pe toți semenii cu amîndouă picioarele bune! Nu plîngea niciodată în timpul hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235) Ce anume inspirase puternicul resentiment din aceste pagini scrise în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de experiență care le lipsește. *A-l acuza pe „Tovarășul” că e „analfabet” nu-i lucru care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grade în plus la căldură, o strachină mai plină, un pol adăugat la pensie etc. Faptul că stau zilnic la cozi nu i jignește, subestimarea nu-i doare; suspiciunile nu-i deranjează. Mîndrie, demnitate, libertate, astea-s amintiri vagi, visuri deșarte, din tinerețe. În timp ce tu tremuri gîndind și așteptînd semnele noului, „balta” plodește, canalia prosperă. *Ducu și Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-acasă”. Le trimitem mereu pachete: cu Salvarea și cu trenul. La Salvare, care pleacă ultramatinal, le duce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de La Mothe au combătut meritul autorilor antici. Și totuși, doi atleți de forța aceasta n-au stârnit decât milă, în ciuda pătrun derii și a logicii cu care se mândreau și din care și-au făcut zadarnică podoabă în această dispută deșartă și ridi colă. Ar fi greu de îngrămădit asupra unui subiect mai multe platitudini decât cele care au fost tipărite pentru a dovedi superioritatea modernilor asupra celor vechi. Ai fi zis că Domnul de Fontenelle, Domnul de La Mothe și abatele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mobilier, dar simplitatea ei era căutată, având până și rafinamentul unui lux delicat, dar nimic din ostentația și din vanitățile lui. Modestă în aerul, în ținuta, în manierele sale, dar cu un fond de mândrie și chiar de puțină trufie deșartă. Nimic nu o flata mai mult decât relațiile ei cu cei mari. Îi vizita rar; nu se simțea în largul ei; dar știa foarte bine să-i atragă la ea, cu o cochetărie imper ceptibil măgulitoare; și în aerul degajat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
patrie și de popor mare (în urma Unirii din 1918), ceea ce modifică vechiul aspect idilic al luptei culturale: „Dacă astăzi pornim din negreala tiparului și din nesimțirea hârtiei această revistă este ca să o semănăm cu câteva scântei, și nu pentru bucuria deșartă de-a pune slove pe pagini și de-a ne iscăli dedesubt. Liniile noastre sunt destinate să străbată cu nervi și foc materialul tipografic, cu credințe, speranțe și sincerități; și avem impresia scriind aceste prime rânduri nu că ne satisfacem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]