1,965 matches
-
plin În Quebec. Putea să se piardă În Saskatchewan și să hoinărească după elani. Nu numai faptul că pierdea banii Îl Înfuria pe Milton. Pe lângă că fugea cu douăzeci și cinci de mii de dolari și că-i dăduse lui Milton speranțe deșarte cum că aveam să mă Întorc, părintele Mike Își abandona propria familie. Grija de frate se contopi În inima agitată a lui Milton cu durerea financiară și cea paternă. ― Nu-i faci tu asta soră-mii, auzi? strigă zadarnic Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de stabilitatea imperiului și de loialitatea acestuia, căci un imperiu ce se întindea pe trei continente nu era ușor de stăpânit. Anul viitor, cu forțe depline, a lansat un asalt asupra Australiei, din Nord și din Vest. Țara-continent, cândva jumătate deșert, era acum o câmpie roditoare, și deci un grânar necesar trupelor lui Felix. Și acest continent a căzut în fața trupelor și conducerii lui Amadeo. În următoarele trei luni și-a organizat armata și a dispus-o pe coasta de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sila în sufletul unui om, împotriva destinului? Cum să pui bătrâni sobri și austeri în situația de a se face de râs, perpelindu-se din cauza unor pasiuni vinovate? Principele tresare. Oare chiar e posibil? Clatină din cap cu tristețe. Speranțe deșarte. I se adresează Liviei: — La început îmi vorbeai de un bărbat, prieten, cunoștință, mă rog, ce o fi, de-a lui Flaccus Vascularius, iar acum te indignează o vrăjitoare! Ce ființă e asta? Bărbat? Femeie? Hermafrodit? Hotărăște-te odată! Împărăteasa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai mult din pricina surghiunirii sale, nu va fi la înălțimea unei sarcini atât de covârșitoare, nici prin vârsta sa și nici prin priceperea în treburi de stat. Aprobă fără să vrea. Este întru totul de acord. Și-a făcut speranțe deșarte că va reflecta în exil și că până la urmă o să-i vină mintea la cap. De când l-a vizitat în secret împreună cu Fabius Maximus știe însă că nu-l mai poate salva. Va trebui să dispară, căci prin nebunia lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spătarul catedrei și se pregătește să asculte în liniște. Poetul e protejatul ei, Maternus. Azi are prima lui lectură pu blică. Până acum a refuzat să declame până și în fața intimilor, pre tin zând că nu e făcut pentru gloria deșartă. Numai cu ea a acce ptat să facă schimb de păreri literare. A închis cu bunăvoință ochii la infatuarea proprie tinereții și, pentru a nu-i pierde în cre derea, l-a lăsat să-și dea singur seama că - în afară de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui de azi obține ceva succes... — E o glorie de o zi sau două. Da’ mai terminați odată! se răstește Labienus. Ce roade temeinice și durabile ați vrea să obțină după o singură citire? — Aclamații trecătoare, morfăie disprețuitor unul. — Elogii deșarte și bucurie fugară, completează celălalt. Cum au ajuns ăștia aici? se mânie și mai rău Vipsania. De unde au primit invitații? Își pleacă fruntea abătută. Știe răspunsul. Quintius. S-a lăsat cumpărat ca toți ceilalți și implicat în jocul ăsta scârbavnic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în această zonă mlăștinoasă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar interveni pentru el. Mai degrabă l ar disprețui și ar cere divorțul. Tresaltă, străpuns de un fier roșu. Atunci ar fi - în sfârșit - liber s-o caute pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând să-i scape un șuierat ușor. Nesimțitoare aidoma unui animal, se strâmbă cu năduf. Își coboară obosit pleoapele. Începe să simtă în sfârșit plumb la rădăcina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vis. A văzut-o însă din nou, a simțit-o aproape de el, a auzit-o chiar chemându-l duios pe nume, iar el i-a răspuns: Vipsania! A sperat că, după atâta timp, va putea fi din nou bărbat. Iluzie deșartă. Se întoarce mânios pe o parte. Degeaba ți se acordă puteri extinse și ești numit tovarăș la guvernare! Degeaba tremură barbarii în fața ta! Tot om ești, jinduind după femeia care a fost a ta și nu mai e, după tinerețea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. " Moartea succede vieții, vieața succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte; Oamenii din toate cele fac icoană și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pustiului să puiu; {EminescuOpI 106} Dar atuncea greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Cîte-odată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare, Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieți-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau șoptind cu draga Mînă-n mână, gură-n gură. {EminescuOpI 107
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în mintea tuturor, Când voiu să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți - Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de te chiamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte Și ar sta să le asculte?... Tu așează-te de-o parte, Regăsindu-te pe tine, Când cu sgomote deșarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naște Și o clipă ține poate; Pentru cine o cunoaște Toate-s vechi și nouă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu eram încredințat că Sfântul Scaun avea într-adevăr să ne primească sau că rugămințile noastre aveau să fie ascultate. Și eu, și japonezii mergeam înainte sperând într-o minune. Eram cu toții deznădăjduiți. Semănam cu un popor rătăcitor umblând prin deșert zi după zi în căutarea unui izvor care nu se mai arată. Cu toate că n-o spuneau, în adâncul sufletului se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră toată încrederea. La fel și eu îmi rumegam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco. Își dădeau seama că era o punte de flori clădită pentru a le porunci pentru ultima oară să renunțe. Astfel se sfârșea îndelungata lor călătorie. Nu le mai rămânea decât lungul drum de întoarcere care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clopot Sună codrii mari de brad 5. Memorați versurile. Clar de lună Ștefan Octavian Iosif Lângă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu știu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o ridic, privesc Luciul zărilor deșarte; Fruntea-mi cade și gândesc Trist la țara mea departe... Cerințe: 1. Citiți cu atenție versurile. Scrieți mesajul lor. 2. Scrieți cuvinte cu același înțeles: podele, omăt, luciul, gândesc. 3. Relatați în câteva enunțuri sentimentele poetului descrise în text. Noaptea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2. "Așa vorbește Domnul: Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor, și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure, mîna meșterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor, și cu urîciunile lor. 19. Doamne, tăria, cetățuia și scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pămîntului, și vor zice: "Părinții noștri n-au moștenit decît minciună, idoli deșerți, care nu sunt de nici un ajutor!" 20. Cum poate omul să-și facă dumnezei, care nu sunt dumnezei? 21. De aceea, iată că le arăt, de data aceasta, și-i fac să știe puterea și tăria Mea; și vor cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Și fiți ca porumbeii, care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29. Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui, și de inima lui îngîmfată." 30. "Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte, și faptele lui de nimic." 31. De aceea gem pentru Moab, și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres. 32. Vie din Sibma, te plîng mai mult decît Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
v-asculte! 3. Căci mîinile vă sunt mînjite de sînge, și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastră vorbește nelegiuiri. 4. Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judecă cu dreptate, ei se bizuiesc pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea. 5. Clocesc ouă de basilic și țes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; și dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă. 6. Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ultime“, „elemente originare“, „spirit“ și „lucru în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzându-se în fața lor ca într-o lume de fantasme și apariții deșarte. Las acum deoparte faptul că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și „cauze ultime“, „elemente originare“, „spirit“ și „lucru în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzânduse în fața lor ca întro lume de fantasme și apariții deșarte. Las acum deoparte faptul că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o livadă mică boierească, dar îmbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuți în neregulă. Grădina era aproape pustie. Numai câțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. Lunga tovărășie din ziua asta, singuri printre oameni necunoscuți și pe drumurile deșarte, ca și senzațiile neobișnuite simțite în comun acolo pe munte, își produceau acum efectul. Bariera dintre noi slăbi. Discuția deveni mai liberă, mai intimă, cu un caracter mai personal. Singurul subiect care mă interesa era ea. Cu aere de psiholog
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]