3,498 matches
-
roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-a ucis administratorul. Polifonia vieții este redusă, astfel, la un studiu de caz. Tulburarea percepției, dedublarea, trecerile succesive prin stări de halucinație, delir și hipnoză sau de limpezime și luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza, teoretizată apoi în Thanatos și în eseul Dragoste și moarte, este aceea că situațiile de criză sunt proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Bertolt Brecht, 1 om = 1 om, București, 1969 (în colaborare cu Mircea Șeptilici); Eugen Ionescu, Setea și foamea, în Eugen Ionescu, Teatru, II, pref. B. Elvin, București, 1968, Amedeu sau Cum să te descotorosești, Improvizație la Alma sau Cameleonul ciobanului, Delir în doi, în trei....în câți vrei..., în Eugen Ionescu, Teatru, I-II, îngr. și pref. Gelu Ionescu, București, 1970; V. Voiculescu, Magische Liebe, București, 1970; Gândirea lui Goethe în texte alese, I-II, îngr. trad., București, 1973; M. Blecher
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
un discurs descriptiv, narativ, uneori greoi, chiar „hirsut” (Al. Cistelecan), aproape prozastic. Bogata imagerie pusă în operă este de o imprevizibilitate cu totul excepțională: pestriță și entropică, deseori de factură avangardist „absurdă”, ceea ce ar autoriza părerea că, în materie de „delir imagistic”, acest poet așa-zis fără înaintași direcți s-ar afla, într-o măsură, în descendența suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
a fost poetica simbolistă. Aceasta a fixat, în istoria spiritului, momentul în care poezia ajunge la conștiința de sine. „Poetul simbolist - constată Guy Michaud - «știe ce face», e conștient de arta sa”. Pentru el actul poetic nu e extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
metri - după vorba lui Călinescu - din același sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
aspiră. Subliniem Însă faptul că aceasta este o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exclusiv legată de regret. Ea poate fi semnalată și În absența acestuia. În mod egal, se știe că, În cazul evoluției clinice a stărilor depresive, În special a depresiilor psihotice, melancoliforme, regretul se poate constitui sub forma tematică a unui delir de autoacuzare, autoculpabilizare, autonegație, deși aceste idei nu sunt fondate, ci ele derivă din starea de depresie severă a bolnavului. Regretul este o experiență psihomorală. La originea acestuia stă impresia că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva sau, pur
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și nebunia abandonului, reprezentată de sinuciderea Didonei. O formă intermediară, Între nebunia culturală și nebunia psihomorală, o reprezintă posesiunea demoniacă. Aceasta din urmă este legată de impresia de penetrație interioară și de posedare a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii demoniace, asistăm la o bizară personificare a nebuniei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru a-mi relua călătoria spre Lahore, uimindu-i pe cei care au fost martori plecării mele și care se Întrebau dacă mă recuperasem Într-adevăr de pe urma bolii sau dacă nu cumva mă aflam mai degrabă Într-o stare de delir, căci nu trecuseră mai mult de trei zile de când Îmi făcusem testamentul și hakimul lor declarase că nu aveam nici cea mai mică șansă de a mă Însănătoși. La Început am făcut doar călătorii foarte scurte. Nu după multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în care acest film simultan acaparează complet conștiința, anihilând uzura logicului noțional. Ele se declanșează în apropierea morții sau durerii, sunt frecvente în copilărie sau în demență, survin după crizele psihice acute” (Magdalena Popescu). Părăsind logica obișnuită, discursul ia forma delirului propice atmosferei onirice, simbolului și metaforei, astfel încât, deși investit cu semnificație eliberatoare, el se prezintă armonizat și chiar ordonat în virtutea exigenței literare. În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
pe Nietzsche și îl înțelesese, iarăși, bine. Era un spirit profund și lecturile lui merg de la Biblie la Cartea tibetană a morților. La începutul anilor ’40 asistă la mișcările politice ale momentului și le va fixa, peste câteva decenii, în Delirul (1975), romanul unei epoci tragice și, totodată, romanul generației sale. „Înainte să ajung s-o fac eu, istoria tulbure și amenințătoare dădea buzna peste noi” - scrie prozatorul în romanul autobiografic Viața ca o pradă (1977). Îi apare prima oară numele
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cum ar fi boala din care să mi se tragă moartea. Dar unica măsură hotărâtoare, acea de a renunța la scris, nu aș lua-o” - declară prozatorul. O confesiune care spune esențialul despre destinul lui P. Începe să pregătească romanul Delirul. Consultă la Biblioteca Academiei Române ziarele din vremea războiului. Carnetele rămase (carnetele de atelier) arată seriozitatea acestei documentări. Romanul apare în 1975. „Delirul a fost cartea pe care am dorit s-o scriu încă de la începutul carierei mele literare [...] nu este
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
aș lua-o” - declară prozatorul. O confesiune care spune esențialul despre destinul lui P. Începe să pregătească romanul Delirul. Consultă la Biblioteca Academiei Române ziarele din vremea războiului. Carnetele rămase (carnetele de atelier) arată seriozitatea acestei documentări. Romanul apare în 1975. „Delirul a fost cartea pe care am dorit s-o scriu încă de la începutul carierei mele literare [...] nu este o operă a cărei gestație să fie scurtă”, comentează autorul. Cartea are un enorm succes de public. Sentimentul aproape general este că
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
stil, unul dintre cele mai puternice romane din literatura română. Este istoria unei familii țărănești din Câmpia Dunării, din primăvară până în toamnă. Satul se cheamă Siliștea Gumești (ca și satul natal al autorului) și, reluat în alte cărți (Marele singuratic, Delirul), devine un fel de imago mundi. Alungate de istorie în alte locuri, personajele lui P. revin cu gândul sau cu pasul la Siliștea Gumești, drumurile lor trec totdeauna prin acest spațiu privilegiat, individualizat literar în chipul în care alte spații
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
sugerând reala tragedie a lumii țărănești în perioada comunistă. Între primul și al doilea volum din Moromeții, P. a încercat să evalueze și lumea urbană. Sunt două cicluri romanești în opera lui: ciclul moromețian (Moromeții, I-II, Marele singuratic, parțial Delirul și, tot parțial, romanul autobiografic Viața ca o pradă) și ciclul care ar fi nimerit să fie numit, după o definiție memorabilă dată de prozator, ciclul omului care este o divinitate încolțită de circumstanțe, unde cadrul este lumea citadină, iar
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
care ar fi nimerit să fie numit, după o definiție memorabilă dată de prozator, ciclul omului care este o divinitate încolțită de circumstanțe, unde cadrul este lumea citadină, iar temele se referă la relația dintre individ și istorie (Risipitorii, Intrusul, Delirul, bună parte din Viața ca o pradă, Cel mai iubit dintre pământeni). Ar trebui, poate, să fie distinsă și a treia categorie, aceea a romanelor ce fac legătura între cele două medii (sat-oraș) și dintre cele două cicluri (Delirul, Viața
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Intrusul, Delirul, bună parte din Viața ca o pradă, Cel mai iubit dintre pământeni). Ar trebui, poate, să fie distinsă și a treia categorie, aceea a romanelor ce fac legătura între cele două medii (sat-oraș) și dintre cele două cicluri (Delirul, Viața ca o pradă, în parte Marele singuratic). Satul nu dispare complet în aceste romane orășenești. Scriitorul are mereu un ochi atent la ceea ce se petrece acolo. Spionii lui se duc sau se întorc din satul românesc postbelic și îi
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dovedesc mai puternice decât divinitatea din omul tare, inteligent, obsedat de o nouă morală în lume. Epilogul nu e reușit în acest roman al Fiului, în care apare și tânărul Moromete, tatăl autoritar, personajul fabulos al literaturii lui P. Cu Delirul scriitorul continuă, dar pe o linie colaterală, istoria Moromeților, eludând cronologia reală în favoarea unei cronologii stricte de creație. El procedează în felul unui pictor mural care, fixând scenele esențiale, observă că nu a mai rămas spațiu gol și îl acoperă
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
este simplă: istoria timpurilor moderne este contagioasă, un fenomen apărut într-un punct geografic tinde să se universalizeze, faptele izolate se leagă între ele ca lichidul în vasele comunicante. Totul este interdependent, și a trăi în afara acestor determinări este imposibil. Delirul ar putea fi definit ca istoria a trei tineri care iubesc aceeași femeie în niște timpuri grele. Unul este un intelectual de proveniență rurală, cu studii neîncheiate, dar cu o inteligență pătrunzătoare și un mare instinct de adaptare (Paul Ștefan
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pentru acțiuni antifasciste, apoi din nou, după 23 august 1944, din cauza bănuielii că, sub un nume de împrumut, a atacat Uniunea Sovietică. O confuzie de nume care îl duce în închisoare. Prozatorul intenționa să se întoarcă la destinul protagonistului din Delirul după publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni. Nu a mai avut timp. A scris, între timp, Viața ca o pradă, roman cu o formulă complexă: autoficțiune, portrete de scriitori cunoscuți, experiențe de lectură, reflecții morale, mici narațiuni ce pot
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mici narațiuni ce pot fi citite independent. Tema prioritară este nașterea și criza vocației literare, temă care îl preocupă și pe Jean-Paul Sartre în Cuvintele. P. vorbește despre personajele din cărțile sale anterioare (Nilă, Ilie, Paraschiv, Gheorghe, „omul chemat” din Delirul, Megherel ș.a.) ca de niște indivizi cu o stare civilă precisă și reia la persoana întâi scene pe care le-a narat înainte, indirect, în opera de ficțiune. Trecerea de la universul livresc la cel existențial se face fără nici o pregătire
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
la cel existențial se face fără nici o pregătire specială. Prozatorul este sigur de complicitatea și de puterea de înțelegere a cititorului său; fratele Nilă, portarul unui bloc de pe strada C.A. Rosetti, nu este altul decât personajul din Moromeții și Delirul. Greoi, cu fruntea groasă și pururi încruntată, ca și când destinul întregii lumi s-ar sprijini pe ea, omul se plimbă cu aceleași gesturi și trece prin aceleași evenimente și în confesiunea autobiografică de acum. P. nu spune în nici un loc: fiți
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
jurnal intim care a dispărut în chip misterios. O parte s-a găsit după câteva decenii și fragmente s-au publicat în „Ziua” (2002). Au fost recuperate, de asemenea, ceea ce s-ar putea numi carnetele de atelier ale romanelor Risipitorii, Delirul și câteva note privitoare la Cel mai iubit dintre pământeni. P. nu crede că jurnalul intim poate avea valoare literară și e de părerea lui G. Călinescu că a-l da publicității este un nonsens. Nu îi place diaristica lui
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
București, 1966; Întâlnirea din Pământuri, București, 1968; Intrusul, București, 1968; îngr. și pref. Mihai Ungheanu, București, 1974; Martin Bormann, București, 1968; Imposibila întoarcere, București, 1971; ed. București, 1972; Marele singuratic, București, 1972; ed. I-II, pref. Magdalena Popescu, București, 1978; Delirul, București, 1975; ed. 2, București, 1975; ed. îngr. și pref. Ion Cristoiu, București, 1991; Viața ca o pradă, București, 1977; Cel mai iubit dintre pământeni, I-III, București, 1980; ed. I-III, pref. Eugen Simion, București, 1984; Albastra zare a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]