1,570 matches
-
a integra elementele cele mai diverse într-un ansamblu care generează forme și sensuri neașteptate. Având la bază o dorință refulată ce pune în lumină sursele ei atavice, paranoia își dovedește eficacitatea tocmai prin capacitatea ei de a uni imaginea delirantă, arta și dorința. Arta lui Dalí ne dezvăluie felul în care realitatea se reconstruiește în jurul unei idei "obsedante", aberantă dar perfect coerentă, care ordonează logica viziunii. Pictorul spaniol explorează resursele iraționale al imaginii chiar înainte de 1930, construind un simbolism complex
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
supra-determinându-le contururile și structura. Pictorul insistă asupra forței cu care imaginile subconștiente se impun percepției și nu vede rațiunea drept un corectiv al automatismului interpretativ al privirii: gândirea rațională intervine a posteriori, pentru a pune în lumină sistematizarea caracteristică percepției delirante. "Metoda paranoico-critică" datorează mult interpretării viselor elaborată de Sigmund Freud și este, pentru Dali, o tehnică de analiză ce implică folosirea procesului activ al minții pentru a vizualiza imagini în operă sau pentru a le încorpora în produsul final. Este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
răsărit către apus, vederea omului este agresată cu multitudinea de chemări plastice, de solicitări ale formelor și substanțelor ce înfloresc în abundența unor împletiri nesfârșite. Tablouri de edificii umane sau ale naturii survin în prim-plan, se expun în bogăția delirantă a propriei ființări după care se retrag în câmpuri secunde, lăsând altor peisaje, avantajul ieșirii întâmpinante, proiecției în față, în câmpul deschis privirii străbătătoare. Precum în dimensiunea zilei, ochiul privește spectacolul vieții, tot astfel, conștiința religioasă diurnă între-zărește transcendența. Revelația
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine, Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor Zădarnică, pierdută ca și cum n-ar fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă, teribil funerară: Ascunde-te, o, lună, în marea de uitare, Acolo și voi, stele, duceți-vă-a pieri! Să piară-a voastre raze, ș-o noapte de teroare Să vie-acum din haos pe ceruri a domni! Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asesorul Schivirnisală, Rugină Smichirescu alegător, Von Kalikenberg concesionar, Eclisiarhul Colivărescu, Advocatul Cîrciocă-rescu, Stosachi, Moș Ion Zurba. N. Volenti (1856-1910) e un poet cu totul debil. Mai vrednic de amintit este I. Pop-Florentin (1843-1936) pentru nuvelele sale de un romantism negru, delirant. Imaginația fără frâu cu care încearcă să umple golul istoric merită o mențiune. Decebal aduce imagini fioroase și o onomastică inedită dacică: Pelasgion, Bizeniu, Torid, Gilil, Dieg, Eusir, Midon, Terant, Zenor, Alastor, Zimbrura, Dava, Mira, Nivi, Pertanta. Tuhutum e tabloul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca slabul Leiba să facă teribila faptă a arderii mâinii lui Gheorghe? Explicația de ordin psihologic e frica, știindu-se că spaima are adesea efectele curajului. Dar isprava lui Zibal e așa de teribilă, încît e nevoie de o frică delirantă, imaginativă, care se și lămurește prin aceea că Zibal este evreu. Dar evreii normali au frica defensivă, lamentoasă, Zibal e sinistru. Aflăm atunci că eroul suferă de teroarea cronică de origine traumatică, adăugată la spaima atavică, și pe deasupra de paludism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și lămurește prin aceea că Zibal este evreu. Dar evreii normali au frica defensivă, lamentoasă, Zibal e sinistru. Aflăm atunci că eroul suferă de teroarea cronică de origine traumatică, adăugată la spaima atavică, și pe deasupra de paludism, care dă elementul delirant. Motivul fricei îl reia Cagariale în monologul 1 aprilie, și acolo cu o explicație de ordin patologic. Comicul aparent al bucății acoperă o problemă serioasă de psihopatie. În alte nuvele, Caragiale a studiat procesul încordării și nebunia de origine paroxistică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului, care le anticipează, efectul delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia din Caragiale se știe dinainte pe dinafară: " Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! tocma dumneavoastră să nu știți!" * "Ai puțintică răbdare..." * "Brînzovenescu, mi-e frică de trădare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
arată, E marea care vecinic de pânze e-ncărcată. La ivirea primăverii, cuprins de o puternică euforie, poetul se simte renăscut: Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Noaptea de decemvrie, cu veșnicele refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului: Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este dispare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erou al lui Brătescu-Voinești. Compătimirea se întinde și asupra animalelor, cal bolnav, bou melancolic, leu în cușcă. Tuberculos, Traian Demetrescu are o mare ascuțime senzorială, și beția până la leșin de trandafiri într-o grădină pare o pagină a unui Anghel delirant: " La cea mai ușoară adiere, rozele se scuturau, colorând pământul cu petalele lor albe, roșii, galbene. Grădina era plină de aceste flori care creșteau și mureau cu o repeziciune uimitoare. Nu le culegea nimeni; erau lăsate în pace; să trăiască
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a scris câteva amintiri și basme de neuitat. Aparența e adesea de realism, dar e o iluzie. Domnul Vucea, cu fizionomia lui de păpușă, e tipul omului rău din poveste, îmbrăcat feeric ca o gânganie; Hagi-Tudose e un avar fantastic, delirant, care se privează de hrană și vrea să taie coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primordial într-un spațiu transcendent, Hogaș se mulțumește doar să pună între Piatra-Neamț și mânăstiri distanța dintre două continente. Pentru a putea păși îndărăt spre alt mileniu, scriitorul se lasă cuprins de un miraj la care îl ajută percepția lui delirantă. Hogaș nu poate păstra proporția normală a dimensiunilor: totul e sau colosal de mare sau imens de mic, și călătorul ține la ochi o lunetă marină pe care o întoarce într-un fel și-ntr-altul. El are viziuni. Stând culcat în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
hidoase. Scriitorul are o mare sensibilitate pentru elementul teluric, și munții iau sub pana lui siluete de monștri vii. Dimpotrivă, pajiștile cu flori colcăie de viață edenică în felul insulei din Cezara, și de pe ele fluturi se ridică în stoluri delirante. Hogaș pornește spre munții Neamțului, așa de lipsiți de mister pentru el, ca un explorator pe valea Yukonului sau pe muntele Kilimandjaro. Scoarța modestă a solului natal e înălțată și sălbăticită, făcută, spre plăcerea expediției, impracticabilă. O mare doză de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și prea adesea dizgrațios, a avut un răsunet neașteptat la tinerii poeți bucovineni: Neculai Roșca, Iulian Vesper, Mircea Streinul, E. Ar. Zaharia, George Drumur, Traian Chelariu, Teofil Lianu, Gh. Antonovici etc. Dintre ei Mircea Streinul se individualizează fragmentar în poezii delirante, litanice, cu presimțământul morții: Îi cad pe umeri stele și, totuși, e voios; în mâna lui stejarii sunt nuiele - de câte ori păduri n-a strâns de jos! * Presimt porțile acestui pământ. Numeroși alți versificatori au apărut în ultimul deceniu, turburat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
română actuală. O gramatică a "greșelilor"). Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet și critic inteligent și teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză și instaurator al uneia de înțelegere într-un stil delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor și estetică. Conștiincios și cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima. IMPRESII DE CĂLĂTORIE, ESEUL Cărțile de călătorie și de impresii intelectuale sunt puține, vinovate de compilație, de o spaimă superstițioasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ultima expresie a misticii iudaice și, probabil, mișcarea evreiască cea mai cunoscută...” în centrul ei stă figura emblematică a unui Mesia. Ce este Mesia? Este alesul, cel așteptat pentru Mântuire. În secolul al XVII-lea, la Smirna, în fața unei mulțimi delIrante, Sabbathai Zwi s-a proclamat Mesia al poporului israel. Meritul real este însă al unui ucenic de-al său, Nathan din Gaza (1644-1680), un iluminat care putea citi secretele sufletului. Acesta a văzut în Zwi pe Mesia. Tot el a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care, în introduceri, mă refer la Ceaușescu. (Am dat mîna cu el la vizita din 1972.) Le-am recitit și le găsesc decente prin faptul că am reușit să evit clișeele și dicționarul bombasticismelor curente, lucru destul de greu în atmosfera delirantă a sălilor cu ședințe plenare. Sună sec și aproape neconvențional. *Petru Cimpoeșu (care a participat la o „tabără de creație” a UTC) a reținut dintr-o intervenție a eseistului Constantin Barbu ideea că, pentru scriitor, sînt două moduri de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne convinge de lipsa de credit pe care au reușit, realmente, s-o dobândească cei care conduc astăzi destinele țării, cât și de lipsa capacității lor de a interpreta corect realitățile românești, de fumurile care le-au înfierbântat imaginația elucubrantă, delirantă, până la urmă. Dacă cineva ar avea răbdarea și documentarea necesară de a pune pe două coloane planificările partidului, ale conducătorului său necontestat și realizările de fapt (poate o veți face dvs. cândva!), ar vedea, cu o surpriză imensă, lipsa de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
uluitului Bérenger, libertatea. «Morala! Sunt sătul de morală! Trebuie să depășim standardele morale! Natura Își are legile ei. Morala este Împotriva naturii.» Dintr-un cetățean supus și responsabil, care Îl ostraciza pe Bérenger pentru firea sa rebel-dezorientată, Jean devenise un delirant reacționar. El Începe să «Înverzească», treptat, denunțând structura socială pe care, ca om, o apărase cu atâta vehemență. Eliberat de Înfățișarea sa umană, Jean este despovărat de legile și regulile pe care fusese silit să le urmeze. Bérenger este terorizat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceasta rămâne în Occident, se îneacă în alcool și plonjează devastator în relația cu Pușa, divă la douăzeci de ani, pozând pentru „Play-boy”. De-acum, gelozia voyeur-ului ad-hoc (din proprie voință) trece de partea fostului înșelător și totul devine proza delirantă a unei fantezii conspirative, cu Bucureștii împânziți de mafia chinezească, o a doua Revoluție (la eclipsa din 1999), noua incendiere a Bibliotecii Centrale Universitare și execuția finală de la Târgoviște. Asociată cu motivul „lumii pe dos”, tema geloziei pustiitoare sare din
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
anahoretice”, „covrig fosil”, „miros heteroclit”, „apologia jirului” etc.). Procedeelor vechilor poetici - fraza amplă, comparația hiperbolică, epitetele plasticizante, digresiunea - li se insuflă o nouă energie. Umorul are alte trăsături decât cel al lui Creangă, cu care H. a fost comparat. Homerismul delirant al lui Hogaș nu e de esență clasică, ci e homerismul romantic al lui Victor Hugo, cu aceleași enormități, realisme fantastice și monstruozități. Jurnalul scriitorului român e și el o „legendă a secolelor”, însă proiectată în spațiu, în care se
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
ținuți în condiții de temniță. El a observat cu deosebită atenție cazuistica și particularitățile faptelor incriminatorii și a descris „mania fără delir” ca entitate integratoare a comportamentului imoral și criminal în absența unor fenomene psihotice cunoscute precum halucinațiile sau ideile delirante. Începând cu Pinel, s-a instaurat convingerea că omul poate fi anormal (maniacă, fără a fi nebun, cu delir (Pinel, 1962Ă. În aceeași perioadă, inițiative morale asemănătoare au avut Chiaruggi, în Italia, și Tuke, în Anglia. Se conturau, la începutul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
excesivă, manifestată printr-o atitudine persistentă de referință la sine însuși; preocupări privind explicarea prin „conspirații” lipsite de substanță a evenimentelor care implică pacientul sau lumea, în general. Include: tulburarea de personalitate paranoidă expansivă, cverulentă, fanatică și senzitivă. Exclude: tulburarea delirantă (F 22.-Ă schizofrenia (F 20.-Ă. 301.20 Tulburarea de personalitate schizoidă F 60.1 Tulburarea schizoidă de personalitate TP Schizoidă Un pattern pervaziv de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
hă lipsa prietenilor apropiați sau a relațiilor bazate pe încredere (sau având numai unaă sau lipsa dorinței de a stabili astfel de legături; iă insensibilitate marcată față de respectarea normelor sociale și a convențiilor. Exclude: sindromul Asperger (F 84.5Ă; tulburarea delirantă (F 22.0Ă; tulburarea schizoidă a copilăriei (F 84.5Ă; schizofrenia (F 20.Ă; tulburarea schizotipală (F 21Ă; 301.22 Tulburarea de personalitate schizotipală TP Schizotipală Un pattern pervaziv de deficite sociale și interpersonale, manifestat prin disconfort acut în relații
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]