1,786 matches
-
Marea Mediterană. În secolul al XII-lea, vlahii au avut o existență statală sub conducerea fraților Asănești când un eveniment remarcabil a Însemnat demersul lui Ioniță către Curia Papală În vederea unirii celor două Biserici, cea de Apus și cea Bizantină, invocând descendența romană a vlahilor. În secolul al XIV-lea, odată cu Înființarea celor două țări românești de la nord de Dunăre mediile oficiale bizantine numeau cu termenul de vlah atât pe romanicii din nordul, cât și pe cei din sudul Dunării. Începând cu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
creolelor. Spre părerea mea de rău, au fost repartizate, nu știu din ce considerente, la Timișoara. Cam după șase luni mi s-a comunicat de la rectorat că una din copile greșise "obiectul de studiu" și era pe cale de a asigura descendența la tronul României. Am informat ambasada, vameșul Cuza a venit valvârtej în Cetatea de scaun, și-a luat prințesele și dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu cum a evoluat "speța", aflând că fata a născut o minunăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iunie 25, cînd Hlipiceni apare între satele marelui logofăt Sandul Sturdza, boier de primă mărime, ale cărui isprăvi au umplut epoca. Urmașii săi, Ioan, Ștefan și Dumitru, sunt începătorii ramurilor de la Miclăușenișcheia, Ruginoasa, respectiv cea a domnitorului Mihail Sturdza, cu descendență pînă în zilele noastre. De la logofătul Sandul, prin fiul Dumitru, Hlipiceni ajunge în stăpînirea vestitului Scarlat Sturdza, cel refugiat în Rusia, în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
iunie 25, cînd Hlipiceni apare între satele marelui logofăt Sandul Sturdza, boier de primă mărime, ale cărui isprăvi au umplut epoca. Urmașii săi, Ioan, Ștefan și Dumitru, sunt începătorii ramurilor de la Miclăușenișcheia, Ruginoasa, respectiv cea a domnitorului Mihail Sturdza, cu descendență pînă în zilele noastre. De la logofătul Sandul, prin fiul Dumitru, Hlipiceni ajunge în stăpînirea vestitului Scarlat Sturdza, cel refugiat în Rusia, în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pare a sugera o precipitare, numai că, în cazul prototipului "parvenit", procesul devenirii sale nu este o regresiune către maimuță cât spre un alt animal, un humanoid degenerat). Între omul de tip nou preconizat de Ceaușescu și parvenitul acestor ani, descendența, filiația, este directă. Meditez la aceste mici răutăți (dar grave realități) la București. Orașul a avut farmecul lui, fără să fi fost un mic Paris (de ce un "mic Paris"? nu am fost în stare niciodată să fim ceea ce suntem?) Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Orientale. Chiar dacă mai toate țările care aveau flote aveau și corsari, englezii rămân maeștrii jafurilor pe mare, după cum recunoscuse un cronicar francez, Scaliger, la capătul veacului al XVI-lea : Nulli melius piraticum exercent quam Angli. Gosse plasează aceste performanțe în descendența Romila străvechilor britoni, constructori de corăbii și navigatori foarte pricepuți, pe care englezii i-ar fi moștenit. E adevărat că cele mai multe dintre întâmplările cunoscute cu pirați și corsari ale secolelor al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
așa cum, la polul opus, pedepseau trădările și eșecurile cu grave consecințe colective. Deși producea instabilitate cronică, exercițiul egalitar și colectiv garanta continuitatea și stabilea o uniformitate socială conștientă, la nivelul grupului. Această continuitate a produs, pe alocuri, un arbore al descendenței căpitanilor, legați prin echipaje și acțiuni comune, un fel de ramificație genealogică asemănătoare celei a familiilor nobiliare din lumea legală, prin care liderii lăsau moștenire urmașilor vase, oameni și arealuri de operare. Cu o componență multinațională (americani, englezi, scoțieni, galezi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dintre brigantina corsară elenă și vasul britanic poate fi luată drept reper simbolic pentru ultimele prezențe ale vechilor corăbii cu pânze, în Mediterana și-n toate mările lumii, învinse, tot mai mult, de vapoarele moderne cu aburi și motor. O descendență piraterească are și Pantazi, unul din cei trei boemi aristocrați din Craii de Curtea-Veche (1929), romanul picaresc al lui Mateiu Caragiale. Cu aroma barocă a limbajului, personajul-narator îi ascultă spovedania : Sunt grec, urmă el, și nobil, mediteranean ; cei mai vechi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
rar) înhumarea, ci chiar evenimentul funerar în ansamblu și că ea trimitea la gesturi și comportamente specializate pentru momentul ritualic respectiv 18. Noțiunea s-a îmbogățit în lumea romană datorită contextelor în care au fost utilizate obiectele denumite. Pentru că reprezenta descendența nobilă a augustului, suita de imagines avea rolul de a atesta, la finalul existenței sale terestre, legitimitatea cu care el ocupase o funcție publică și, mai ales, cu care urma să dețină un loc în patrimoniul memorial; totodată, fiind o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simbolică majoră, de o complexitate pe care nu o regăsim în istoria romană anterioară (greu de egalat și ulterior); columna era discursul despre gloria trecutului și punctul de origine al istoriei noi. Traian devenea astfel (re)fondatorul de civilizație, în descendența directă a lui Romulus, un divus care punea în umbră orice alt contra-candidat. Calitățile de împărat-militar fuseseră confirmate de istoria sa triumfală, devenită parte definitorie din istoria și din memoria romană. Pe această bază se vor desăvârși modelul absolut al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
funcție divinizată și tot mai puțin una exercitată intra pomœrium -, pentru că nu vor avea forța să se apere singure. Funus imaginarium, care a dispărut după stabilirea capitalei la Constantinopol, a fost înlocuit de celebrarea permanentă a virtuților basileului, așezat în descendența directă a figurii christice. Invincibilitatea puterii lui și-a găsit sursa în credința monoteistă și în relația privilegiată a împăratului cu divinitatea (semnul crucii și celebra inscripție In hoc signo vinces, un motiv spiritual), în timp ce pentru autocratul "păgân" cauza primară
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarium este filtrat istoric și politic de gândirea creștină, ca apoi să se disemineze în ceea ce va fi numită oíkonomía imaginii, iar aceasta să greveze imaginarul medieval. Oíkonomía a impus ca în descendența imediată a divinității și a figurii christice să se situeze reprezentarea împăratului ei fondator. În locul lui Iisus Christos, judecător în plan celest, stă basileul "delegat" (ales) în plan terestru, "inspirat" de divin (împărtășind o anumită condiție sacră). Această politică a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și modelul de cetate pe care l-a propus nu au fost asimilate cu adevărat în gândirea politică decât spre secolele XIV-XV, atunci când orașele-state italiene și-au definitivat noul regim de guvernare, o formulă care avea să le așeze în descendența marilor modele antice greco-romane. Rămân în istoria teoriilor politice, cu semnătura lui Aristotel: idealul de "guvern bun" pentru toți (temă centrală în programul iconografic realizat de Ambrogio Lorenzetti pentru Palatul Comunal din Siena, secolul XIV), în care cetățenii să vină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră, aflat mereu la zona de imapct a două mișcări de idei opozitive: iconoclastia și iconolatria, cu adânci rădăcini și în filosofia lui Platon, și a lui Aristotel (Mondzain 33-35). În descendența acestui imaginar, dar și în mare parte după modelul lui se va configura mult mai târziu și cel medieval românesc, confruntat adesea cu reperul său, teoria politică despre basilëìa. Imaginarul căruia caut să-i aflu rădăcinile, în principal
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
-lea apostol, cum s-a înscenat depunerea catafalcului lui Constantin I), apare stând în picioare. Ținând crucea (garanție a protecției acordate Ecclesiei) sau închinând macheta edificiului religios ridicat sub patronajul său, împăratul își afirmă directa subordonare față de Christos, dar și descendența divină; de asemenea, afirmă acreditarea supremă a puterii pe care o deține, dar și dreptul de judecător terestru intermediar (trăsături reluate în vocabularul politic medieval și în iconografia religioasă ortodoxă și care, în cadrul imaginarului, au o funcție de ordonare a schemei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
determinat relația în cele din urmă politică dintre instituția basileică, ecclesie și planul de diseminare a imaginii christice în lumea creștină. Precum filosoful−rege sau înțeleptul conducător imaginat de Platon și de Aristotel, împăratul lumii bizantine va avea datoria, în descendența unei tradiții mixte - vetero-testamentare, dar și (istorice) romane −, asumându-și totodată și grija sacerdoțiului, de a gestiona nu numai lumea creștină, ci și planul spiritual al Întrupării. Acest dublu rol a impus ca argumentația politică să integreze substanțial dogma creștină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu numai lumea creștină, ci și planul spiritual al Întrupării. Acest dublu rol a impus ca argumentația politică să integreze substanțial dogma creștină, ceea ce a dus, încă de la Eusebiu din Cesareea, la elaborarea teoriei naturii duble a basileului, situat în descendența împăratului și judecătorului celest. Oíkonomía (ca umanitate creștină) devenea astfel o moștenire specială, o sarcină "delegată", pe care doar autocratul avea dreptul să o guverneze mai departe. Cercul se închide astfel spectaculos: regele−filosof al lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de glorificare a autocrației în linie christică. Basilëía constantinopolitană este redefinită ca putere bicefală (laică și religioasă), ea fiind garantul absolut, și pentru economia lumii terestre, și pentru oíkonomía Întrupării. Peste cinci secole, în descendența acestei teorii a puterii și a imaginarului lumii ortodoxe, se configurează, cu numeroase distanțe, mutații de grad și de substanță, dar cu o viziune comună asupra nevoii de gestionare autocrată a creștinilor, și despotëía românilor. * Comparativ, în urma discuțiilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istoriografice, iconografice sau materiale, interne și externe, de proveniență bizantină sau post-bizantină, regională sau occidentală, poate lumina modul în care s-a configurat local sistemul medieval de putere, în raport cu mentalitățile existente, cu credințele, dar și cu imaginarul specific perioadei. În descendența celor două "Rome", care, în momente istorice diferite, au "uitat-o" pe rând, lumea românească, deși le-a respectat amintirea mitică, și-a construit propriul proiect în istorie, uneori refuzând dialogul (cu prozelitismul catolic), alteori ignorându-l (neimplicarea în lupta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a coincis cu practica politică locală, de la început defensivă. Convergența acestor direcții de guvernare reflectate în valoroasa carte de parenetică ortodoxă Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie atestă conștiința necesității de a domni înțelept peste lumea laică, în descendență contantiniană, de a fi un exemplu pentru supuși, dar și de a veghea și de a îndruma atent viața spirituală generală, în descendență christică. Mai mult sau mai puțin simbolic, puterea e concentrată din nou în mâna unui așa-numit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie atestă conștiința necesității de a domni înțelept peste lumea laică, în descendență contantiniană, de a fi un exemplu pentru supuși, dar și de a veghea și de a îndruma atent viața spirituală generală, în descendență christică. Mai mult sau mai puțin simbolic, puterea e concentrată din nou în mâna unui așa-numit descendent al basileilor (în majoritatea covârșitoare a cazurilor, genealogia este imaginară sau foarte discutabilă, inclusiv la Neagoe); domnitorul nu mai are nevoie de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a imaginii suferinței alăturate morții, eu experimentez acea autentică bulversare-naufragiere. Astfel, resimt pierderea controlului deplin asupra mea și alunecarea sub stăpânirea suferinței prietenului. Intru în nebuloasa tumultului său sufletesc și sunt subjugat de aceasta, devin particolă aruncată în ascensiunile și descendențele unei tensiuni spiralate ce își găsește mereu resursele reaprinderii în propria stingere. Empatic sunt purtat amețitor în tenebrele trăirii absenței celui drag, resimt intens plângerea neconsolantă a prietenului și suport, împreună cu el, dispariția-absorbție a celui drag, precum aș experimenta o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
trebuie tranzitat. Totodată, mecanismul gândirii practice va fi reactivat și se va adapta condițiilor labirintice devenind unul aplicat, centrat pe oportunitățile imediate ce pot indica drumul ieșirii din labirint. La rândul lor, curajul nativ și răbdarea se vor reinstaura odată cu descendența privirii conștiinței dinspre verticalitatea revoltei către orizontalitatea acțiunii potrivite. Curajul nativ va propulsa întru îndrăzneală, pasul meu spre noi variante labirintice în căutarea soluției salvatoare, iar răbdarea va calibra, va pune sub control acest impuls astfel încât mersul meu să fie
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
final, insipid-deșertic precum o rocă. Astfel, cobor dinspre perspective înalt-superioare către cercuri înguste, din ce în ce mai strâmte ale pulsiunii mele de viață care tinde spre stingere, finalizându-mă ca o prezență pietrificată. Conflagrația generalizată a războiului mă prinde și cucerește generându-mi descendența, coborârea în jos a spiritului, adică înjosirea umanității din mine până la eclipsarea ei totală. Aici, incapacitatea de a iubi îmi urmărește semenii și mă asistă spre acte diabolice, precum un malefic însoțitor ce îmi ghidează pașii spre pierderea totală, dar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale Istoriei lui Călinescu va fi fost acela de a dovedi existența unei tradiții literare românești vrednice deja de prețuirea contemporanilor. În mod deosebit ține autorul să descopere această tradiție scriitorilor înșiși, să le aprofundeze conștiința de sine prin sentimentul descendenței și al apartenenței. ă...î Călinescu este cel care va face sinteza contribuțiilor divergente ideologic ale predecesorilor săi. Abia raportate la opera călinesciană, sintezele acestora vor părea unilaterale și parțiale. ă...î Călinescu vrea să fie prezent acolo unde n-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]