1,414 matches
-
dispariția noastră ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din adâncul minelor de plumb. La 27 noiembrie 1940
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat și ucis în torturi grele pentru a-l converti la comunism, furându-i membrii de partid. La fel și în zilele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
opus cu jertfe zguduitoare monstrului apocaliptic. Legionarii, prin lupta și jertfele lor, au zădărnicit și întârziat cu ani mulți nesătula gură de a ne devora total. Oastea legionară a fost decimată cu zecile de mii, dar nu răpusă. Azi, comunismul deghizat în democrație rămâne aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de El. Înțelegi?" Am plecat capul și n-am zis nimic. Mai târziu, relațiile dintre noi s-au înrăutățit. Căci aveam obiceiul să spun unele lucruri care sunau prea liber într-o mănăstire. Odată, le explicam unor călugări cum se deghizează diavolii în îngeri. Și mărturiseam că eu nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu înconjurat de îngeri. Mi-l imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
oamenii fac de obicei, nu ceea ce ar trebui să facă"1, scria Francis Bacon. E aceasta o frază prin care se deschide era reabilitării geniului politic al Florenței, cel care a distrus masca de aparentă moralitate sub care s-a deghizat întotdeauna puterea principilor. Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
concetățenii săi, atunci cînd meritul și virtuțile sale fac să tacă invidia care împiedică adesea oamenii de a fi utili, privîndu-i de autoritatea necesară în ocazii importante"17. Și mai departe citită, această pagină din Discorsi poate fi un rechizitoriu deghizat contra contemporanilor care l-au eliminat din scena cetății și care, complexați și vicioși, au preferat ruina patriei decît să suporte concurența unui om plin de calități. De altfel, în retorica acestor texte, nota polemică subiacentă e percepută ca fiind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
alegere fericită. Nu este atît de ușor pe cît s-ar crede, pentru un suveran, să cunoască în profunzime caracterul celor pe care vrea să-i ia în slujba lui; căci oamenilor obișnuiți le este la fel de ușor de a se deghiza în fața stăpînilor, pe cît le este de greu principilor să-și ascundă adevărata natură, de ochii publicului. La urma urmei, dacă Sixtus V a putut să înșele șaptezeci de cardinali care trebuie că-l cunoșteau, de ce n-ar fi cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dosul schimbă dosul cu fața acordându-și punctaje suplimentare de...bâzzza. O doamnă leșină. Intervine echipa de pompieri voluntari care eliberează căile de acces blocate. Doamna leșină din nou. Accesul fiind liber, pătrunde în sală un nou grup de gazetari deghizați în femei de serviciu. Domnul Preș încearcă să stingă vacarmul. Se pârlește. Renunță. Domnul Vicepreș. Apasă hotărât pe buton. Doamna leșină și în același moment intră în sală Grupa de Shok instrumentând talanga de reconciliere, o piesă unică de paișpe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fost o premoniție. Peste doi ani avea să moară de-adevăratelea.) A apărut În sfîrșit Ilie Neacșu la televizor, În emisiunea „Semit-antisemit”. Bine c-am apucat ziua asta, că nu-i văzusem pînă acum chipul. Seamănă c-un homo fossilis deghizat În securist. În plus față de acest strămoș al omului, posedă darul vorbirii. Chiar dacă nu În mod strălucit, a reușit totuși să spună că evreii au adus și au menținut comunismul În România (Dej și Ceaușescu și Apostol și ceilalți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n Occident și n-o să ajungem nici măcar pînă-n CÎmpia Panoniei, ce facem, de unde să iau acum aprobarea aia nenorocită, Între timp auzeam convorbirile de pe coridor cu ceilalți pasageri, vagonul era destul de gol și aproape toți cei care treceau granița se deghizaseră În țigani cu alură sportivă, cărau niște boccele uriașe și lăzi suspecte ca de armată, pe la Oradea unul dintre ei, cu mustăți negre de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toți copiii, într-un bombardament!... Se încruntă și se aplecă mult deasupra lăzii. Începu să răscolească, grăbit, concentrat, dând la o parte bluze țărănești, marame de borangic și broboade de lână, fote, brâuri. - Asta era marea lor pasiune, să se deghizeze în țărănci. Au adunat costume din toate provinciile țării, căci au fost crescute în cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mon General. Apoi îl luase de mână și-l duse până aproape de oglinda cea mare din salon, ascunsă sub draperii. - Mi-a spus Marina că-ți place să înveți tot felul de jocuri și dansuri, că te pricepi să te deghizezi și știi să cânți și să reciți poezii. E adevărat? - E adevărat, mon General. - Câți ani ai? - Astă-toamnă am împlinit șase ani. - Ești deci băiat mare, pot vorbi serios cu tine. Înțelegi ce-ți spun? înțelegi toate cuvintele? - Înțeleg, mon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încet draperia și oglinda i-a privit pe toți, așa cum se strânseseră, la cererea Generălesei, înghesuiți, în fundul salonului. Parcă nu mai îndrăznea nimeni să respire. Și atunci, dintr-un fald al draperiei, a apărut el, așa cum îi plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai adus și banii. Mi-aș face griji pentru tine. Nici măcar nu știu unde-o să mă duc. — Ba sigur că știi. Dacă-am pleca amîndoi ne-ar căuta mai cu suflet. Un băiat și o fată ies În evidență. — M-aș deghiza-n băiat. Oricum mereu am vrut să fiu băiat. Nu și-ar da nimeni seama, dacă m-aș tunde. — Nu, asta așa e. — Hai să ne gîndim la ceva ca lumea. Te rog, Nick, te rog. Te-aș ajuta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a dus la Chinon, îmbrăcată în haine bărbătești. Acolo se afla moștenitorul tronului, Charles. Prudent și prevăzător de felul său, acesta a primit-o cu neîncredere, înscenându-i chiar și o farsă. Pentru a nu fi recunoscut, s-a deghizat. Dar tânăra l-a descoperit fără nici o greutate. Cu toate că Jeanne a făcut o bună impresie viitorului suveran, acesta a săvârșit o greșeală pe care fata avea să o resimtă ca pe o lovitură nedreaptă. A trimis-o la Poitiers, pentru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
brigadieri". Și tot el, și tot în "Contemporanul", a scris despre Gheorghiu-Dej că "merită bronzuri de Donatello sau de Michelangelo". Carele Dej i-a trimis un coș cu garoafe roșii, la spital. De unde știi asta, Șichy? Din Amintiri deghizate. Sînt deghizate, într-adevăr! Croh i-a împins la fund pe mulți și tot el a avut permisiunea să-i readucă la suprafață. Ca, după '89, să se laude (și să fie lăudat!) cu eroica luptă de "reconsiderare". A pus și note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o poveste de dragoste, atemporală, într-un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul politic deghizat în roman, la care mă nevoiesc și să descriu, pe două sute și ceva de pagini, visul unei nopți de vară. L-aș putea numi Lemn de cer. Pornesc de la un tînăr care re-pictează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul politic deghizat în roman, la care mă nevoiesc și să descriu, pe două sute și ceva de pagini, visul unei nopți de vară. L-aș putea numi Lemn de cer. Pornesc de la un tînăr care re-pictează o biserică, într-un cămeșoi țărănesc, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acoperișul casei de pe strada "Trompeta" sprijină cerul. Poate și pentru că n-am putut să fac ce-am vrut, poate și pentru că sistemul m-a aruncat afară din critica de întîmpinare, nu mi-a ieșit chiar un roman, ci un eseu deghizat în roman. "Năzuroaso, se aude vocea de-a doua, gîndește pozitiv. Nu te-ai închis într-o profesiune care s-a tot degradat, n-ai însăilat editoriale pe șabloane ideologice, nu ți s-au băgat de gît instructaje, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tăia grumazul ( Detectivul făcu ochii mari, la rândul său... Am ajuns într-un cartier de artiști, numai mie mi se putea întâmpla. Moșule, ziceai că nu bei? Ha, ha, ce-ai mai vrea niște uischeane sorbite de pe țâțele unor fătuci, deghizat în călău, spre a simți cum vine excitarea întârziată...), pentru a te scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-mi spună și n-aveam niciun chef. De-aia ziceam că n-a fost bine să ne ducem acolo. Poate că ar fi trebuit să facem să dispară fotografia aia. — Deghizările sunt pentru ceilalți. Unde ai mai pomenit să te deghizezi ca să nu te recunoști tu singur ? Tocmai ce-ți spuneam... Azi mi-a expirat ajutorul de șomaj... Sunt inginer de uzină, asta e o meserie de care nu mai are nimeni nevoie. Pe deasupra, nu mai am nici bani de țigări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ardei iute toamna - pe zi ce trece mai roșie și mai picantă! Nu are timp să-mi spună cât de mult dor îi este de mine. Am un loc unde poți învăța ceea ce trebuie să faci, dar trebuie să te deghizezi. Fac schimb de haine cu Rong, în timp ce Fann Sora cea Mare îi dă lui An-te-hai un rând de haine femeiești. O duc pe Orhideea să viziteze o prietenă, îi spune Fann mamei. Suntem deja în stradă când Fann îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le poate deosebi. În timpul zilelor de vară, îmi e destul de greu să îi evit pe miniștrii care trec pe aici, de vreme ce lăsăm ușa deschisă pentru a lăsa să intre aer răcoros. Ca să evit suspiciunile, Hsien Feng îmi spune să mă deghizez în băiatul care se ocupă de cerneala și pensulele lui de scris. Îmi ascund părul lung sub o căciulă și mă îmbrac într-o robă simplă, dându-mă drept eunucul care prepară cerneala. Nimeni nu-mi acordă atenție; într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tip munte sau de tip ocean. Ca de obicei, An-te-hai își dă seama exact de ceea ce am nevoie. Îmi aduce un expert. — E cel mai reputat din Peking, îmi spune eunucul. A reușit să treacă de porți, pentru că l-am deghizat în gunoier. Ne închidem toți trei în camera mea și omul, care are un singur ochi, citește desenele de nisip pe care le-a trasat pe o tavă. Ceea ce-mi spune mă nedumerește și încerc din răsputeri să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să rămân o epavă toată viața. — Cât timp crezi că trebuie să aștept până când pot să merg să văd cum e restaurantul? am Întrebat, probabil pentru a mia oară. —Ți-am mai spus, aș accepta cu mare plăcere să mă deghizez și să mă furișez cu tine acolo. Foarte discret - pe mine nici măcar nu mă cunoaște! Dacă e sănătos? Poate că nu. Dar o să fie categoric amuzant. Ai văzut articolul din Wall Street Journal? Au ridicat În slăvi localul. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]