1,794 matches
-
prin delegare sau reprezentare, un anumit număr de garanții, atât la nivelul siguranței persoanelor, cât și În ceea ce privește proprietatea asupra bunurilor. A urmat o altă schimbare de perspectivă, o dată cu Edmund Burke și Louis de Bonald: au Început să apară voci care deplângeau faptul că rudenia, religia și statutul au fost Înlocuite de atomizare și laicitate, de nivelarea democratică și de afacerismul fără nici o limită. Nostalgia după o unitate organică și sacră, Înlocuită de individualismul utilitarist, de cultul rațiunii și triumful statului-națiune, ocupă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Învățământ, folosirea constantă a acestui cuvânt contribuie la neliniștea profesorilor confruntați cu anumite comportamente violente ale elevilor sau liceenilor, lăsați și ei fără repere și fără interdicții de către familiile lor. Procedând astfel, instituțiile creează anomie, deși tot ele o deplâng. Activitatea de structurare socială și simbolică a discursurilor nu se mai poate efectua până la capăt. Eric Debarbieux precizează: „Reducerea rolului școlii implică dispariția consensului În jurul Înțelesului legii” (Debarbieux, 1999, tom 2, p. 46). Între politețe și cetățenie Frecvența apariției termenului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Rocher (Rocher, 1972, p. 218), este vorba doar de „un vast eșafodaj de categorii imbricate sau puse unele peste celelalte”, și nu de „o veritabilă teorie capabilă să furnizeze explicații pentru un ansamblu de comportamente sau de conduite”. Alți autori deplâng faptul că formalismul este atât de greoi și merg chiar până la a denunța o „legitimare a ordinii stabilite”. În plus, așa cum scria deja Emile Durkheim În Regulile sale (1895), „faptul de a arăta la ce este util un lucru nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
participat, pentru că acum ar fi găsit altă condiție care să-i blocheze calea. „Dacă iau acest concurs, automat mă întorc la MCC în birou.“ Conducerea Ministerului Culturii susține că, de fapt, a urmat tocmai sfaturile lui Șolea: „Chiar domnul Șolea deplânge, într-o carte recentă, lipsa de competență a fostului șef al biroului în care a lucrat, provenită, în bună măsură, din lipsa de experiență a acestuia. Pentru evitarea pe viitor a unor situații de acest tip, s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
greșită, fiind de preferat calea aleasă de moldovenii din Basarabia, care, aflîndu-se sub protecția Rusiei pravoslavnice, au păstrat limba veche bisericească și scrierea chirilică <footnote Pe aceeași linie se înscrie și poezia Unora a lui A. Mateevici, în care se deplînge surparea temeliilor vechi ale limbii române: „Voi voiți a noastră limbă⁄ S-o-nnoiți surpîndu-i temeiurile vechi⁄ Și noua latinie, măcar c-ar fi cam strîmbă,/ Vă pare totuși cîntec“. footnote> . E greu de înțeles contradicția dintre cele afirmate aici
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
împărăția rusă“ (1,10), îi cere lăutarului: „Bre, Lemeș frate! Zi-ne o doină moldovenească“ (1, 10). Cîntecele moldovenești le înmuiau inima și le redeșteptau momente trecute, provocînd ieșiri ca a mareșalului, care își dădea cu pumnii în cap și deplîngea decăderea: „ticăloși sîntem! Merzavți, ticăloși, becisnici“ (1, 11), ceea ce lui Ioniță Răutu, nașul noului născut, îi provoca zîmbete sarcastice, iar ispravnicului rus și unora dintre ofițeri reacții de îngrijorare 2 . De cealaltă parte erau tinerii, care la această cerință părăseau
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
comunicării, dă naștere unei societăți postmoderne pluralistă, complexă, chiar haotică care poartă germenele emancipării tocmai în oscilare și pluralitate. Sensul emanicipării constă în eliberarea diferențelor, în efectul global de depeizare, mai mult decît în cel de identificare. Dacă Lucien Sfez deplînge sfărîmarea consensulului și a fuziunii istorico-afective, Gianni Vattimo salută explozia raționalităților "locale" și diferențelor. Dacă pentru Lucien Sfez, în societatea comunicării "realitatea a devenit o noțiune fără conținut real, [...] mesajul nu mai are sens, [...] nu mai există frontire între afară
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Vieru își pune toate nădejdile și cu această așteptare a descins el în România, unde, din păcate, unii l-au primit nu cu pâine, ci cu pietre. Degeaba a venit libertatea zice poetul dacă frații nu se cunosc între ei. Deplânge faptul că apele Prutului nu mai au limpezimea ochilor lui Dumnezeu, pentru ca în oglinda lor să se poată privi și să se recunoască frații. Cum el nu are "pesimismul" lui Bacovia, cel la care apele-oglinzi nu se limpezesc niciodată, are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primul val se luptă cu lirismul bolnăvicios, blamând de pe baricadele "direcției sănătoase" pesimismul și ireligiozitatea, în scopul nobil al regenerării literaturii române. Fiindcă "un popor civilizat ne încredința Aron Densusianu va fi totdeauna numai ce-l vor face scriitorii săi". Deplângând "jugul" aventurierului Eminescu, Grama are încredere în viitor și așteaptă liniștit ca poeziile lui veninoase să fie uitate, ca binemeritată răsplată pentru "stricăciunile" provocate. Fiindcă ele au avut "urmări funeste" și lezează interesele noastre morale. Sub nici un chip Eminescu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilul de viață gay, hedonismul consumist, cultura feelings (Finkielkraut), în fine, Utopia Jeunesse (modelul "poporului jeune") ne aruncă într-o lume care și-a pierdut transparența. Conspectându-l pe părintele Stăniloae, el vrea o lume ca "mediu transparent" (lumen) și deplânge decreștinarea Europei. Își leagă, așadar, toate speranțele de noua paradigmă culturală. Pentru a fi convingător convoacă și trebuitoarele exemple, nominalizând personalități care ar ilustra conștiința estetică transmodernă. Previzibil, cel care deschide lista e Nichita Stănescu, un poet "de răscruce", reprezentând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie de un lector avizat, cartea lui Theodor Codreanu propune ipoteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o tradiție, și ea bogată, pe linia anti-eminescianismului. Să reamintim că B.P. Hasdeu, incriminând "veninul pesimist" al Noii Direcții, condamna "deificarea postumă a nenorocitului poet", transformat în fetiș, așteptând "reacțiunea firească". Și Al.A. Macedonski, încrezător în "sfârșitul unei legende", deplângea gigantizarea, "sgomotul ce s-a făcut împrejurul lui Eminescu", prezența alaiului de "fetișiști" care, în "cestiunea cu Eminescu", au transformat compătimirea în admirațiune, aceasta luând apoi "proporțiile adorațiunei". Iată că astfel de zgomotoase rivalități / animozități, îndelung exersate în turbulenta viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din Germania, mai ales de ocuparea regiunii Ruhr de către trupele franceze, cu care s-a solidarizat. Printr-o propagandă asiduă, venită din străinătate, etnicii austro-germani erau la curent cu ceea ce se întâmpla în statele succesoare fostelor imperii german și austro-ungar, deplângând dispariția acestora. Evreii din zonă erau împărțiți în două facțiuni: una a Partidului Național Evreiesc, care se ocupa cu ameliorarea stării materiale precare a coreligionarilor, respectiv gruparea sionistă, unde se întâlneau idealiștii unui stat evreu, socialiști moderați și chiar extremiști
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
parte din curentul panslavo-filoslav, dar ea avea echivalente atît în România cît și în Grecia. Majoritatea acestor scriitori acordau o atenție deosebită stării țăranilor și sărăciei și ignoranței existente în zonele rurale. Ei evocau nostalgic viața patriarhală a satelor și deplîngeau decăderea industriilor casnice. Desființarea vechii administrații comunale și înlocuirea acesteia cu noul aparat birocratic erau de asemenea aspru criticate. O parte a acestor critici scriitori stît din partea dreaptă cît și din cea stîngă a spectrului politic considerau că soluția salvatoare
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sentimentului religios în sînul clerului. Simonia, adică traficul cu beneficiile ecleziastice și sfintele taine, ia amploare, proprietarul bisericii sau episcopatului vînzînd titlul de paroh sau episcop postulantului, oficiantul extorcîndu-i la rîndul lui pe credincioșii speriați de focul Gheenei. Este de deplîns și absenteismul clerului, ignoranța crescîndă a preoților mărunți și degradarea treptată a moravurilor (nicolaismul) la toate nivelele ierarhiei ecleziastice. Papalitatea ea însăși nu este capabilă de a oferi un exemplu în acest sens. Astfel, în secolul al X-lea, Sergiu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
el, așa cum vom vedea, nu s-a mai întors niciodată în dioceza sa. 3. Moartea Părintelui Prefect Vizani La 6 octombrie 1637 Pr. Prefect Vizani s-a îmbolnăvit grav de ciumă și a murit după 11 zile la Constantinopol, fiind deplâns de toți. Secretarul său, Pr. Bonaventura da Campofranco, a înștiințat imediat Sf. Congregație printr-o scrisoare din 14 noiembrie spunând: (...) cum Pr. M.ș Guglielmo Vizani, Superiorul nostru și Vicarul Patriarhal pe 17 octombrie a murit de febră putredă și
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
-lea, apostoli ai ideii naționale și ai românismului, erau de-a dreptul exasperați de îndărătnicia țăranilor români de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1995b, p. 190). Încă o dată, identitatea roman-român este clar reperabilă în gândirea ieromonahului istoric blăjean. În subsidiarul spiritualității creștine a poporului român trebuie remarcată componenta martirică a creștinismului românesc. Asimilând în ființa lor spiritualitatea creștină încă de timpuriu, Samuil Micu deplânge martirajul românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stăpânire; și astfel se puse linie de hotar și întra-aceste două prințipate ai cărora locuitori se-priviră mai tot d-auna ca când n-ar fi tot de o nație, isvor de nefericiri pentru amândouă prințipaturile!" (Aaron, 1835, pp. 29-30). Aaron deplânge destrămarea unității primordiale românești, asistând neputincios la tragicul destin istoric al unei înstrăinări progresive. "În astfel de chip Dacia slăbită de barbari, neapărată de Bulgari, fu nenorocită ca să vază cum pierde trei părți din totul său, și cum se-pune
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Bucovina care și acestea de s-ar fi unit, ar fi mai păstrat oare care întregime din Dacia; dar politica vremii d-atunci nu vedea așa departe" (Aaron, 1835, p. 29). Idealul unității nu putea fi mai expres exprimat. Deplângând oportunitatea istorică pierdută de unire a Țării Românești cu Moldova, Basarabia și Bucuvina, pentru a căror alipire politică "ori că nu s-a făcut nici o mișcare, ori că nu s-a putut din pricina națiilor barbare ce au mai stăruit pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a se referi la întregul teritoriu românesc. Mădularele despărțite ale trupului primordial al Daciei sunt numite "Dacia australă" (Țara Românească), "Dacia orientală" (Moldova) și "Dacia cisalpină" (Transilvania). Identitățile nominale ale părților sunt dizolvate în cadrul unitar al Daciei. Iar A.D. Xenopol deplânge faptul că românii "nu alcătuesc un singur stat, ci eĭ trăesc împărțiți în deosebite grupe, fiind parte neatârnațĭ, parte supuși unor stăpâniri străine" (Xenopol, 1897, p. 9). Pe lângă unitatea etnică, lingvistică și teritorială care o fundamentează, revendicarea unității politice actuale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parte, populația cu educație și venituri superioare tinde să conceptualizeze comunismul prin prisma narativei oficiale a traumei culturale; pe de altă parte, populația mai puțin educată, cel mai afectată economic de dificultățile tranziției postcomuniste, se raportează la trecut cu nostalgie, deplângând securitatea socială măturată de instalarea ordinii capitaliste. După cum conclude istoricul A. Cioflâncă (2010), "comunismul a pierdut bătălia cu istoria, dar, cel puțin deocamdată, nu și pe aceea cu memoria". La o analiză mai atentă, concluzia trasă de A. Cioflâncă, potrivit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celor interesați de carieră și a reprezentanților grupurilor de interese Sursă: Panebianco [1982, 481] Așa cum se poate înțelege din acest tabel sinoptic, transformările în partide vizează mai multe niveluri: leadership, ideologie, activitate și structuri. Criticii partidelor de mase par a deplînge (și aici, în mod paradoxal, se situează pe aceeași poziție cu Kirchheimer) mai ales pierderea unei anumite identități ideologice, odată cu transformarea partidului de mase în partid profesional-electoral. Apărătorii partidului de mase susțin, în schimb, că nu e vorba decît de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
la Școala de partid. Veneau lectori ai Comitetului Central - propagandiști, cum li se spunea - și țineau tot felul de conferințe. S. B.: La conferința organizației județene a UTC din 19 aprilie 1980, tovarășul Paul Balahur Dobrescu, redactor la revista "Cronica", deplânge formalismul propagandei și propune ca "în cadrul Filialei din Iași a Centrului pentru problemele tineretului să fie preconizat un program de cercetare a eficienței propagandei în rândul tinerilor"7. El informează publicul de înființarea unui cenaclu de publicistică, "Cronica T", care
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
intrat la facultate, atmosferă politico-ideologică despre care nu aveați cum să știți. Au existat niște măsuri ce au influențat facultățile de filosofie din România. În 1968, într-un referat al secției de propagandă, se critica stadiul științelor sociale și se deplângea faptul că profesorii de la catedrele de socialism științific nu provin din facultățile de filosofie 40. Astfel, a fost propus și adoptat un "Plan de măsuri privitor la continuarea acțiunii de îmbunătățire a predării disciplinelor de marxism-leninism în învățământul superior", în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]