25,049 matches
-
îmbibate de ură ale ideologilor cu pretenții de mântuitori. Cartea lui Jonah Goldberg e lucrarea unui militant, și ea conține, prin urmare, destule hiperbole. Sigur că e exagerat să vezi în Woodrow Wilson părintele unei "Americi fasciste", iar în New Deal echivalentul planurilor cincinale sovietice sau al programelor de reformă ale naziștilor. După cum e prea mult să afirmi că "lesbienele îmbrăcate în negru din jurul lui Hillary Clinton" sunt, astăzi, vestalele noului cult sapphic de stânga! E vorba de exagerările inerente unui
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
aș vrea să mă reîntorc la curiozitățile mele ușor sprințare și să vă iau la rost: când aveți de gând să vă împăcați cu Dumnezeu? - Nu sunt ateu, nici credincios (deși obișnuiam să merg în câte un pelerinaj la Mănăstirea Dealu unde este înmormântat capul lui Mihai Viteazul și să particip cu respect la slujbe), nici necredincios. Sunt un contestatar al unor lucruri pe care nu mi le explic. Voi rămâne un nedumerit o viață întreagă, căci nu am priceput pe
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să creeze acest climat de tensiune care
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
are două case, la Humulești și în }icăul Iașului; e adevărat că sînt modeste, una la țară, cu mîțe, motocei și cuptor, fără utilități, alta la oraș, cu apă în curte, puține camere, dar cu un cerdac de unde se vede dealul Șorogarilor. Tudor Arghezi are o casă cu grădină în București, foarte bine plasată, numită "Mărțișor"; acolo sînt cireși și vișini "pe rod" și se pot crește albine, cum însuși poetul mărturisește în volumul de versuri "copilărești" Prisaca. Lovineștii locuiesc la
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot ce i se potrivea mai puțin discretului și pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
destinatarul, parfumul fiecăruia și al relației lor. Nu ne putem privi desenul personal al scrisului, nu putem auzi ritmul respirațiilor, emoțiile sau absența lor, nu putem evada din tăceri. Sau poate mă înșel... La sfîrșitul anului trecut, în vîrful unui deal cuprins de melancoliile iernii și ale tentativelor de a mă regăsi a sosit din norii plumburii vestea morții lui Clody Bertola. M-a afectat mai tare decît am crezut. Am privit ore în șir jocul luminii unei lumînări. Nu am
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile mele, în greul sau în sublimul vieții mele? Perfecțiunea literelor tipărite șterge tremurul ființei și imperfecțiunea existențelor. Anul a trecut. Pustiul acelui vîrf de deal m-a adus aproape de prietenii mei. Am privit focul împreună, tăcînd, minute în șir și am ascultat țipătul lemnelor. După miezul nopții, am început să vorbim despre Clody. Fără să ne dăm seama. Am "jucat" scene întregi din "Elisabeta I
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
Constantin Țoiu Piața Amzei este un perimetru de câteva sute de metri pătrați, unde se vorbește cel mai felurit românește. Sectorul agricol Ilfov, bărbați și femei din Bolintinul din deal, din vale, din alte comune de pe la sud. Dar și mai departe, de la vest, din Muscel, Argeș. Aceștia cu mere, pere. Printre ei, țigăncile. Cu mărar, cu pătrunjel, tinere, mai în vârstă, cu vorbirea lor cântătoare. Din metru în metru pătrat
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
cuvintele ard până acolo unde se topesc într-o nouă existență revelată. Prin intermediul textului, autorul recade sau se reînalță în lumea lui interioară, unde trecutul coexistă în același plan cu prezentul, morții cu viii, copilul cu maturul, amintirile de demult, dealurile Vârșețului, iubirile adolescentine stau laolaltă cu articolele de ziar, prietenii din lumea literară, bombardarea Iugoslaviei de către aviația NATO și alte dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp deschis este unul dintre poemele lui Ioan Flora cu
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
de disprețuită în anii comunismului. Cu materialul documentar în mînă, chemat la fața locului de ispita cunoașterii, faci aproape orice ca să și ajungi. Traseul pe care l-am ales a însemnat, de data asta, bisericile de la Hoșman, Alțîna, Agnita și Dealu Frumos. O zi la bisericile săsești poate aduce liniște în suflet chiar și în vremurile agitate pe care le traversăm. Ochii sînt mîngîiați de ordinea firească a lucrurilor pe care le vezi în jur. De firescul cu care cei de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
o schimbare decît dacă acceptă implicit că schimbarea se petrece într-un cadru a cărui existență nu e niciodată pusă sub semnul întrebării. A te întreba despre inexistența universului echivalează cu un gest absurd: e ca și cum te-ai întreba dacă dealul pe care ți-ai ridicat casa va mai exista și după ce casa nu va mai fi. Nu putem înțelege mișcarea și trecerea decît raportînd-o la ceva ferm și netrecător, iar înțelegerea spontană a minții noastre vede în univers tocmai cadrul
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
lipsă în pavajul de pe Podul Mogoșoaiei, citind în timpul adunat în goluri. Plimbări "cu ochii bine deschiși" sînt cercetările lui în istoria Bucureștilor, aceea pe care au uitat-o pietrele, dar o mai știu oamenii. Oameni și case, nume și străzi, dealuri și vii fac identitatea orașului, de june berbant și, mai pe urmă, de bătrîn păstrîn-du-și "hîrburile" la fereală, printre blocurile "noii or-dini". Istorisirea începe cu Domnul Tudor, în 19 martie 1821. Mersul pe poduri, casele unde a poposit (fotografia uneia
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
lor. Am plecat de pe platou, iar spiritului muntelui a șuierat în urma mea, în rotocoale de fulgi dantelați: Ai grijă... și nu te mai gândi la ce ar crede sau n-ar crede oamenii... Am mers prin zăpada care acoperea crestele dealurilor, până am ajuns la o pădure deasă. Acolo, începuse deja să se întunece, când am observat o umbră care alerga lângă mine. Era un lup. O vreme, am mers alături, fără să-l întreb nimic. De altfel, nu știam dacă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
și întreaga pădure părea să pândească. Mai bine mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-am apucat să înaintăm vreo două ore, că s-a luminat de ziuă. Am ieșit din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea de razele transparente. M am întrebat dacă adevărul universal se afla în vârful acelui deal, sau în altă parte... și, într-un fel, aveam impresia că se afla
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea de razele transparente. M am întrebat dacă adevărul universal se afla în vârful acelui deal, sau în altă parte... și, într-un fel, aveam impresia că se afla pretutindeni în jurul nostru și odată cu noi, fiind însăși existența tuturor acelor lucruri, viața și natura fantastică apărând ca un tot, ca o ființă în întregul său... fiecare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
era la fel de benefică așa cum prezența ei putea să fie, și fiecare frunzuliță care sclipea în lumină îi aparținea ei într-un fel... încât, deși era absentă, întreaga natură era acolo, și îmi amintea de ea... Am privit norul din vârful dealului. Părea inaccesibil, stâncile abrupte nu arătau niciun drum pe care să se ajungă sus. Stăteam cu urechile ciulite, eu și Regele, și suflam aburi pe nări, în răcoarea dimineții, cu ochii ațintiți în sus. Ei, acum asta-i întrebarea: cum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
mai părut imposibil, nici mie, nici lui. Ne-am înălțat în lumina dimineții, la fel de ușor cum percepeam și energia absolută a întregului univers, în jurul nostru, în directă legătură cu adevărul essential pe care-l aflasem deja... Am zburat spre vârful dealului, privind de sus pajiștea care se îndepărta de noi. Așa cum zburam, ni s-a alăturat rotocolul de fulgi împrăștiați, care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
deja... Am zburat spre vârful dealului, privind de sus pajiștea care se îndepărta de noi. Așa cum zburam, ni s-a alăturat rotocolul de fulgi împrăștiați, care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră, pe culmea alăturată. Regele a privit gânditor spre vârful încețoșat. Ar trebui să merg acolo, a zis mai mult ca pentru el. Aș mai sta cu tine, dar trebuie să ajung
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
într-un fel sau altul... și cândva, aveam să-l reîntâlnesc. Cerul s-a întunecat apoi și eu am pornit mai departe, gândindu-mă că Regele ajunsese la Platou și aflase mai multe adevăruri... Am ajuns în valea de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
calea cunoașterii se vor naște alte întâmplări care pot să se petreacă oriunde: în grădină, în pădure, pe câmp, dar mai ales în școală, câmpul de luptă al fiecărui învățător. ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI Bunicul meu trăiește în apropierea unui deal mare pe care localnicii îl numesc Măgura. Acest loc e plin de istorii vechi, venite din negura timpului, în care fantome de turci, căutând comoara lui Ștefan cel Mare, se arată în nopți cu neguri dese și lumini gălbui care
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ambițiile BOR de a deveni "biserică de stat" sunt binecunoscute. Or, în lupta pe viață și pe moarte pentru supremație declanșată de mai mulți ani, acest episod devoalează lipsa de consistență, de logică și de scrupul a preoților-politicieni care, din Dealul Patriarhiei, încearcă să arunce asupra României sămânța vrajbei și a neîncrederii. De acolo de unde se va fi aflând, Khomeyni probabil că zâmbește fericit: dacă tot n-a reușit să-l asasineze pe Rushdie, măcar s-a ales cu un neașteptat
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
cei din urmă (ariergarda), că cei din urmă tot bătîndu-să. Și mergč puținel, și iar sta, de să aștepte, că cei din urmă avč greu mare... Deci așe au mărsu luni toată dziua, păn-în vremea chindiei, de la Stănilești, de suptu deal, păn la Prut... Cadență în care scrisul prozei noastre merge și astăzi...
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]