1,351 matches
-
chef să tragă la jug (și nu are!), poate să nici nu (de)scrie. Romanul-pilulă oferă avantajul de a putea fi scris și citit mintal, imaginat cu alte cuvinte, potrivit sugestiei primite din partea autorului prim, principal, primordial și demiurg (un demiurg cam leneș!), prin formularea ideii centrale, prin redactarea frazei liminare sau a unui foarte rezumativ rezumat... Ei, ce zici, critic literar ce ești, ai cam rămas cu gura căscată...”, mă somează, triumfător, să-mi dau cu părerea V.M., inventatorul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
valorificate și "salvate" de viziunea platoniciană, care le respectă (le corectează, precum pe cel al lui Odiseu sau al teogoniei) și le îmbogățește − amintim aici doar mitul lui Er Pamphilionul (Politeía X, 614b sqq.) și pe cel al Demiurgului (Timaios 28a sqq.). Este un mod al filosofului atenian de a rescrie pe baza teoriei asemănării miturile tradiționale, "poetice", model pe care îl oferă poeților, reintegrați în cetate dacă se dovedesc utili și prezintă (doar) legile invizibile ale lumii sensibile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
anumită relație de continuitate sistemele politice și reflectările lor în mentalul colectiv, respectiv în imaginar. În termeni de reprezentare, se ridică problema unor posibile corespondențe între: a. triada bine-existent−gândire, sursă pentru imaginație, și triada rolurilor din Politeía: demiurgul (autor al ideii)-meșteșugarul (autor al copiei ideii)−artizanul (autor al imaginii lucrului făurit de meșteșugar), care face posibilă imaginea (oricum ar fi ea valorizată). Ambele pot fi relevante pentru imaginarul filosofic al politicului în antichitate (se bazează atât pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fizic, după originalul creat de meșteșugarul divin, realizează o eikōn față de eídos. Abia această eikōn este originalul pentru pictor, ceea ce creează o problemă legată de chiar statutul "originalului" (ce este el, de fapt?). Inadvertențele se complică în Sofistul (256c-d), unde demiurgul nu produce eíde-le, ci obiectele naturale din lume, în timp ce produsele sale mimetice ar fi doar umbrele și tot ceea ce este miraj; în Timaios (30c-31b), el nu produce nici măcar ideile preexistente, ci doar lumea ar fi produsul activității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adevăr a vremii sale impune la Platon o perspectivă morală asupra mímēsis-ului în relație cu interpretarea critică a imaginilor. În discuția purtată asupra conceptului, lumea inteligibilă devine parádeigma lumii sensibile. În Sofistul, mímēsis este o artă (téchnē), diferită de meșteșugul demiurgului (256b); în schimb, în Politeía, noțiunea are un pregnant caracter etic, atunci când, în analogia Liniei (509d-511e), deja comentată, se face diferența între o realitate "adevărată" și una mimetică: epistēmē are ca obiect al revelației "originalele", pe când ființa mimetică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Idee, binele, și imaginea ei, ca la Platon, și nici nu mai este impusă prin voință imperială, ca la Roma, ci se trans-substanțiază în însăși persoana împăratului, basilēus, zeul terestru delegat (instituțional) de cel transcendent; este, după autorii de panegirice, demiurgul platonician [meșteșugarul divin, n.n.] care răspândește asupra lumii legile pe care le contemplă în modelul divin. (Besançon 69). Puterea sa divină îi este dată pentru a transfera în realitatea teritorial-administrativă a imperiului creștin planul de organizare a bisericii lui Christos
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
datorește fără îndoială filozoful lui Goethe. El, inspiratul, e un geniu, un "daimonion", capabil de intuiții revelatoare. Cosmologia lui Blaga, în ciuda termenilor schimbați (poetul e un mare căutător de expresii inedite, uneori până la beția de cuvinte), rămâne și ea platoniciană. Demiurgul (Marele Anonim) are vocația toturilor divine, cum am zice a lumilor perfecte. Dar ca să nu se concureze însuși prin identități, el își strâmbă voit creația. Mutilarea aceasta nu-i decât străvechea degradare a prototipilor prin materia ostilă. În filozofia culturii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Psihopedagogică Vaslui și profesor-asociat la Școala Sanitară Postliceală din aceeași localitate, apoi profesor-metodist la Liceul Pedagogic din Botoșani și profesor-asociat la Colegiul de Institutori Limbă Engleză din Botoșani. în 1999 publică la Editura NONA, din Piatra Neamț, volumul de proză „Zilele Demiurgului”, însă de peste 20 de ani a colaborat cu numeroase reviste și ziare din Iași („Cuvânt studențesc”, „Strict studențesc”), Vaslui (”Repere psihopedagogice”, “Vremea nouă”, “Adevărul”, “Obiectiv”, “Adevărul literar”, “Monitorul”, “Apollo”, “Clepsidra”, “Est ”), Giurcani (“Elanul”) și, mai nou, Revista de Asistență Socială
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cosmosul însuși va deveni un sistem de schimbări inconsistente, ireale. g) Indra - zeul cel mai popular, are 250 de imnuri în Rig Veda. „El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa.” Este demiurg, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Băutor de soma, indra este arhetipul forțelor genezice: declanșează uraganele, stârnește ploaia, comandă apele. Mitul central din Rig Veda este cel în care Indra îl învinge pe Vṛtra, balaurul uriaș care
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nu putea fi veșnic precum acesta din urmă, fiindcă astfel ar fi doi zei.” în viziunea gnosticilor, creația divină era de ordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuși. Universul material - marcat pe vecie de imperfecțiune - este opera demiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării lui Hristos; b) adorarea lui Bafomet, un idol cu cap de țap. Era arătat doar celor inițiați. Nu era propriu-zis idol, căci ar fi contrazis ritualul scuipării crucifixului; c) sărutul ca semn al
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ediții ale sale Titru Maiorescu păstrează aici nearticulat: „maestru” tocmai pentru a nu se da naștere la confuzii. Eminescu are, în manuscrise, chiar termenul italian: „maestro”. Este vorba de șeful de orchestră, acel „maestro” care dirijează cosmosul, acel „actor” sau „Demiurg” (cu sensul de administrator al Creației, de „zeu” pe care Vlahuță pare a-l înțelege astfel dar îl particularizează în omenescul bolnav): acesta a înnebunit pentru că „vechiul cântec”, acel „Carmen saeculare” care lustrează, nu se mai aude. Altfel, cum poate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că este extraordinară meschinăria tipograficească sub care a fost nu înfățișată, ci sugrumată, atâta frumusețe de gând și de cuvânt. Ce ediții plebee pentru atâta lux și strălucire de artă! Cugetarea cea mai cuprinzătoare și etern românească, turnată de un Demiurg în cel mai etern grai românesc, n-a avut încă până acum parte de o ediție, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
facă din nou din înger demon, și iarăși, doar înfășurând realitatea în cuvinte. Este apostasia inimii sau a sufletului căreia, însă, conștiința de creator trebuie să i se opună (în „Criticilor mei” concluzia acestei serii poetice eminesciene, poetul creator este demiurg al lumilor sale, are responsabiliotatea lor de aceea trebuie să se opună la enorm de multe gânduri și idei care vor intrare în lume, și să selecteze doar după credință și adevăr). Citită în punctuația eminesciană, „Venere și Madonă” îl
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
celor două vedete - una a politicii, alta din mass-media, una a realității, alta a proiecției sale pe peliculă - se bobinează firul narativ principal, presupunând că romanul ar avea așa ceva. De fapt, undeva mai sus decât toți, în spatele lor (ca un demiurg de tip balzacian din secolul al XIX-lea, dar familiar cu toate auxiliarele tehnice ale epocii moderne), se află autorul cărții - scenarist, regizor, secretar de platou, operator și monteur. El schimbă cu dexteritate mediile și unghiurile de înregistrare, scoțând succesiv
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
II-a, vol.3 și 4), Ed. Mușatinii, Suceava, 2010. 18. Lumini Bucovinene, vol.I, Ed. Mușatinii, Suceava, 2011. 19. Lumini Bucovinene, vol. II, Ed. Mușatinii, Suceava, 2011. 20. Virgil Tempeanu - Viața și opera, 2 volume, (În colaborare), Casa Editorială Demiurg Plus, Iași, 2012. Tipărire În perspectivă: Scrisori Bucovinene. 1060 PREMII. DISTINCȚII 1. Premiul I, Istorie literară, pentru lucrarea Ulița Rădășenilor, din Fălticeni, 1981, Comitetul Județean de Cultură și educație Socialistă Suceava. 2. Premiul I și Medalia de aur pentru lucrarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În drama existenței deține, orgolioasă, doar verbul, egală astfel Demiurgului care, și el, tot de la și prin Cuvânt a pornit: „am cuvântul/ deci sceptrul. Pot domni peste o-mpărăție de vorbe/ și hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu „muchii reci ca șerpii”, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autorul pune În chestiune formele imitative și sterpe ale aparențelor, automatismele de memorie ale materiei, reproducându-și, apatică și monstruoasă, lehamitea, spleenul, atavismul. Tatăl, fascinat de „formele extreme, echivoce și problematice”, este un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a-și revendica și Întruchipa singularitatea, creativitatea, zonele echivoce, populate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Legionare și a poporului român din temelii până la vârf, respectând gândurile Căpitanului. Toate aceste reforme trebuiau gândite în perspectiva timpului și urmărite până la înfăptuire, de secretariatul Mișcării Legionare. Era ceea ce trebuia să realizeze Nicolae Petrașcu. O sarcină uriașă de adevărat demiurg. Cel care îl instalase în acest post de comandă, îi cunoștea posibilitățile și dragostea nelimitată pentru mai binele neamului românesc. Se mută cu familia în București, în strada Argentina nr. 24, în apropierea Președinției Consiliului de Miniștrii, iar el se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
eminesciene, de la problema socială din Împărat și proletar, viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele șase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg, timpul biruit de poezie, sentimentul duratei și ambivalenței timpului, evaziunea din timp. Dense sunt și capitolele Eminescu și tradiția; substratul autohton al culturii sale și Reflexe ale tradiției în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima dată în
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
prim-redactor al ziarului „Universul”. Colaborează de asemenea la „Gândirea”, cu eseuri precum Ce este Europa? sau Germania lui Tacit (1943). Este numit în 1940 consilier cultural și de presă la Legația României din Roma. Tipărește în 1942 volumul Țara Demiurgului, conținând articole pe care le publicase în „Sfarmă-Piatră” în intervalul 1938-1942. În 1943 îi apare placheta Poeme pentru cruciați, rezultat al experienței de pe frontul românesc din Crimeea, poetul luând parte la luptele de la Sevastopol. Cel care visase europenizarea Asiei văzuse
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
se impune premonitoriu: „Sunt singur și dibui orbește. Doamne, / și România - pe unde mai este?” Evoluția poeziei lui G. conturează un itinerar metafizic care, ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu, devine esențial la vremea senectuții. SCRIERI: Țara Demiurgului, București, 1942; Poeme pentru cruciați, București, 1943; Poeme pentru frații mei, München, 1953; Pete de lumină, Salamanca, 1980; Coasta soarelui, Salamanca, 1982; În creștetul luminii, Salamanca, 1984; El Encanto Andaluz, Madrid, 1985. Repere critice: Nichifor Crainic, Al. Gregorian, poet al
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
mai însemnată a antologiei în materie de textologie constă în discutarea critică a celor două variante ale Luceafărului, cea din 1882, din „Almanahul «România Jună»”, și cea din 1883, din ediția Maiorescu, variante care diferă între ele prin dimensiunile vorbirii Demiurgului, abreviată cu patru strofe în a doua variantă. Comparația manuscriselor și a textului tipărit îl conduce pe cercetător spre concluzia că eliminarea a fost făcută de Eminescu însuși, și nu de Maiorescu, argumentul cel mai convingător fiind acela că eliminările
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
acela că eliminările au fost însoțite și de modificări ale textului rămas, astfel încât tranzițiile de la o idee la alta să nu pară bruște și lipsite de legătură. Prin consultarea tuturor manuscriselor, C. reconstituie acum pentru prima oară întreaga vorbire a Demiurgului, într-un ansamblu coerent, o formă deplină ideală, pe care Eminescu va fi avut-o în minte când opera asupra elementelor ei parțiale. Mai importantă decât stabilirea textului este analiza critică, din punctul de vedere al logicii interne a ideilor
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
deplină ideală, pe care Eminescu va fi avut-o în minte când opera asupra elementelor ei parțiale. Mai importantă decât stabilirea textului este analiza critică, din punctul de vedere al logicii interne a ideilor acestuia. În prima parte a vorbirii Demiurgului, observă C., sunt juxtapuse două teze: „cea a diferenței și incompatibilității dintre ordinea eternului și cea a efemerului și cea a eternității formelor sau a tiparelor efemerului. Iar aceasta din urmă e dezvoltată cu variații infinite, ca o formă de
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog care se
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]