1,473 matches
-
Se urmărea "a da pe linie de stat o cât mai largă contribuție în vederea introducerii liniei Partidului Muncitoresc Român în sectorul creației literare și pentru combaterea ascuțită și cât mai eficace a ideologiei burgheze și a teoriilor literare și artistice decadente care o reprezintă". Pentru politrucii vremii, riguroși și foarte atenți a nu permite nici o abatere de la linie, "preocupările și sarcinile Direcției Literare" urmăreau în principal: "a) Creația literară ca atare; b) Editarea cărților de literatură; c) Circulația cărților și curățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări stă teza leninistă a celor două culturi în societatea împărțită în clase antagonice. Lenin a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și aceea retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot perioada interbelică, unde "lupta dintre cultura democratică și cea reacționară ajunge la cea mai mare violență, reflectînd putrezirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei "lupte grele în care forțele democratice din țara noastră, conduse de partidul clasei muncitoare, au înfrînt forțele reacționare, fascizante, care dețineau puterea economică și de stat. Și pe plan ideologic a fost o luptă înverșunată, în care ideologia burgheză, decadentă, curentele șovine și mistice au fost înfrînte". Spre exemplificare, este reamintită "lupta împotriva "criziștilor" care, contestînd proletariatului rolul conducător pe planul creației artistice, proroceau lichidarea literaturii române. Numărul însemnat de cărți apărute după aceea și care purtau un mesaj uman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mijloace să recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sceptici sau nihiliști” precum Nietzsche sau Spengler, ne mișcăm de fapt În „cicluri”, repetând, după câteva secole și În forme doar superficial schimbate, aceleași moduri, tipuri fundamentale de organizare socială?! Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente”, care au durat totuși câteva secole, am putut observa forme ale burgheziei (viitoare!Ă și chiar și forme de organizare de tip capitalist primitiv, iar În lunga și sclipitoarea feudalitate - ce, e drept, după latitudinea geografică, a avut forme extrem de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1876-1955), romancieră a stărilor morbide și a unor complicate meandre psihologice. Însă romanul cel mai apreciat de critica românească — potrivit unei anchete recente — Îi aparține lui Mateiu Caragiale (1885-1936), fiul lui I.L. Caragiale: Craii de Curtea-veche (1929), evocare de factură „decadentă“, Într-un stil extrem de elaborat, a unui București nocturn, indolent și bântuit de vicii (text caracteristic pentru tentația românească, literară, dar și reală, a evadării din istorie). Printre poeți, sunt de menționat Tudor Arghezi (1880- 1967), cu un registru extrem de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de prezența lui invizibilă. Acel stil de viață languros, decadent și dezinvolt nu l-a relaxat niciodată pe tata. A rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia o amenințare pentru noi, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sonatină pentru Patru poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus cu trăsături mongoloide. Se interpretează o piesă dodecafonică pe mai multe voci. O partitură decadentă, din recuzita postmodernă, în mare contrast cu fanfarele militare și ansamblurile de muzică populară rusească de la Kaliningrad. Sunt voci - mai ales rușii și belarușii - care ironizează, întrebând: „Ați înțeles mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau ateism în librăriile din Cairo și din Amman. Dar această disimetrie nu i-ar surprinde, cu atât mai mult cu cât noi nu numai că nu știm ce sunt Adevărul și Binele, dar mai suntem și imorali, perverși și decadenți. Singurul nostru Dumnezeu e plăcerea, îmi explică examinatorii mei, în Occident, noi nu mai știm să deosebim binele de rău, suntem cu toții materialiști, efeminați, alcoolici, drogați, sterili, egoiști, cupizi, perverși, sinucigași, delincvenți. Indicele criminalității, mă informează ei, este de douăsprezece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tragedie, începu a plânge strigând: A murit! Schiller era emoționat de aventurile personagiilor sale, ca și cum ar fi fost adevăruri. Artistul spune ceia ce natura voește să spună. În limbajul ei mut, natura e înțeleasă numai de artist. Arta simboliștilor și decadenților se poate asemăna cu o cupă de aur fals, frumos cizelată, dar în care nu se află nici o picătură de vin. Frumosul e tot ceia ce e uimitor zice Baudelaire. Dar când uimirea, nu a ținut decât o clipă, artistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
maselor de cititori era o himeră proletcultistă. Visul oricărui poet, zicea pe-atunci Mihai Beniuc, ar trebui să fie acela de a avea "măcar un cântec" îngânat de toată lumea. Și, precum știți, poetul proletcultist nu miza pe un public educat, "decadent", ci pe unul viguros, încă pe pragul alfabetizării. Acestuia i-a și scris poeme. Iar arta acestor poeme s-a adecvat nu numai cerințelor de partid, ci și exigențelor de înțelegere ale acestui public. Dacă target-ul unui poet e publicul-masă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice schimbare antrenează ireparabile pierderi " pentru tine, pentru coabitarea cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat patafizicește, să ciulească organul perceptiv și la ceea ce merge prost în Vestul Decadent & Cacoșim, neuitând, la recăderea în cloacalul Autohton, să adulmece și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională a omului de rând, un încă sporit interes pentru istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tineretul comunist. „El [Ilie Pintilie - n. ns. - SP] a fost acela care mi-a pus în mână cărți să citesc, care mă muștruluia atunci când mă vedea că citeam cărți pe care burghezimea le pune la dispoziția tineretului, cărți cu conținut decadent care imprimau starea morală de descopunere. De asemenea, tot el ne muștruluia atunci când în loc să mergem la bibleotecă sau să citim o carte, ne opream la vreo cârciumă - care erau foarte multe în jurul Atelierelor”. Cu ușurință, puteai afla aici toate ingredientele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
numele luptătorului ilegalist Ilie Pintilie, pentru ca, în anii ’60, să devină Uzina Mecanică Nicolina și ulterior, în anii '80, o parte distinctă a Combinatului de Utilaj Greu. Societatea socialistă inocula oamenilor un nou tip de mesaj: individualismul egoist, tipic Occidentului decadent, trebuia repede înlocuit cu un sistem care se baza pe tovărășie și pe făurirea binelui comun. Asemenea idealuri - cum observa Peter Molloy - au apărut, mai întâi, în rândul vârstnicilor, dar revendicau participarea entuziastă a celor tineri. Ei trebuiau să aibă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a Comitetului Permanent al celui de-al cincilea Congres Național Popular a aprobat ,,Decizia pedepsirii drastice a crimelor economice serioase". În campania sa de Rectificare a Partidului (Zhengdang) din 1983-1986, Deng a urmărit să epureze Partidul de elementele corupte și decadente.19 Măsuri de urgență au fost introduse pentru a asigura cu promptitudine pedepsirea drastică, responsabilitatea în cazurile de crimă, jaf, viol, atacul cu bombe, incendierea premeditată și sabotaj fiind transmisă către tribunalele superioare populare (Woo 2000: 183). Totuși, principalul țel
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
lumii“, animați de vaste curiozități și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea epocă de huzur „decadent“ sau fin de sișcle, situată În limitele unui cerc larg cu marginile dincolo și dincoace de 1900 și cu climatul său propriu de nepăsare pentru ziua de mâine, la care, cum am mai spus, aproape că nimeni nu gândea și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse În propriul ei voal lung de pe plajă. Cine va avea răbdarea să le răsfoiască, aceste file Înflăcărate și desuet romantice? Le-am destinat focului, În lipsa analistului sau psihanalistului sensibilității noastre decadente, drojdie a sfârșitului de veac al XIX-lea. Despre cealaltă, ivită pe lume iarăși la mare și iarăși fiică a neamului cel sfânt, a scris Emanoil Bucuța, care o iubea și el În taină, dar fără noroc, În necrologul din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amănunt. 24 august 2003 Trei zile la Roma, care mi s-au părut lungi și pline ca trei secole. Prima senzație, greu de prins în cuvinte: este un oraș bătrân, dar nu epuizat, așa cum este de pildă Parisul. Epuizat și decadent, un garaj apocaliptic, după cum spunea bunul Cioran; Roma pare să mai aibă încă putere să traverseze timpurile de acum înainte. Ce impresii mi-au rămas de la Roma ? Mi-e teamă să scriu despre acest oraș, am impresia că totul a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
9-13 iunie și directivele date de ea ne-au mobilizat și ne-au înarmat mai bine pentru a respinge orice influențe ale ideologiei burgheze. Prestigiul unor principii lipsite de valoare omenească și socială riscă să înflorească pe alocuri. Literatura apuseană decadentă mai izbutește încă să ademenească unele spirite - nu destul de ferme, sau nu destul de adânci - cu gratuitatea care dă ideea unei false libertăți. Socialismul însă nu se poate construi cu jumătăți de măsură, cu șovăieli pe drum, cu cochetării.“ (Gazeta literară
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
istoria este iubită și respectată nu numai pentru valorile ce le înregistrează și tezaurizează, ci și pentru cea ce propune societății contemporane ca model, ca potențial educativ. Partidul comuniștilor ne-a restituit istoria și, mai mult, sintetizând valorile și virtuțile decadente prin secole, preluând tot ceea ce a fost luminos, generos, îndrăzneț și pilduitor din experiența înaintașilor, a devenit, la rându-i, făuritor de istorie. Îi revine tovarășului Nicolae Ceaușescu meritul esențial de a fi integrat istoria partidului, a mișcării muncitorești, așa cum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în dificultatea de a avea o aparență atrăgătoare. În comunism, atracția sexuală este sau ar trebui să fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia comunistă trebuia să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Lumea liberă, New York, nr. 798, 16 ianuarie 2004, p. 23. 864. Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii spanioli, traducere și prefață de Ezra Alhasid, Editura Hasefer, București, 2003. 865. În 1859, compozitorul maghiar Franz Liszt susținea că, locuind În „mizerie decadentă”, evreii est-europeni „răspândesc o boală molipsitoare nemaivăzută, nenumită și necunoscută Înainte, o boală care Îi va aduce la dezastru pe opresorii lor” (866, p. 534). 866. Levente Szabo, „Just Pure Music. Franz Liszt’ Book on the Relationships between the Hungarian
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
98/14 iunie 1968, Zamfirescu eliminase următorul text: „Valoarea investițiilor la noile lucrări de modernizare a Fabricii de rulmenți BÎrlad, se ridică la peste 600 de milioane de lei”. Dacă nici asta nu scotea În relief superioritatea societății socialiste față de decadentul și falimentarul capitalism, atunci care ar mai fi fost?! Dar, vorba lui Zamfirescu: „Le-am eliminat conform dispozițiilor” așa că niciun comentariu nu-și mai are rostul. Pe ici, pe acolo, jurnaliștii mai omiteau niște litere sau niște abrevieri dar rolul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
juridic”, la fel ca și eventualul răspuns. Cercetând dispozițiile HCM 352/1968, redactorul de serviciu a răspuns Întrebării: „Ce vor face angajații disponibilizați (subl.ns.) ca urmare a Îmbunătățirii administrativ teritoriale a țării”. Cum șomerii existau numai prin mucegăitul și decadentul Occident și numai pe la noi nu, cenzorul Andrei a sugerat redacției eliminarea din cuprinsul ziarului atât a Întrebării cât și a răspunsului. c.c. Sportivii muncesc din greu prin fabrici, băi, neinformaților, nu stau prin cantonamente! Sistemul socialist declarase sus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]