22,068 matches
-
mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am potrivit cheia În yala care strălucea cu blândețe În Întuneric și care, dintr-un motiv obscur, era montată chiar lângă clanță. Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
control, domnule Knisch. Am percheziționat hotelul. Dovezile incriminatoare au fost duse Într-un loc sigur. Mă bucur că v-am găsit. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am schițat un gest dezaprobator, afundându-mă și mai mult În canapea. Wickert se deplasă imediat la geam și trase perdelele. Când lumina mă orbi, am fost nevoit să fac un nou gest. — A, vreți să vă odihniți puțin Înainte să discutăm? Le trase la loc. Alo... Knisch... Domnule Knisch? Cred că am alunecat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent de viteza cu care se deplasa acesta, pasagerii erau obligatoriu În repaus. Între pereții de sticlă n-avea sens nici o emoție, n-avea sens să-ncerci nici un fel de activitate decât cea mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Arestatul poate să vorbească doar Înainte de suspendarea curții. Șeful poliției privi dincolo de profilul ascuțit al maiorului, spre locul unde stătea doctorul Czinner, Îngrămădit În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile gri, de lână. O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înspăimântă la gândul că acesta ar putea fi mort. Cu o mână Întinsă În față, Înaintă și se lovi imediat de zid. Așteptă o clipă Înainte de-a face o nouă tentativă și se bucură când auzi o mișcare. Se deplasă spre aceasta și se lovi iarăși de zid. Se gândi, tot mai Înfricoșată: ce s-a mișcat acolo trebuie să fi fost un șobolan. Zăpada din mână Începea să i se topească. Strigă iarăși și de data aceasta Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
respectul domnului Kalebgian. — Au fost două apeluri telefonice pentru dumneavoastră, domnule Carleton Myatt, și un domn vă așteaptă la dumneavoastră În cameră. — Bun. Dă-mi cartea lui de vizită. Camera mea e cea pe care o iau de obicei? Se deplasă rapid spre lift, cu buzele strânse de agitație, pentru că În ultimele două zile prea multe fuseseră nesigure și greu de Înțeles, iar acum se Întorsese la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În spatele unui șir de mașini negre identice. Toate, inclusiv ale noastre, aveau perdeluțe negre, Încrețite, peste geamuri. Era ca și cum te-ai fi aflat Într-un salon funerar ambulant, numai că nu ne mișcam. Traficul era un haos. Nimeni nu se deplasa. — Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o. —Păi, ne-am Împrietenit la cataramă În treizeci de secunde, dar când eu am sugerat că poate ar vrea să Își vândă butonii Fabergé lui Sanford, și-a ieșit din minți. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ridică deasupra biroului. Cu ochii închiși, buzele lui Helen rostogolesc cuvinte tăcute. Răsucindu-se și fâlfâind, cartea e un sturz negru și lucios, care plutește sub tavan. Și stația de interceptare zice: „Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și desface bucuros. Dacă le-ați ține conferința prin telefon, vorbele dumneavoastră i-ar pătrunde și, pătrunși, vor porni mai repede la drum. Mă iertați strînge Lazăr din umeri, înțelegînd din privirile celor adunați în jur că gluma lui e deplasată, așa că se îndreaptă spre capătul celălalt al barului, unde e chelnerul. Mă duc să rad o vodcă. A, am uitat că n-au vodcă, da' nu face nimic, tot am zis eu că mă las. Auzi, fratele meu omul, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să clipească, iar le bate, iar trage patru, le bate încă o dată, le taie, plimbă pachetul prin aer, ținîndu-l între degetul mare și mijlociu, apoi, apăsîndu-l în centru cu buricul arătătorului, face să curgă spre masă un șir de cărți, deplasate la o distanță perfect egală unele de altele. Atinge capătul șirului cu degetul mic și, într-o clipă, reface pachetul, cuprinzîndu-l între degetele extreme ale mîinii. Nu pot să joc pe bani precizează el, ridicînd mîna de pe cărți. Ei, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grav. Deși, ca să fie sincer, o mică parte din el spera să fie suficient de grav. Avea o asigurare foarte bună și așa mai departe... da, ar fi dat orice să poată scăpa de cronici pentru câteva săptămâni. Margoulies se deplasase undeva spre periferia câmpului vizual al lui Bull și își dăduse părul în spatele urechilor cu cele două degete arătătoare, așa cum făcea de obicei. Bull simți cum mâinile doctorului îi ating partea de sus a coapsei stângi, mișcându-se încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rănii, Margoulies nu putuse să fixeze fașele prea bine. Încercase, în schimb, să treacă pansamentul pe deasupra și dedesubtul genunchiului. Chiar sedat și rănit, Bull era un tip zdravăn. Mișcările pe care piciorul lui cărnos le făcuse pe tot timpul zilei deplasaseră întru câtva bandajul, iar senzația plăcută, răcoroasă, dată de apa distilată și vaselină se estompase, apoi devenise sâcâitoare. Bull își dădea seama că mai trebuie să ia o pastilă, dar nu reușea să se scoale din locul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
două oștiri s-au angajat într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a acceptat propunerea. Dar după plecarea trupelor conduse de Shen Yinshu, Nang Wa s-a răzgândit. În eventualitatea în care victoria bătăliei ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ne pune în genunchi și cu fruntea în țărână. Alaltăieri, România a semnat cu SUA un tratat prin care militarii americani aflați pe teritoriul românesc sunt scoși de sub jurisdicția Curții Penale Internaționale. Prin urmare, dacă un militar american din trupe deplasate în România își pierde controlul și pornește cu tancul prin Țăndărei, trăgând în stânga și în dreapta, România nu va face apel la CPI fără acordul SUA. Americanii au încercat să impună acest tratat Uniunii Europene și au fost refuzați, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de bufniturile din plafon, n-a crezut niciodată că așa ceva se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am fi putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine cunoaștem bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele mai corupte țări din Europa, rosti individul, aplecîndu-se și deplasînd puțin fotoliul, astfel Încît părea să se Îndrepte spre Rowe printr-un soi de mecanism. Cine sîntem noi, ca să judecăm? Fotoliul se apropie și mai mult, scîrțîind. — Exact! Un guvern ca acela pe care l-am avut atunci și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze „la locul crimei“, dar Rowe se Îndoia că rezultatele anchetei erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care Încă se mai căzneau, În parohiile lor rurale, să găsească argumente Împotriva doctrinei evoluționiste. Parcă-l auzea pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de clar, fața și personalitatea lui încă mai purtau memoria acelui impact, o coliziune înspăimântătoare pe-o autostradă din nord când îi fuseseră rupte picioarele sub roțile din spate ale unui camion. Trăsăturile lui arătau ca și când i-ar fi fost deplasate lateral, reasamblate după accident dintr-o colecție de fotografii publicitare estompate. Cicatricele de pe gură și frunte, părul tuns de mâna lui și doi canini superiori lipsă îi ofereau un aspect neglijent și ostil. Încheieturile osoase ale îmbinării mâinii cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un semafor, scoți cartea din pungă, rupi țipla transparentă, începi să citești primele rânduri. O ploaie de claxoane; e verde; împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu; la un moment dat deplasezi un dosar și cartea e sub ochii tăi, o deschizi cu un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
realizare pe hârtie nu mai este apanajul indivizilor izolați, ci mai ales al colectivităților: seminarii de studiu, grupuri operative, echipe de cercetare, de parcă munca intelectuală ar fi prea dezolantă pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod necesar, dar ca tendință, soț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e autor cimerian? — Ei, se știe că la început Ahti era cimerian; dar știți ce s-a întâmplat, în timpul războiului, după război, modificarea granițelor, cortina de fier, fapt e că unde era înainte Cimeria, acum e Cimbria și Cimeria fost deplasată mai încolo. În acest fel, cimbrii și-au însușit și literatura cimeriană, ca reparații de război... — Asta e teza profesorului Galligani pe care profesorul Uzzi-Tuzii o dezminte... — Cred și eu, la Universitate, rivalitățile între institute, două catedre în concurență, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată, fără să-i dea timp să se întoarcă și să mă recunoască, să știe cine sosise să-i strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apoi, de unde să facă ea rost de așa ceva? Dagga e scumpă și probabil nu și-ar putea permite mai mult de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]