1,551 matches
-
În poemele publicate în timpul vieții, ca și în creațiile de atelier, scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire, la întâlnirea cu o ființă excepțională: „Înger, rege și femeie” (Înger și demon). În următoarea perioadă de creație, iubita este o proiecție mitică, ființă de basm, zână, Ileană Cosânzeană, crăiasă (Freamăt de codru, Călin - file din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să nțeleagă că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce nsetează după dulcile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reducere la esențe”, ce presupune o dublă deschidere: spre mitic și spre biografic. 3. Iubita anonimă În poemele publicate în timpul vieții, ca și în creațiile de atelier, scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În poemele publicate în timpul vieții, ca și în creațiile de atelier, scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire, la întâlnirea cu o ființă excepțională: „Înger, rege și femeie” (Înger și demon). În următoarea perioadă de creație, iubita este o proiecție mitică, ființă de basm, zână, Ileană Cosânzeană, crăiasă (Freamăt de codru, Călin - file din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că, după moartea tatălui sau a mamei, odrasla ar rămâne singură pe lume, ceea ce ar demonstra cruzime din partea părintelui! Mai mult, există chiar un nume pentru acele mame care se sinucid fără a curma în prealabil viața copiilor lor: ființă demonică (oni no yo na hito). În al doilea caz (fudaraku tokai), sinuciderea este generată de convingerile etico-religioase dominante ale unui individ sau ale unui grup social. După adoptarea budismului (mijlocul secolului al VI-lea), tot mai mulți dintre japonezi au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Occident. După cum subliniază, într-un interviu publicat în revista Kateigaho International, regizorul fimului Ringu, Hideo Nakata, diferența specifică rezidă în substratul religios al celor două culturi. Astfel, dacă, în cazul euro-american, plot-ul ar avea la bază ideea de posesiune demonică (precum în The Exorcist al lui William Friedkin), în contextul nipon, argumentul ar porni de la credința că spiritele celor morți în mod violent (onryo) nu reușesc să treacă definitiv în lumea de dincolo, ci se mențin într-o regiune cosmică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dreptate doar până la un punct. Într-adevăr, groaza, atât în Occident, cât și în Orient, are ca punct de pornire convingerile religioase dominante (creștine versus budiste). Însă, în opinia mea, teroarea occidentală nu ia neapărat în calcul ideea de posesiune demonică (filmul citat, The Exorcist, constituie doar un exemplu de nișă), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe tărâmul de dincolo. În aceasta constă dihotomia care se poate stabili între Vest și Est: prima cultură își îngroapă morții, în vreme ce ultima și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead”. Figură demonică a sălbăticiei și a cruzimii sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura tot timpul de întreg bestiarul vrăjitoriei - păianjeni, broaște râioase, reptile -, va deveni simbolul crimelor făptuite în lanț. Monstruozitatea aceasta îi dă puterea stranie - de diavol ori de magician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Totul reveni la locul său. Agenta Watson Încercă să sară-n picioare, dar era Încă legată de mâini și de picioare. Tentativa făcuse camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile mișcându-se Înainte și Înapoi ca un dans demonic. Își strânse ochii și respiră șuierat, printre dinți. Treptat, zbaterea se opri. Când deschise din nou ochii, se uita drept la fața Îngrijorată a lui Martin Strichen. Îmi pare rău, zise el, aducând o mână tremurătoare să-i Îndepărteze părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
malefică provocată de acesta din urmă. Pare să fie vorba de un „somn malefic” produs de Iuda sau ca urmare a apropierii acestuia. Pentru mentalitatea populară, Iuda este principiul Haosului. El instaurează tenebrele, inerția, letargia, nonmanifestarea. Ca și alte ființe demonice simi- lare, el însuși zace de regulă în această stare de „somn nepomenit”. Mihai Coman a refăcut corect sfera semantică a expresiei : „somnul nepomenit” este unul de „netrezit”, fără de capăt, adică unul mortuar (22, p. 37). într-o astfel de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o variantă a baladei Gruia lui Novac și șerpele : a) Apariția ființei demonice : „Șerpe mare s-a ivit/ Și-n drum stă încolăcit”. b) Apelul împăratului (el însuși în panică) : „Strigă, Doamne, cine-mi strigă ?/ Și-mi strigă cu mare frică./ împărat/ Din Țarigrad/ Peste țară, peste lume/ Cătră toți vitejii-anume :/ - Cari din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stihială a monstrului decât în măsura în care ele sunt de natură magică. Finețea, subtilitatea, chiar imate- rialitatea substanței din care sunt confecționate „legăturile” dau măsura caracterului lor magic și, implicit, a trăiniciei lor (107). Este motivul pentru care, de exemplu, puternicul și demonicul lup Fenrir, din mitologia nordică, după ce a sfărâmat de două ori lanțuri foarte trainice, nu a fost în stare să rupă a treia legătură cu care a fost pecetluit de zeii aseni, cu toate că aceasta „arăta netedă și moale la pipăit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aceea, getul ajută zeului suprem la liniștirea lumii, trăgând el însuși cu arcul în nourii care ascund și întunecă fața zeului din cer ” (sublinierile îmi aparțin) (23, p. 92). Revenind la incantațiile din folclorul copiilor, Murga apare ca o ființă demonică, o întruchipare a norilor de furtună. N-ar fi aceasta singura personificare de acest tip a întunecării : a) A intrat Murga în sat - expresie populară cu sensul „a murgit”, „s-a înserat”, „s-a întunecat” ; b) Murgu-dă-cu-seară - ființă demonică despre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ființă demonică, o întruchipare a norilor de furtună. N-ar fi aceasta singura personificare de acest tip a întunecării : a) A intrat Murga în sat - expresie populară cu sensul „a murgit”, „s-a înserat”, „s-a întunecat” ; b) Murgu-dă-cu-seară - ființă demonică despre care se crede că umblă prin păduri după apusul Soarelui ; c) Murgiloaică (Murgiloaie) - demon feminin care personifică amurgul în descântece ; d) Murgilă - personaj nocturn care, în chip de „taur frumos” sau de „bou mare și puternic”, împinge cu coarnele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
duhuri cu toporul sau secera și aruncă în direcția lor, ca ofrandă, bucăți de mămăligă (59, pp. 224-227). Mi se pare că este abuzivă afirmația lui Ion Mușlea conform căreia Joimărița ar fi „una din foarte puținele, poate unica figură demonică românească” (60, p. 237). Dar personificările de care am vorbit mai sus se referă la întunecarea datorată apusului Soarelui, și nu (așa cum cred că se întâmplă în cazul incantațiilor infantile) la cea datorată acoperirii Soarelui de către nori. Efectul similar (întunecare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
144-145). De asemenea, în popor, la negură („norul lăsat pe pământ”) i se mai spune și „buhaiu”, iar în cimilituri negura sau pâcla e desemnată printr-o „vacă surie” (20, p. 64). Când norul nu este negru, ci cenușiu, ființa demonică își schimbă și ea culoarea : vaca devine „surie” sau „grivă” (cenușie, pes triță), iar apelativul ei nu mai e Murga, ci Griva, ca în recita- tivele magice infantile de alungare a ploii : Ado, moașe, druga, S-omorâm pe Griva. Griva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copilul) nu amenință cu druga o ființă concretă și reală, ci o ființă mitică, un demon care întunecă Soarele. În acest caz, arma înfruntării trebuie să fie redutabilă și complexă. Dacă pentru omul cu mentalitate magică înfruntarea sa cu ființa demonică este solidară și concomitentă cu lupta zeului împotriva aceluiași demon, atunci și arma pe care o folosește trebuie să fie un dublet al armei divine, cu valențele războinice și magice ale acesteia. Fulgerul, arma tipică a Demiurgului, îl „pălește” pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu va păți nimic) numele fiind sugestiv pentru caracterul său (este compus dintr-un radical de origine turco-tătară, ‘Kara’, care înseamnă „negru, păgân” și un element rusesc provenind de la verbul mazati, care se traduce cu „a mâzgăli, a murdări”). Personaje demonice sunt și frații lui Aleoșa Karamazov: Smerdeakov și Ivan Karamazov. Primul dintre ei, un lacheu, se constituie în dublu al lui Ivan Karamazov, citindu-i intențiile și săvârșind crima în numele acestuia. Este și el un blasfemiator, plăcându-i să ironizeze
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima în nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict despre posedare demonică și vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba despre un șir de vindecări, printre care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oferă despre Maria Magdalena, făcând distincția între cele trei Marii, distincție acceptată de lumea științifică cinstită a Occidentului încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atacul împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare voită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? C.B.: Textul a fost descoperit în 1978, în regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns în prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are în mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite în 1945 la Nag Hammadi, a cerut o sumă fabuloasă, trei milioane de dolari, pe care nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
idiot un performance-concert filmat în direct. Zholdak concepe un teatru de risc maxim, un teatru care te izbește de geam și apoi te spală cu zăpadă. Dramaticul este la ucraineanul care-și stoarce actorii până îi aduce în stadiul vitalității demonice, pana le pompează în corpuri materie explozibila suma unor contraste armonizate. Ele se află, în grade diferite, si in Othello?! sau în O zi din viața lui Ivan Denisovici, unde câinii neîmblânziți și bătaia cu gălbenușe de ouă legitimează polaritatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară, hors d’usage 1, a nu fi un om al vremii lui. Nefiind o forță a naturii, nimic paradoxal sau demonic, nu avea nici o pornire de a sparge măștile aparențelor. Nici un „Eu și Universul“. Nu, ideea sa personală era una a ființei umane condiționate de alte ființe umane și care cunoștea faptul că aranjamentele din prezent nu erau, sub specie aeternitatis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]