3,354 matches
-
puteam să rămânem În Cernăuți, dar n-am acceptat să ne abandonăm părinții la voia Întâmplării, deși ei au insistat să rămânem. La gară, Înainte de a urca În tren, În vagoane de vite, pregătite dinainte pentru noi, acei mulți destinați deportării, trebuia să predăm tot aurul și să schimbăm o anumită sumă de bani În moneda care circula În Transnistria. Ce valută se folosea acolo În acele vremuri? Când Basarabia și Bucovina au fost cedate Uniunii Sovietice, autoritățile rusești au schimbat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am primit un fel de Încăpere unde nemții și-au ținut caii, În curtea spitalului. Ne-am pus pe lucru și am curățat-o cât de cât și acolo ne-am adăpostit cu părinții și cu copilul meu. Se terminase deportarea? Vreau să precizez că se face o mare greșeală vorbindu-se doar despre perioada deportării. O perioadă grea a fost pentru foarte mulți și la Întoarcerea acasă, cum era și cazul părinților mei, care n-au recuperat nici un capăt de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ne-am pus pe lucru și am curățat-o cât de cât și acolo ne-am adăpostit cu părinții și cu copilul meu. Se terminase deportarea? Vreau să precizez că se face o mare greșeală vorbindu-se doar despre perioada deportării. O perioadă grea a fost pentru foarte mulți și la Întoarcerea acasă, cum era și cazul părinților mei, care n-au recuperat nici un capăt de ață din toată agoniseala lăsată la Cernăuți: cabinet dentar, mobilă de dormitoare și sufragerie, covoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu familia. În primăvara anului 1946, cu inima Îndurerată, ne-am despărțit de părinți și am plecat la Vatra Dornei. Ca și părinții mei, nici soțul meu n-a găsit și n-a recuperat nimic din ce a lăsat la deportare. Eram foarte săraci. O cunoștință care a avut norocul să-și afle casele În bună stare și toată mobila În locuința sa ne-a oferit o locuință, goală, bineînțeles. Eram fericiți că un prieten ne-a dat pentru copil un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În 3 volume, tradusă și În românește... Da, parcă am auzit. Mai este o carte... cineva care navighează pe internet mi-a găsit o carte scrisă de o dorneancă din America, Steigman o cheamă, și a scris o carte despre deportările din Vatra Dornei. Am citit și o carte care se numea tot Transnistria, scrisă de cineva din Vatra Dornei, că la Moghilev era o fabrică la care lucrau mulți evrei, dar cei mai mulți erau din Vatra Dornei. Au reușit pentru că cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
boarfe vechi. Nu să Întorci gulerul - vedeți că n-am uitat (râde). Dacă mai vreți să spuneți ceva... Ce să mai spun? Să fie un an mai bun și să nu se mai Întâmple așa ceva, să nu mai auzim de deportări, să nu mai auzim de oameni care au fost alungați din casele lor... Nicăieri În lume. Credeți că se mai poate Întâmpla o mișcare asemănătoare? Sper că nu În România. Dar se mai poate Întâmpla În lume acum, În secolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
asta țin minte și acum. Sunt niște chestii-șoc pe care le ții minte. Am stat aproape trei ani. Cu ce am avut pe noi, o pereche de bocanci, cu ăia am făcut trei ani de Transnistria. Tot acest timp de deportare ați stat acolo, la Moghilev? Aproape trei ani. Toți la Moghilev. Între timp tata a mai muncit ceva pe la căi ferate, nu știu ce, mama cu comerțul, și ne-a ținut foarte curați. Deci noi nu am făcut tifos. Mama ne căuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă duceți la Câmpulung? Așa, pe ascuns, jumătate așa și jumătate așa, iar ceilalți au plecat unde au putut. De exemplu, mătușa mea a plecat la Craiova, alte rude la Calafat... Cei care au plecat la Craiova au scăpat de deportare? Au fost, au stat la Craiova câteva luni, Însă apoi au fost toți deportați, la fel și cei de la Calafat... Nu era chip de scăpare. Evreii din Craiova n-au fost evacuați, doar cei care au venit - se știa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de lagăr... Adică evreii din Craiova i-au adăpostit, dar ei erau așa, Într-un fel de cerc restrâns, un fel de ghetou... Iar dumneavoastră ați fost evacuați Împreună cu câmpulungenii? Da, pentru că a fost evacuată toată Bucovina de Nord... Înainte de deportare au existat planuri, discuții, În familie, de a scăpa, de a evada? Nu, că nu mai era cum și nu mai era unde... La Câmpulung ce statut juridic aveați? Nu se știa nimic. Stăteam la Câmpulung și așteptam ordinul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vecină cu unchiul meu. De la acea fetiță a aflat el că În orfelinatul din Fălticeni există o fetiță care se numește Drucman. A venit să mă caute și eu nu l-am recunoscut. Pe când venea la noi, la Banila, Înainte de deportare, era un bărbat Înalt, frumos. Țin minte că ne aducea ciocolată, halva. Îmi mai aduc aminte că atunci când s-a născut fratele meu acest unchi a fost la noi... După cum vă spuneam, au fost liste cu 200 de copii care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâmpla? — În ’39-’40, căci În ’41 am fost deja deportați. Din ordinul mareșalului Antonescu, toți evreii din Suceava am fost deportați: n-a rămas nici un singur evreu În Suceava... — De ce legi antisemite vă aduceți aminte din acea perioadă dinaintea deportării? — În primul rând era legea aceea, cum se chema, românizarea. Ei, atunci au fost confiscate bunurile evreiești, pe urmă a fost o lege cum că evreii n-aveau voie să locuiască la țară: pe toți evreii de la sate i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Fiecare unde putea. Nu li s-au dat locuințe, nu li s-a dat nimic... Apoi, după ce românii au reocupat Basarabia, tatăl meu și cu fratele lui au fost luați ostatici Într-un templu, unde au stat o lună Înainte de deportare, și după o lună de zile le-au dat drumul... — Stăteau doar În templu sau erau puși și la munci? — Nu, stăteau zi și noapte doar În templu, ca ostatici... Vi se dădea voie să le duceți mâncare? — Da, ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
marea majoritate a bunurilor noastre. Însă tatăl meu, când ne-am Întors, s-a dus după el și a reușit să recupereze o parte din bunurile imobile. Luase tot ce era În casă, de parcă ar fi fost averea lui. — Înainte de deportare au existat pogromuri la Suceava? — Nu, la Suceava nu. În sate au fost pogromuri... — În satele de lângă Suceava? — Da... Pe lângă legionari mai erau și cuziștii, care erau tot rasiști, antisemiți. Rudele noastre din Bălăceana au venit de multe ori la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi la Suceava bătuți, ciomăgiți, furați, maltratați de acești cuziști - În acel sat erau mulți cuziști... — Știați de pogromuri și În alte părți? Nu, eu știam doar despre cele ce se Întâmplau În Bălăceana, satul unde erau rudele mele... Înainte de deportare au existat zvonuri că avea să se Întâmple ceva cu evreii? — Bineînțeles că erau zvonuri. Antonescu era aliatul lui Hitler și noi am știut că el va executa ordinele lui Hitler, că de fapt politica lui era de lichidare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Hitler și noi am știut că el va executa ordinele lui Hitler, că de fapt politica lui era de lichidare a evreilor: metoda lui Antonescu a fost tot de lichidare, numai că a fost o metodă a lui, specială, prin deportare, prin Înfometare, boală, frig... Ne-au deportat Într-un loc unde nu aveam mâncare, febra tifoidă și exantematicul ne-au Îmbolnăvit și era un frig cumplit: asta era metoda lui de exterminare, de lichidare a evreilor... Era o metodă originală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui. El nu ne-a ars, nu ne-a dus În lagărele de la Auschwitz ca să ne ardă, n-a făcut cuptoare cum a făcut Hitler, dar avea metoda lui - vă spun, din Suceava n-a rămas un singur evreu la deportare, i-au scos și din spitale pe cei bolnavi... Deci, În ziua de 16 octombrie 1941, din ordinul mareșalului Antonescu, au fost deportați toți evreii din Suceava... — Prin ce alte lucruri ați simțit că se Înrăutățește situația evreilor? — În primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște pretexte false, fiindcă evreii erau oameni pașnici, nu erau comuniști - cei mai mulți evrei nu erau comuniști, ei fiind negustori... Comuniști... pot să vă spun că În Suceava dacă erau 3 sau 4 comuniști. Atât. Tatăl meu fusese, pe vremuri, Înainte de deportare, consilier comunal, parcă din partea Partidului Național Țărănesc, dar nu mai țin minte... Dar era consilier comunal... — Să Înțeleg că vi s-a dat jumătate de zi pentru pregătire? — Câteva ore, nici măcar jumătate de zi... — Și vi s-a spus ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au reușit să se Întoarcă - restul s-au Întors abia la eliberare. Abia În ’43, când Antonescu și-a dat seama că a pierdut războiul, abia atunci a dat voie să ni se aducă câte ceva din țară și a oprit deportările*. Când a văzut că a pierdut războiul, a oprit deportările... Că el avea un plan de deportare pentru toată România, și pentru București era deja un plan pe care Îl făcuse, Însă l-a oprit În momentul acela, pentru că și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la eliberare. Abia În ’43, când Antonescu și-a dat seama că a pierdut războiul, abia atunci a dat voie să ni se aducă câte ceva din țară și a oprit deportările*. Când a văzut că a pierdut războiul, a oprit deportările... Că el avea un plan de deportare pentru toată România, și pentru București era deja un plan pe care Îl făcuse, Însă l-a oprit În momentul acela, pentru că și-a dat seama că a pierdut războiul și atunci a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și-a dat seama că a pierdut războiul, abia atunci a dat voie să ni se aducă câte ceva din țară și a oprit deportările*. Când a văzut că a pierdut războiul, a oprit deportările... Că el avea un plan de deportare pentru toată România, și pentru București era deja un plan pe care Îl făcuse, Însă l-a oprit În momentul acela, pentru că și-a dat seama că a pierdut războiul și atunci a oprit deportarea... — În rest, nu prea aveați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el avea un plan de deportare pentru toată România, și pentru București era deja un plan pe care Îl făcuse, Însă l-a oprit În momentul acela, pentru că și-a dat seama că a pierdut războiul și atunci a oprit deportarea... — În rest, nu prea aveați ce face toată ziua? — Nu, nu făceam nimic - nu aveam ce face... Eu mai cârpeam un lucru, mama făcea ceva de mâncare, dar, În rest, n-aveam nimic de făcut. Mai citeam, aveam cărți rusești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmi aduc aminte o Întâmplare... Noi am stat cu o familie din Cernăuți - Cernăuțiul, știți, o parte a fost deportat și o parte a fost salvat de un primar sufletist... — Traian Popovici... Da, despre el vorbeam... Și el a oprit deportările, dar o parte din cei deportați au ajuns la Vinița, Într-un lagăr german, și Într-o noapte ne-am trezit cu o femeie și un copil și cu un tânăr care erau din Cernăuți și care au venit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
probleme: lipsa de posibilități materiale, lipsa de bani... - dar fiecare Își vedea de treabă, nimeni nu-l făcea pe celălalt vinovat că el nu are, că el este evreu, sau maghiar... Ce legi antisemite vă aduceți aminte din perioada premergătoare deportărilor? — Țin minte că primul conflict cu regimul a fost românizarea fabricilor, deci pierderea totală a averii. Căci tata nu a reușit să scoată nimic, fiindcă tot ce câștiga investea: voia să modernizeze, era o ambiție tehnică a lui... El, pornind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
orașului Rădăuți și duși În acel ghetou... Bineînțeles, eram obligați să purtăm steaua galbenă... Sincer să fiu, perioada a fost foarte scurtă, adică din ’40 sau ’39 până În toamna lui ’41, când am fost evacuați. Adică, cum să zic, impactul deportării a fost așa de mare, Încât toate celelalte lucruri de până atunci păreau copilării... — Dar, totuși, exista o Înrăutățire a situației evreilor? — Exista, evident: erau scoși de peste tot, nu puteau să-și practice meseria, am Înțeles că avocații au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu se mai putea pleca spre București. Adică lucrurile erau foarte grave: pe trenuri, bandiții aceștia ai partidelor extremiste făceau legea - dacă prindeau un evreu Îl aruncau din mersul trenului. Erau niște lucruri demonstrate, nu povestite... În această perioadă, Înainte de deportare, au Încercat neevreii să-i ajute pe evrei? Nu pot să spun că În această perioadă am simțit o prigoană directă. Locuiam Într-un orășel izolat, Închis, nu veneam În contact cu organele oficiale, directe, și atunci nu se punea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]