144,535 matches
-
e un livresc (adică speculativul unui text de referință), această structură ironică profundă poate fi o resursă de actualizare sau revitalizare a arghezianismului atât pentru poezie, cât și pentru critică. Percepția poetului despre sine ca o "caricatură a lui Isus" deschide și porțile unei autoironii cu reverberații metafizice. Un posibil moto al doritei regenerări a interesului actual pentru Arghezi l-ar putea constitui un poem târziu, Răscruce, din volumul Frunze (1961), din care citez patru versuri provocatoare: Sunt, poate, desfăcut, sunt
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
iar cuvintele unui cameraman de-ai lor sunt relevante în această privință: "Romanul, teatrul sunt suficiente pentru studiul inimii umane. Cinematografia este dinamismul vieții, al naturii, al mulțimii. Tot ce se afirmă prin mișcare depinde de ea. Lentilele ei se deschid către lume". De altfel și Lumičre și-a informat succesorul că el nu consideră filmul mai mult decât o curiozitate științifică. Adică nu credea că inovația sa ar putea fi pusă în slujba vreunui scop artistic. Cel care a preluat
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
sale așteptări. Printre notațiile de călător ale lui Adrian Marino, nu de puține ori întîlnim și semnale de pragmatică evaluare a "realităților europene". Mai întîi, cele privind "culturile mici" în raport cu "marile culturi autarhice": "doar culturile mici sînt cu adevărat universaliste, deschise întregii lumi"". Celelalte sînt "predispuse să transforme sistemul propriei culturi în normă universală, prin satelizare" (Prezențe europene..., p. 280). Avea perfectă dreptate! Iar vizată era, în primul rînd, Franța, unii intelectuali francezi și cultura lor. Franța culturală, de bună seamă
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
artiștilor și a temelor să prezinte o vie imagine a evoluției desenului în arta florentina pe o perioadă de un secol și jumătate (1550-1700). Sînt nume puțin sonore pentru publicul larg: Empoli, Andrea Boscoli, Passignano, Antonio Tempesta, Billivert, artiști care deschid secolul XVII distanțîndu-se de formele manieriste prin interesul pentru studiul naturii (o sugerează studiul după model al lui Empoli sau căutările luministice ale lui Boscoli) și care vor exercita o influență puternică asupra viitoarei generații de artiști: acei petit-maîtres, lucrînd
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
ascuțite sau groase sau plăcute, tot așa se poate spune și de urechile inimii și de ochii sufletului, că le este cu putință să vadă pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu este văzut de cei ce pot să-L vadă dacă au deschiși ochii sufletului. Toți oamenii au ochi; dar unii au ochii acoperiți cu o pieliță și nu văd lumina soarelui. Pentru că orbii nu văd, nu înseamnă că lumina soarelui nu strălucește, ci orbii să dea vina pe ei și pe ochii
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
îl vor viziona. Era vorba de Ken Loach, regizor britanic cu un pomelnic de premii, impresionant prin asiduitatea cu care a refuzat orice contact cu Hollywoodul. Până aici, bravo lui! Ceea ce depășește puterea mea de înțelegere e de ce s-a deschis festivalul cu pelicula sa intitulată Ae fond kiss. Care, departe de a fi de calitatea la care mă așteptam, a reușit să câștige aprecierea juriului de la Cesar pentru că la modă e corectitudinea politică, iar Europa trebuie să se arate deschisă
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
precum un cronicar, d-sa nu dă în lături a lua în derîdere, a probozi, a se lamenta, a se indigna cînd i se aprinde în conștiință becul roșu al neregulii: Există însă și o seamă de neisprăviți ce-și deschid magazine de memorialistică șugubeață fără să aibă ce pune în galantare. Pe tejghea, doar vorbe, vorbe, vorbe, rostite pe principiul biblic: crede și nu cerceta". Corespondența dintre Camil Baltazar și Liviu Rebreanu, de care cel dintîi a făcut caz nejustificat
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Miron Cozma a abandonat, în fine, tăcerea, rostind câteva adevăruri demult așteptate despre rolul "Zâmbărețului" în cotonogelile din 1990 și 1991 pe baze de ciomege minerești. Pentru prima oară în anii - deja mulți - de închisoare, "luceafărul huilei" a aceptat să deschidă gura în legătură cu întunecatele evenimente care-au trimis România în rândul societăților primitive. Ține doar de voința și abilitatea oamenilor din Parchet de a face lumină până la capăt. Dacă tehnica tergiversării va funcționa și în acest caz, încă una din șansele
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
sine înțeles că dacă SRI-ul a aprobat funcționarea unei grupe de acest gen, el nu mai poate fi un actor obiectiv în caz că s-ar decide investigarea eventualelor fapte penale. Serviciile secrete trebuie să devină organisme independente, nu porți larg deschise în direcția infracționalității. Cum de la înființarea sa, în 1990, SRI-ul n-a făcut eforturi de a ieși din logica "teoriei conspiraționiste", ar fi de dorit ca el să stea cât mai departe de orice sursă de contaminare cu bolile
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la intrare. O mică orchestră de alămuri cânta o arie săltăreață în timp ce Buhren cobora de pe cal și deschidea, cu o cheie pe care i-o încredințase țarina, ușa băii de aburi nupțiale. Mergând înaintea tinerilor însurăței, le făcu onorurile de instalare. Apoi bătu în retragere cu un ultim "Să vă binecuvânteze Dumnezeu!" Afară lumea râdea și aplauda în
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
doar milă-silă de "opera" lor. Singurul lucru pentru care îi urăsc necreștinește este agresivitatea, obrăznicia de care unii dau dovadă. Pentru asta promit că, dacă nu încetează cu "scrisul", data viitoare le voi închina o recenzie cu citarea sursei! Să deschidem deci cutia Pandorei. De data asta, cutia e un cufăr de cărți! Păzea! Să vedem cum scrie un domn la vîrsta maturității fără a înțelege de ce scrie: Scrii fără să poți/ răspunde vreodată de ce/ e ca și cum un negru ar fi
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
se autosesizeze, nu sînt deloc impresionate de ceea ce scrie presa, cu probe, despre asemenea sabotaje ale siguranței naționale. La Buzău, apele au stricat două poduri strategige, nu mai știu ce podișcă lăturalnică. În paralel cu reparațiile, ar trebui să se deschidă o anchetă despre aceste poduri. Fiindcă atunci cînd se construiește un pod, normal e ca răul să fie pus înainte, nu la constatări. Tot presa a reamintit, pentru a cîta oară, despre defrișările criminale care s-au făcut în România
Ticăloșiile de sub ape by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11709_a_13034]
-
nici nu dorim să ne sacrificăm pe altarul mercantilismului. Unicul nostru ghid și judecător este calitatea a ceea ce publicăm și, prin urmare, ne simțim cu atît mai împliniți atunci cînd, pe lîngă valoarea lor intrinsecă, operele pe care le propunem deschid accesul către zone mai puțin frecventate. Iată de ce căutăm autori provenind din universuri lingvistice mai degrabă "neglijate" în Portugalia. Marina Dumitrescu: V-ați decis, deci să inițiați "abordarea" spațiului românesc, cu Eminescu. Ati avut un ilustru predecesor în acest sens
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
se întâlnesc în titlul acestui volum, atât de reprezentativ pentru structura oximoronică a scriitorului "optzecist". Mircea Cărtărescu este un spirit fundamental romantic, obligat la ajustări și travestiuri de epoca postmodernă pe care tinde a o exprima. Imaginația puternică, parcă nesecată, deschide poezia și proza sa către toate azimuturile, copleșindu-l pe cititor cu lumi ireale de o concretețe tulburătoare. Dacă adăugăm fantezia lexicală, spectacolul limbajului care însuflețește și destramă, susținând sau încheind o anumită serie imaginativă, vom ajunge ușor la concluzia
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
de părăsire și fărâmițare lentă (...) Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
împotriva discriminării. O organizație care se pare că n-a auzit de Corneliu Vadim Tudor sau de alții, de același soi. Și mai nou însă, Mircea Mihăieș e acuzat în nume propriu de un tînăr, Bogdan Suceavă, printr-o scrisoare deschisă pe internet, că ar insulta intelectualitatea română din diaspora care e adepta ideilor corectitudinii politice. Mă rog, se mai întîmplă. Dar dl Suceavă, cu care am avut un schimb de mesaje prin e-mail și care mi se părea o persoană
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
tine/ turnîndu-mi pe zîmbet luciul șinelor de tramvai/ cum îți crește pe cortex un papirus al anxietății grafologizînd// nicicînd asupra noastră nu s-a coborît roiul acela de fluturi/ ce reface pointillista harmonie/ nicicînd/ pășești cu ezitare de agorafobic te deschizi ca un spațiu/ căruia toate axele i s-au curbat și atunci/ eu îmi lipesc urechea de palma ta și te aud cum plîngi/ nervură cu nervură, copacul meu gînditor" (refăcînd pointillista harmonie). Manifestînd o frenezie a compoziției textuale insolite
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
a oamenilor și a poveștilor de tot felul are, a priori, potențial epic. Fapt, recunoscut cu ironie postmodernă de autor: "Pensiunea este așadar foarte puțin epică. Deși avea tot ce-i trebuie pentru a deveni un han al Ancuței. Se deschidea spre narațiune (descripțiunea clasică a interioarelor, buna cunoaștere a epocii prin vestimentație, o ureche fină, de microfon japonez, înregistrînd limbajele diverselor personaje, se profila chiar un conflict - politic, social psihologic - între lumea închisă a pensiunii, ca o recluziune voită, forțată
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
și nu că cine știe ce pact ar fi devenit de neînțeles, în urma erorii, ori în doi peri, ori periculos, ci numai și numai de dragul gramaticii?... Rămas singur, - fandaxia, gata! Ceva a început să pută tare, din ce în ce mai tare, încât a trebuit să deschid larg fereastra. Dar de afară venea o duhoare și mai și. Luai un calmant. Totuși, și-așa, puțea. Era ca atunci când treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te apuci cu degetele de nas... Ori, îți bagi vată în
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
că n-am comis greșeli. Iubitorii de adevăr au dreptul de a judeca istoria, dar nu alții". Aceasta este finalitatea discuției despre distrugerea chiaburilor din perioada Ťobsedantului deceniuť și aceasta este maniera lui Preda de a rezolva problemele spinoase: cineva deschide discuția, se aduc cîteva acuzații, romanul pare a aborda curajos subiecte din realitatea cea mai fierbinte, dar totul se termină într-o pastă de vorbe, amestecate cinic". E o "pălăvrăgeală", un limbaj populist-pamfletar prin care Preda se apropie de ipostaza
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
ca monștrii răpuși de Făt-Frumos. Pășisem deja pe teritoriul miracolului, în lumea în care imposibilul se tranformă în posibil, un drum fără întoarcere, în care iluzia se sprijină pe cuvînt și pe imagine, deopotrivă, pe talent. Dan Jitianu mi-a deschis generos ușa profesiunii lui, pe care am intrat, senină, inocentă, în lumea imaginilor, desenelor, consistențelor, mirosurilor, materialelor de toate felurile. Cu sfiala și uimirea lui Alice din țara minunilor. Am văzut la Craiova, în cîteva nopți, desenele Ștefaniei Cenean. Linii
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Adesea, textul religios pare impregnat de limbajul specific pentru business și administrație: "Domnul a trecut prin mijlocul poporului și s-a uitat la locurile care erau goale, apoi a întrebat: ŤUnde sunt persoanele cărora le este locul gol?ť"; " Domnul deschidea dosarul fiecăruia și îi spunea starea cum a fost găsit"; Vom demonstra angajamentul nostru în a lucra pentru Hristos printr-o bună administrare"; Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport "; "Activitatea în iad
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
Liniște și hohotele de râs reizbucnind, ura, strigă Agop, încă un rând de coniace, Moiselini, Moiselini, toată lumea pe coniac (...) la douăsprezece am o întâlnire, spune Antipa. Vă salut. În drum spre ușă. Mâna pe clanță, de fapt nu pentru a deschide, ușa este pe jumătate deschisă. Preotul Zota se repede pe neașteptate spre el, se oprește la jumătatea drumului, pare mai înalt, pieptul lat, umerii osoși. Obrazul lui de anahoret se schimonosește. Nu huli, urlă el. Proptit pe picioarele larg desfăcute
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
se oprește la jumătatea drumului, pare mai înalt, pieptul lat, umerii osoși. Obrazul lui de anahoret se schimonosește. Nu huli, urlă el. Proptit pe picioarele larg desfăcute, bărbia repezită înainte, mâna întinsă spre Antipa care fără să se întoarcă tocmai deschide larg ușa. Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]