2,053 matches
-
ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întîlnire. — Prima dată cînd am băut șampanie aveam șase ani... Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întîlnire. — Prima dată cînd am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
farfurie cu scoici, altfel aș fi mîncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. SÎnt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură cînd mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde ! Doamne, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil... și, Dumnezeule... cît e de bun... E tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sînt o megavacă aiurită. — Emma, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sînt un cuplu cît se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizînd ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decît să bei un pahar rece de... Ia stai așa. Deschid repede ochii. Pimm’s. Shit. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mâncare era menită să te scoată din tine Însuți. Felul principal fusese pui preparat cu miere și copt Într‑o formă de lut. Antica rețetă grecească fusese recent descoperită de arheologi cu ocazia unor săpături la Marea Egee. Am Îngurgitat delicioasa mâncare, serviți fiind de nu mai puțin de patru chelneri. Le sommelier, purtându‑și cartonașul de identificare pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucru la care se pricepeau Însă cu adevărat erau așa‑zisele arte ale intimității. Mâncarea lor era Încă la mare preț - de pildă festinul de aseară de la „Lucas‑Carton”. În fiecare quartier, găseai piețele cu produse proaspete, brutăriile și patiseriile delicioase, les charcuteries cu delicatesele lor reci. Ca și splendidele etalări de lenjerie intimă. Impudica lor dragoste pentru așternuturile fine: „Viens, viens dans mes bras, je te donne du chocolat”. Era minunat să poți fi atât de deschis În privința intimităților, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lungă discuție despre porcul cu alune (întrebase Buicu adică ce-i fac, îl umplu cu boabe, hă hă, - și Țepușe ne-a explicat cum a mâncat el în Malta când a fost în delegație și a fost de-a dreptul delicios). Nu mai avea nimeni chef de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la un cocktail și ne-a pregătit nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă limitez la whisky cu lămâie, zisei, luându-mi paharul. Am sorbit un pic, de încercare. —Dumnezeule, da’ e chiar delicios. Convinsă pe loc, am tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am terminat majoritatea pieselor. De fapt, pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea ocupată de luatul cu asalt al pantalonilor lui ca să-l pun să facă și lista. Iată dovada faptului că sexul poate să-ți dea peste cap prioritățile. Sally se simțea foarte jignit. Știam că preferă grupurile formate din negrese delicioase, frumuseți trase la indigo, cu buzele conturate impecabil, cântând banalități cu o armonie a cărei măreție te face să uiți, pe moment, că versurile sunt compuse din trei afirmații scurte și stupide, repetate ad infinitum („Don’t walk away. While
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo răbdător, așezându-se în fața mea, cu mișcări mai lente. — Mmm. Am înghițit și am luat o gură de vin, ca să meargă mai bine. — Delicios. Și vinul. Am mai luat din amândouă. — E bun, nu-i așa? Eu tot încerc alte și alte combinații. Și e minunat dacă trebuie să ai grijă de siluetă, lucru care la mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mărgini să zâmbească și începu să servească peștele în niște farfurii mari și grosolane de lemn pe care le spălase cu mâna. Adăugă niște bucăți de yuca și începură să mănânce în tăcere. Când termină, preotul comentă satisfăcut: — A fost delicios. Ce pește e ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să nu se supere dacă și-a luat libertatea să comande, dar era anotimpul pentru una, anotimpul pentru alta, trufele erau În momentul lor de vârf, primele ciuperci tocmai Începeau să vină. Și avea Întotdeauna dreptate, iar mâncarea era Întotdeauna delicioasă, dar lui Brunetti nu-i plăcea să nu poată comanda ce-și dorea să mănânce, chiar dacă ce voia el se dovedea a fi mai puțin bun decât ceea ce ajungeau Într-un sfârșit să mănânce. Și-n fiecare an se mustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
varză de Bruxelles. Mă descurc. Mulțumesc. Furculița s-a rupt. Alice nu s-a uitat la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera că părinții ei aveau să schimbe subiectul. Varza e delicioasă, a remarcat mama lui Alice. —Varza? Mă bucur că vă place! Jake își recăpătase veselia, așa că i-a dat înainte. —E crescută de noi și e complet organică. Abia așteptăm ca Ro să treacă pe alimente solide, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nespus de incitant. Dă-i drumul, colosalule! —Firth House. Are vreun număr? — A avut, dragul meu, dar mie mi s-a părut că numerele sunt așa de banale. În consecință, am botezat-o după divinul Colin și fundulețul lui cel delicios din Mândrie și Prejudecată. O chestie isteață, nu crezi? Având în vedere că suntem în Bath și așa mai departe. —Ce număr era? a întrebat Hugo ținând pumnii strânși. —Dulcele meu, va trebui să verific. De fapt, cred că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o atmosferă frumoasă. O iluminare isteață, ghivece cu plante cu frunze lucioase și abundente, mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul și circumstanțele scoteau din joc aceste artificii, Hugo trebuia să se descurce folosindu-se de posibilitățile care-i rămăseseră la dispoziție. Trăgând perdelele din sufragerie, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și, mai exact, indicând geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și un pachet de frunze de dafin. În dulapul cel mai apropiat de aragaz mai erau vreo două borcane cu mâncare de-a lui Theo. Perspectivele nu erau deloc roz. Era limpede că trebuia să existe o rețetă minunată și delicioasă care să folosească frunze de dafin, mazăre și sardine, numai că Hugo n-o știa. Dar - ochii i-au fugit la borcanele cu mâncare pentru copii - oare în partea asta nu existau niște posibilități clare? Nu. N-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice, a oftat Hugo. Simțea cum toată tensiunea și amărăciunea pe care le adunase nu numai în seara respectivă, dar în toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu toate astea, gândurile lui Alice erau concentrate pe aftershave-ul lui Hugo, care avea un miros iute, de citrice. Parfumul acela delicios o obligase să facă o comparație cu felul în care mirosea Jake în ultima vreme. Chestiunea băilor, pe care mama ei o considerase a fi destul de serioase cu multe luni în urmă, devenise, recent, și mai gravă. Jake căpătase tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în haine caramel o examinau pe Alice cu ochi geloși, abia întredeschiși. —Bună! Îți place noua mea înfățișare? Alice s-a aplecat și l-a sărutat pe Hugo pe obraz. Din decolteu s-a năpustit asupra lui Hugo un val delicios de parfumuri specifice centrelor de înfrumusețare. —E fantastică, i-a răspuns el cu sinceritate. Deci, a fost bine la centrul de înfrumusețare? — M-am cam lăsat dusă de val, a spus Alice răsfirându-și, cu încântare, degetele ca să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a închis ochii și și-a întins brațele pe marmura călduță. Apoi și-a mișcat degetele de la picioare în apa fierbinte din jacuzzi. Unele dintre jeturile de apă erau direcționate, în mod deliberat, ca să producă niște senzații de-a dreptul delicioase. Oboseala datorată diferenței de fus orar se topea cu fiecare minut care trecea. Nu că Amanda ar fi fost așa de obosită. Era adevărat că zburase toată noaptea, numai că venise în cabina cu paturi de la clasa întâi, unde totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prins, acaparat, agățat într-o pânză de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
multă vreme. Părea că posesorul ei stătuse la pândă, iar acum venise momentul să atace decisiv. - Intuiesc că le pregătești un sfârșit pe cinste celor doi. Mărturisesc că sunt foarte curios, dar savurez această curiozitate ca pe o altă prăjitură delicioasă. Aș putea să spun că plescăi de încântare. De fapt, dacă te gândești mai bine, cu cât te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]