71,108 matches
-
avut și noi grădini. 60 de grădini publice, la 1877, în București, potrivit lui Ulysse de Marsillac... în afară de cele domnești sau boierești, și ele deseori dechise publicului. E adevărat, toate mult mai modeste decît referentul lor francez de secol XVII, magnific descris de studiu. Ne uimește nu doar faptul că am avut grădini, ci și numărul lor, uimire care pare să o stăpînească chiar și pe autoare, din moment ce, pînă și la sfîrșitul cărții, ne asigură că acesta nu e deloc un fapt
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
siguranță Amor cu Drosofila. E o poveste clasică pentru tipul de spectaculos pe care îl promovează Mihail Gălățanu, deși nu e reprezentativă pentru genul care l-a făcut cunoscut. Nici o scenă de amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum mitul iubirii imposibile, între lumi separate. Cineva mai sprințar în interpretări ar putea ajunge chiar la un model obsedant
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
adeseori chiar cu mai multă virulență, de către comentatorii români înșiși. N-am făcut decât să susțin că țara trebuie să devină parte a comunității europene a națiunilor, pentru că văd în asta o modalitate de a surmonta lucrurile pe care le descriu. Poate că nu am fost clar - "Judt The Obscure"...ș4ț D.R.P.: în 1994 scriați: "Trebuie să învățăm nu doar cum să înțelegem naționalismul, ci și când și prin ce modalități să-i încurajăm sau să-i retezăm aspirațiile". Chiar credeți
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
criticilor mei. D.R.P.: Unul dintre critici, un jurnalist american de origine română, v-a acuzat c-ați fi comis o "distorsiune contextuală". El a insistat asupra faptului că la fundul grămezii ar trebui să se afle Albania. De asemenea, a descris demersul dumneavoastră ca fiind tendențios. S-ar părea, după spusele lui, că ați manipulat întreaga istorie a României pentru a proiecta în mod deliberat o imagine cu totul distorsionată a țării. în ce măsură credeți că partea istorică a demersului dumneavoastră (haideți
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
liberal, cunoscut ca autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleași, semnat M. Vilara, împreună cu care a emigrat în 1946, și recăsătorită cu medicul englez Anthony Edwards. Scrisorile trec (cum pot) granița, lucru dificil mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie în cuvinte simple și emoționante, viața cotidiană în România pe cale să devină comunistă, sau mai bine zis Moartea cotidiană, după titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd un nou
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
nici de ce impactul asupra unuia dintre spectatori fusese atît de profund și imediat. La fel de misterios era un articol vechi de opt ani dintr-o publicație științifică din Canada, pe nume The Quarterly Review of Urinary Medicine. în paginile sale se descria cazul unui reprezentant (pensionat între timp) al unei rețele de difuzare italiene, care văzuse filmul și care, deși refuzase vehement să-i dea în vileag conținutul, suferise de atunci în permanență din cauza unei complicații ciudate la vezică, nemaifiind niciodată în
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție (iubirea, ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip siropos-romantic, adică romanțios. Adolescent pare și naratorul, care nu prea reușește să convingă cînd încearcă să descrie ordonat, coerent, fazele evoluției unui personaj, dar pe care caracterul genialoid, de asemenea specific vîrstei îl ajută uneori să "dea lovitura", cum se întîmplă în Bunavestire, unde defectul sus-menționat nu se vede, întrucît naratorul nu se mai obosește să explice
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să ne previi, să ne îngrozești, să ne alini, să ne amuzi, ori să-ți pui sigiliul pe sufletul nostru de lectori? Budapesta este un locus pentru incertitudine, emblema lui
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
fel cum fac cu limbajul. Budapesta închide în ea sensuri istorice și intime. Sensurile stau în ea așa cum ies statuile din ziduri, așa cum cad zidurile. Cred că în Bridge Passages spun chiar: ' Mă preocupă ce spun zidurile.' Nu știu cum să-mi descriu lumea interioară. E în poeme, toată. Ce urmăresc? Să-mi fac o lume în care să pot să cred. Aș vrea să creadă și alții în ea, fiindcă, în ciuda spaimelor, simt că ar fi o lume mai bună, mai cuprinzătoare
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor eroice nebunești, invențiilor extraordinare, a unei remarcabile toleranțe. Oferă adăpost și stabilitate multora, inclusiv mie. în A Greek Musée descrii viața ca pe o 'notă de subsol/ la o literatură nescrisă.' De aici convingerea mea că poezia e vitală pentru tine. Experiența lecturii pe care o pregătești e cu mult mai importantă decât propria ta viață, care figurează în ea
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă 'nu mai e nicăieri.' Ai cincizeci și doi de ani. între dizlocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți validezi lumea interioară? Cum te-ai descrie ca poet azi, în literatura engleză, în Anglia, printre ceilalți autori englezi Desperado? Riscurile mele nu par chiar așa de mari la prima vedere. Nu sunt avangardist (ceea ce ar fi prea comod, după mine). Scriu manierat, chiar curtenitor. Am un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
în 1966, așa-zicînd pe cont propriu, reluat în 1975), Țărănismul, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Curentul literar de la ,,Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Anii '30 - extrema dreaptă românească, 1995. Cele mai bune capitole din biografii descriu viața politică românească de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX. în această materie, Z. Ornea era un expert de toți consultat. Articolele din Dilema au același caracter. Și chiar multe dintre cele din România literară, care trebuiau să comenteze
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
de genul bunătate "calitatea de a fi bun"/ bunătăți "mîncăruri bune". S-ar părea însă că în limba actuală tendința mai veche se accelerează și se accentuează. Valeria Guțu Romalo (în Corectitudine și greșeală, 1972, ediția a II-a, 2000) descrie fenomenul și oferă exemple din anii '60-'70, dintre care unele s-au impus între timp, cel puțin în registrul standard (capacități, proze), dar și inovații din ultimul deceniu. Și Mioara Avram discută fenomenul, în Gramatica pentru toți (1986, ediția
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
pe vremuri, înflăcărat, într-un chip suprem: ,,București, București, ce farmec divin îmi inundă inima cînd rostesc acest cuvînt. Ce fericire cerească mă împresoară cînd îmi revine în minte memoria acestui oraș. Și mîna parcă îmi tremură, cînd încerc a descrie impresiile și suvenirurile sale de pe malurile Dîmboviței. București, București, tu nu posezi grandețea orașelor din Apus și totuși în ochii mei apari mai admirabil; tu n-ai splendoarea lor și totuși ești mai luminos, tu nu te poți lăuda cu
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
nostru. Fantasticul său se inspiră din lumea miturilor, legendelor și credințelor europene, mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din viața reală, în genere din zona cenușiului, dar și a sordidului cotidian, pentru a face posibilă, la momentul oportun, erupța accidentului supranatural. Astfel, deși începem să bănuim evoluția spre neobișnuit a povestirii încă de la primele capitole, de-abia capitolul
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
și ale oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 86 footnote>. Tot el o numește „vița cea adevărată, care a odrăslit rodul vieții, singura Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...”<footnote Ibidem, p. 95 footnote>. Observăm că, atunci când descriu necuprinsele măreții ale Maicii Domnului, cuvântul sfinților deodată devine cântare, laudă și preamărire. Ei știau că oricâte ar spune despre ea, niciodată nu vor găsi cuvinte să cânte Îndeajuns pe Maica Domnului, necunoscând limite pentru preamărirea ei. De asemenea, niciodată
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în timp și mai puțin onorabilă, mustrîndu-ne pentru că n-am ridicat edificii mărețe, care, așa cum le descrie, ar putea fi și ample cazărmi: "Cultura română n-a atins încă stadiul marilor culturi organizate, solide, disciplinate, capabile de întreprinderi de mari dimensiuni, sistematizate și de continuitate". Nepăsător la aspectul natural de varietate a spețelor critice, fiecare putînd năzui
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
anului 1996, situația autorului este aceea a prezentului. Prin urmare eu revin la o tematică din trecut: relațiile acestor personaje sunt fixate prin evenimentele din tinerețea lor. Atunci când fiecare dintre ei se situa în părți diferite. Și eu vreau să descriu cum a funcționat această dictatură, fiindcă acum, la zece ani după sfârșitul ei, nimeni nu a participat la ea ca făptaș. Dacă întrebi oamenii, nici unul nu a fost făptaș. Adică...: Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui de
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
română, în țară. Dar îmi dau seama că am încălcat rău cronologia acestor memorii și ele, de fapt, repet, încălecate. Pentru că, primele capitole evocă întîlnirile cu scriitorii și oamenii de cultură din țară veniți în călătorie la Paris. Emoționantă este descrisă prima vizită a lui Marin Sorescu în septembrie 1965, plimbat, seara, cu mașina unui prieten, să ia contact cu �misterele Parisului�. I-au recomandat poezia editurilor pariziene și, mai tîrziu, piesele de teatru Iona și Există nervi. Le-a tradus
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
inserarea datelor alienării este remarcabilă. Capitolele lui Joe� (la persoana I) și scrisorile lui Parry sînt strălucite, mai puțin �partea Clarissei�, care e ingenioasă, dar ușor schematică și neconvingătoare. Cartea se încheie cu articolul dintr-o revistă de psihiatrie care descrie sindromul de Clérambault și forma particulară identificată la Parry (plus bibliografia!), și cu scrisoarea numărul 1000 a pacientului, în continuare credincios iubirii sale pentru Joe Rose și Dumnezeu. Acum neagresivul personaj internat pare a fi, în final, și singurul cu
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
ușurință articulat și integrat în frază, ar putea da fiori lingviștilor și nelingviștilor. În realitate, e vorba doar de o exprimare sumară, concisă, care omite explicațiile, încercînd să indice simultan obiectul și eticheta lui. Exprimarea trădează intenția autorului de a descrie - într-un context care nu riscă ambiguități - exact ceea ce destinatarul trebuie să selecteze dintr-o pagină scrisă în engleză (la rubrica intitulată language). Citatul mai atestă și răspândirea formei link-uri - la un substantiv (link) care se folosește în sensul
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
în mișcare uniformă las să cadă o piatră pe terasament fără a-i da un impuls... voi vedea piatra căzând în linie dreaptă. Un pieton care, de pe o potecă laterală, vede fapta mea urâtă, observă că piatra cade pe pământ descriind o parabolă...". În rest, teoria relativității, așa cum o știm sau cum n-o știm din liceu. Albert Einstein - Cum văd eu lumea și Teoria relativității pe înțelesul tuturor; selecția textelor - M. Flonta, I. Pârvu; traducere - M. Flonta, I. Pârvu, D.
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
religiosus, pornind de la ideea că acesta "crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcân-d-o reală." Prin manifestarea în timp și spațiu, sacrul devine un fenomen ce poate fi descris. Ca și la Rudolf Otto, e vorba de o fenomenologie a sacrului, dar dorința lui Eliade este de a prezenta nu numai latura irațională a fenomenului, ci sacrul în totalitate, așa cum se exprimă el în timp, spațiu și existența umană
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
modern, influențată, spune Bernea, de științele pozitiviste. Dacă analiza spațiului și timpului sacru urmărea, la Eliade, descifrarea unor mecanisme de gândire, specifice omului religios, la Bernea acest obiectiv cade în plan secund, căci trilogia sa încearcă în primul rând să descrie o perspectivă etnic definitorie, specific românească, de a gândi lumea, în datele ei fundamentale. Demers romantic, vizibil încă din titlul ce identifică civilizația românească rurală cu întreg poporul român. Din această perspectivă, titlul inițial al studiului, Cadre ale gândirii populare
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e relevantă decît la nivelul creației, nu și la cel al invenției. Mărturisindu-și nepriceperea într-ale matematicii, Steiner se întreabă dacă o ecuație sau o problemă de geometrie descriu o lume deja existentă, sau au capacitatea de a crea un nou univers. Care este semnificația noțiunii de imaginație matematică, sau științifică? E o întrebare complexă, pe care Steiner se resemnează să o lase fără răspuns, deși e limpede că
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]