1,334 matches
-
află un perete despărțitor; portalul de intrare are un chenar în arc frânt cu muluri gotice, bogat profilate, care este încadrat de un chenar dreptunghiular. Între pronaos și camera mormintelor, ca și între camera mormintelor și naos au existat ziduri despărțitoare înlăturat ulterior de Romstorfer. Una din ușile interioare a fost mutată în peretele sudic al camerei mormintelor, unde s-a deschis o nouă intrare. Cadrul acestei uși este format din baghete dreptunghiulare încrucișate și alte ornamente florale. Bolta pronaosului și
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
separat de pronaos printr-un perete care are o deschizătură mediană prevăzută cu două uși. Această încăpere este luminată prin două ferestre mici de forma unor nișe dreptunghiulare, amplasate în peretele vestic. Pridvorul este boltit "en berceau". În grosimea zidului despărțitor dinspre răsărit se află o galerie prin care se pătrunde în turnul-clopotniță pe o scară abruptă de piatră. Clopotnița are formă de prismă și este așezată pe două baze pătrate. Preotul N. Gh. Ștefănescu considera că prima bază a fost
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
pridvor, pronaos, naos și altar. Ușa de intrare în biserică este de formă dreptunghiulară, ancadramentul având formă de acoladă la partea superioară. Încăperile bisericii au bolți simple, de forma unor calote sferice. Între pronaos și naos nu există un perete despărțitor, ci doar un arc sprijinit lateral pe doi pilaștri. Interiorul bisericii nu este pictat. În incinta lăcașului de cult se află trei morminte; piatra funerară a soției marelui paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, răposată în 1649
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
1912, cu cheltuiala dascălului V. Irimescu, s-a înlocuit învelitoarea de șindrilă cu una din tablă galvanizată groasă, adusă de la Viena. Noi modificări s-au făcut în anii 1926-1927, în timpul păstoriei preotului paroh Gheorghe Nandiu. Atunci a fost demolat peretele despărțitor dintre naos și altar și s-a amplasat o catapeteasmă, sculptată în stejar. Deasupra intrării în pronaos a fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ""Ziditu-sa această biserică inaintea anului 1481 de tatăl hatmanului Șandru. Turnul s'a adăugat
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
se află șase clopote de dimensiuni diferite. Pronaosul și naosul au bolți semicilindrice întărite la mijloc cu câte un arc dublou în consolă. Pronaosul și altarul se află supraînălțate față de nivelul naosului. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor, în care se află o ușă cu un chenar dreptunghiular. În pereții laterali ai bisericii se află opt nișe (câte patru pe fiecare parte) cu arcuri ușor frânte, separate între ele de stâlpi încorporați în zidurile laterale. Bolta altarului este
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
geamuri. În interior, în pronaosul tăvănit, picturile s-au distrus. De o parte și de alta a ușii de acces în naos atârnă două icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea, reprezentând Încoronarea Domnului și un Deisis. Dincolo de peretele despărțitor, bolta semicilindrică de scândură (cerimea), cât și pereții naosului, au păstrat picturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1794). Ciclul iconografic se desfășoară de la sud spre vest și nord. Patimile Domnului au fost redactate într-un limbaj popular naiv, dar
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
au fost puse în două sicrie mari și îngropate în cimitir, precum și două gropi comune cu câte 10 schelete, care proveneau probabil din timpul epidemiei de holeră din 1770. Reparațiile din 1893 au fost mai complexe. S-a înlăturat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, s-a acoperit edificiul cu învelitoare din tablă, s-au amplasat cruci noi pe turla, s-a curățat pictură și s-a refăcut iconostasul. Meritul acestor reparații îi revine preotului paroh Constantin Sbiera, care a păstorit
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
Biserica a fost reparată și zugrăvită în secolul al XVII-lea de mitropolitul Varlaam Moțoc (1632-1653). Arheologii presupun că atunci au fost realizate lucrări la fundație, s-au construit doi contraforți pe laturile de nord și de sud în dreptul zidului despărțitor al pronaosului, s-a modificat paramentul în zona colțurilor cu pietre de talie de formă geometrică și s-a realizat decorul de cărămizi paralelipipedice smălțuite. Edificiul a suferit pagube în timpul luptelor moldovenilor cu polonii lui Ioan III Sobieski. Apoi, în
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
D. Matei și compus din Florin Hău, Monica Gogu și dr. Paraschiva-Victoria Batariuc. Săpăturile au fost efectuate pe latura de sud și pe latura de vest. În afară de vestigiile construcției anterioare din lemn, s-a descoperit că contraforții din zona zidului despărțitor al pronaosului, de pe laturile de nord și de sud, au fost adăugați ulterior, cu acel prilej făcându-se și unele intervenții la fundații. Au mai fost găsite fragmente de discuri decorate cu balauri încleștați în luptă, nesmălțuite și smălțuite în
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
și două pietre funerare din același secol, parțial deteriorate, care ar fi putut să se afle pe mormintele unor persoane care au contribuit la aceste lucrări. Între anii 1831-1832, biserica a suferit modificări care au avut ca rezultat eliminarea peretului despărțitor dintre pronaos și naos și înclocuirea acestuia cu o arcadă simplă. Lăcașul de cult a mai fost reparat în anii 1869 și 1890. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, biserica a fost restaurată cu sprijinul financiar și logistic
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
ruinat în decursul timpului. În anul 1779, marele spătar Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), care avea moșii în apropierea târgului și locuia în Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni, a pus să se repare Biserica "Sf. Dumitru". Atunci, s-a îndepărtat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, a fost refăcută bolta pronaosului și s-au lărgit unele ferestre. De asemenea, s-a amplasat o pisanie cu următoarea inscripție: ""Într-această sfântă biserică să cinstește și să prăznuiește sfântu mare mucenicu Dimitrie, dară de
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
de nord al pronaosului, dar ulterior corpul său neînsuflețit a fost transferat de fiii lui la Mănăstirea Radu Vodă din București. În anul 1791, spătarul Mihail Racoviță a realizat o serie de lucrări de reparații. Atunci a fost înlăturat peretele despărțitor dintre naos și pronaos, fiind distrus tabloul votiv în care apărea Ștefan cel Mare. Picturile exterioare au fost acoperite cu tencuială. Tot atunci a fost amplasată și catapeteasma actuală. În perioada 1893-1904 au fost efectuate lucrări de restaurare a monumentului
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
din pronaos datează din timpul lui Petru Pareș, fiind realizate probabil de zugravul Gheorghe, care ar fi pictat și fresca exterioară. La începutul secolului al XVII-lea, pictura interioară a fost refăcută, adăugându-se culoare peste culoare. Inițial, pe peretele despărțitor dintre naos și pronaos se afla un tablou votiv, cu portretul lui Ștefan cel Mare. Intervenția realizată de spătarul Mihail Racoviță în 1791 a dus la înlăturarea acestui perete despărțitor , rămânând doar portretul un personaj feminin presupus de Paul Henry
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
fost refăcută, adăugându-se culoare peste culoare. Inițial, pe peretele despărțitor dintre naos și pronaos se afla un tablou votiv, cu portretul lui Ștefan cel Mare. Intervenția realizată de spătarul Mihail Racoviță în 1791 a dus la înlăturarea acestui perete despărțitor , rămânând doar portretul un personaj feminin presupus de Paul Henry a fi Maria Voichița, ultima soție a ctitorului. Doamna din tabloul votiv este îmbrăcată într-o mantie de brocart, cu guler de blană, și are pe cap o maramă și
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
1614-1615. Conform acelorași cercetări, altarul este cu un secol mai vechi, ridicat în al doilea deceniu al secolului 16, fiind una dintre cele mai vechi structuri de lemn ferm datate și păstrate în Carpații românești. Elemente constructive păstrate la peretele despărțitor dintre naos și altar indică faptul că altarul, deși mai vechi decât restul bisericii, este un adaus ulterior. Acest fapt este întărit și de tradiție, care indică aducerea altarului de la o altă biserică, de pe valea Izei. Chiar și lemnele din
Biserica de lemn din Cornești, Maramureș () [Corola-website/Science/316472_a_317801]
-
fiind cel mai important produs al Grupului. De asemenea, reprezintă produsul care a crescut cel mai mult în exporturi. Cu toate acestea, divizia de acoperișuri/pereți nu stătea cu mâinile în sân: a lansat primii stâlpi de oțel pentru pereți despărțitori. 1986 a fost anul cel mai bun pentru Lindab în privința profitului. Una dintre explicațiile acestei situații a constat în faptul că organizația de conducere Lindab a fost în măsură să ia decizii rapide și să răspundă eficient la necesitățile și
Istoricul companiei Lindab () [Corola-website/Science/322445_a_323774]
-
acoperișurilor și pereților”. Pentru prima oară, potențialul sistemelor de acoperișuri și pereți era perceput drept semnificativ mai mare decât cel al sistemelor de ventilație. Lindab Plåtisol din Förslöv și-a schimbat numele în Lindab Profil. Producția de stâlpi pentru pereții despărțitori a fost transferată în hala de 4.000 m2 din Förslöv, unde se produceau noii stâlpi pentru pereți exteriori. În afară de noul produs, hala găzduia și unitatea de producție pentru noile acoperișuri Lindab cu aspect de țiglă. La acestea se adaugă
Istoricul companiei Lindab () [Corola-website/Science/322445_a_323774]
-
grăitor. Mai multe erau în pregătire. După ce Divizia Ventilații a lansat gama Safe Click, Divizia Profile nu a acceptat să rămână în urmă. Deja în toamna anului 2007 a început lansarea în liniște a unui stâlp complet nou pentru pereții despărțitori, care avea trei lucruri în comun cu Safe Click: reducerea cu 50% a timpilor de asamblare, mecanismul unic cu clic și simplificarea reală a lucrărilor în construcții. O altă lansare de răsunet (inițial în Danemarca) a fost cea a produsului
Istoricul companiei Lindab () [Corola-website/Science/322445_a_323774]
-
au dus la nepăstrarea picturii originale. Noua construcție păstra elementele arhitectonice caracteristice epocii: dimensiuni interioare și exterioare generoase, turn sipraînălțat situat pe nava centrală și sprijinit pe un sistem ingenios de arce de cerc suprapuse, lipsa încăperii mormintelor, înlocuirea pereților despărțitori cu coloane și arcade frumos ornamentate, prezența de capiteluri ca expresie a goticului târziu și de ferestre în arc frânt. În cimitirul de lângă biserică s-a găsit o piatră de mormânt care conținea următoarea inscripție: "„Acest mormânt l-a făcut
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
are patru arcade: două către vest (simetrice celor de la parter) și câte una spre sud și spre nord. În interior, biserica este împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este deschis. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor. Deasupra pronaosului și naosului se află câte o boltă semicilindrică. Pictura interioară a fost realizată după anul 1530, asemănându-se din punct de vedere iconografic și stilistic cu cea a Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava. Frescele cele mai bine păstrate
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou de lemn, fixat într-o grindă tirant, pe locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt lăcaș ce să prăznuește hramul sf[ântului] erah Nicolae și al prapodomni[i] Parascheva, s-au făcut de lemn la leat 1778 în
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
moșilor. Dumitru zugravu ot Roata de Jos”". Despre amploarea lucrărilor de refacere de la 1848-1849 vorbesc atât datele pisaniei cât și structura bisericii. Biserica a fost reașezată pe fundație de zid. Cu acest prilej a fost lărgit interiorul prin eliminarea peretelui despărțitor dintre femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și molenii. Interiorul a fost îmbrăcat cu blăni verticale pentru o mai bună izolație. Tot atunci a fost probabil ridicat și turnul peste pridvor
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
care se află datarea bisericii, a fost demontată și se păstrează în depozitele Mitropoliei din București. Unei renovări din 1883 i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și învelirea pereților exteriori cu blăni verticale. În interior, peretele despărțitor dintre tindă și naos a fost demolat iar interiorul placat cu blăni verticale. În anul 1936 a fost schimbată învelitoarea de șindrilă cu cea actuală de tablă. Ușa exterioară de la altar, ca și cea de la intrare, a apărut tot atunci
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
și a fost ridicată din bârne fasonate din lemne crepate. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Lungimea bisericii este realizată prin încastrarea capetelor de grinzi într-un stâlp vertical, în dreptul fostului perete despărțitor dintre tindă și naos, tehnică numită în căței. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. Funia de pe ușorii portalului de la intrare, deșii alterată de o ușă cu toc, modernă, arată o
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
cu beton temelia bisericii și au fost mărite cele cinci ferestre (două din altar, două din naos și una din pronaos), făcând biserica mai luminoasă în interior. În 1950 s-a renovat iconostasul, iar în 1952 s-a demolat peretele despărțitor de lemn care separa pronaosul de naos și s-a făcut în tavan o deschizătură la turlă. nu posedă obiecte cu valoare istorică sau artistică. În curtea bisericii, lângă poarta de intrare, se află un turn clopotniță din lemn, de
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]