1,902 matches
-
scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sfârșitul lumii. Lumea nu s-a sfârșit, dar a pierit țara aceea blestemată, și bine că a pierit. Apoi am văzut ochiul cel mare în cer, dar nu la miazăzi ca atunci, ci sus în creștetul cerului. Când s-a despicat muntele și a ieșit puhoiul de foc din el, am fugit. Unii au spus să mergem către Marele Oraș, și câți s-au dus într-acolo, au pierit pe drum: s-a deschis pământul sub ei și a ieșit apa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându-l afară și mă Împleticesc În spate să-i privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca să se ude. Deși probabil șo trage bine, asta se zice despre puicuțele slăbănoage. — Probabil că a fost Îngrozitor Bruce, clatină Drummond din cap. Se uită cu toată seriozitatea la mine și Întreabă: Te simți bine? Încuviințez din cap și despic ruloul cu cârnați cu o furculiță. Fulton Îmi adresează un zâmbet consolator de probă. — Dacă simți nevoia să vorbești despre asta... gângurește Drummond. Ce să-ți zic. Cu tine? O chestie deșteaptă la greu fă. Măcar nu mă insulta pretinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
contează dacă ești un ideolog sau o persoană senzuală, te supui stimulilor crezând că sunt bornele kilometrice spre pământul făgăduinței. Dar nu e deloc așa. Sunt bolovani de care trebuie să treci, iar fiecare bolovan de care te ciocnești te despică puțin mai tare și Întotdeauna mai există și alții la orizont. Și nu le poți face față, așa Încât te forțezi să crezi tâmpeniile celor despre care știi instinctiv că sunt mincinoși și Îți tot repeți minciunile alea și le repeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea, avînd în vedere că am despicat destul firul în patru. Împărțirea inițială a minciunilor în binevoitoare și răuvoitoare are drept criteriu intenția mincinosului. Acești termeni nu indică neapărat și efectul pe care-l au minciunile asupra păcăliților. De exemplu, o "minciună" de societate ca "N-am
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acestuia s-a păstrat doar parțial, dimensiunile înregistrate ale acesteia fiind de 20 cm, diametrul mare, și 18 cm, diametrul mic. La demontarea platformei locuinței s-a observat că lutuielile podelei au fost aplicate pe o structură lemnoasă din butuci despicați pe lungime, cu diametre variind între 15 și 25 cm. Spre marginea sudică, sub laviță și sub vatră, au apărut, dispuse pe un șir, patru calupuri de pământ amestecat cu cărbune, care indicau probabil că platforma locuinței fusese foarte ușor
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!» / Dom nul i-a zis: «Ieși, și stai pe munte înaintea Domnului!» Și iată că Domnula trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela [s.n.]. Și după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ [s.n.]. / Și după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înaltă rezoluție pentru C 1s a biosorbentului înainte de sorbție arată picuri caracteristice ale O 1s, C 1s, N 1s, S 2p și P 2p la 532, 284, 400, 164 și respectiv 135 eV. Picul observat C 1s ar putea fi despicat în trei picuri la 284,6 eV (32,5%), 286,6 eV (57,3%) și 287,9 eV (10,2%), care pot fi atribuite prezenței C-C/C-H, -O-C-O- și respectiv grupei carboxilice (Venkata Mohan și al., 2008). Capacitatea
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe, cântec, (a) despica, împărat, lingură, oaie, ospăț și vânăt, pentru a ilustra caracterul arhaic al limbii române. Un alt aspect interesant ce se cuvine remarcat este faptul că plăcintă este unul dintre puținele nume de mâncăruri (zeamă, friptură, turtă) moștenite de română din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a întamplat-, și rămase pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton schimbară, priviri cu înțeles, au priceput că despică vreo amintire ascunsă într-un ungher al inimii ei, o taină știută numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru prima oară, și bătrînul Toma, tatăl lui Anton, a primit-o cu brațele deschise. În vreme ce lacrimile îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la Anuca. După urlet, îi el!... În ultima vreme ne cam
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
CAPITOLUL X Moartea bătrânului Toma Și, iarăși începură să se scurgă zile și săptămâni întregi... Veni toamna, o toamnă târzie și caldă. Era năbușeală. S-a întunecat, așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am zis pipăind prin cenușa rece. Degetele mele atinseră ceva tare și lung. L-am scos afară și l-am privit cu atenție. Nu era deloc ars. Nu era un lemn care să ardă ușor. La capătul mai gros era despicat, dând la iveală o altă bucată din plumb și cartușul gol al celui pe care-l găsisem pe covorul din sufrageria de la etaj. Am continuat: — Numele lui era Gerhard Von Greis și era un extorcator de mare clasă de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu sfeclă roșie și dres cu smântână
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o altă specie, și tu știi să pictezi, ai putea dacă dăm jos pictura lui Theo să încerci tu, poate și Theo s-ar împăca mai repede cu gândul, dacă ar ști că tu vei respecta biserica, Cuvintele părintelui Varava despică în două sufletul meu, apoi îl presară încet cu sare, știe ce face și nu se oprește de frica lui Dumnezeu, Iar eu cu liniștea celui străpuns am tăria să-i spun, Dar eu nu știu să pictez altfel decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de jos zăcea cu picioarele răscrăcărate în buruieni, la câțiva metri de partea de sus. Din pulpa stângă îi fusese tăiată o bucată de carne în formă de triunghi, iar o tăietură lungă și lată îi brăzda abdomenul de unde fusese despicată până la părul pubian. Pielea atârna de-o parte și de alta a tăieturii, lăsând să se vadă că nu mai avea nici un organ înăuntru. Partea de sus era într-o stare și mai deplorabilă: sânii îi erau spuziți cu arsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine? Tati te-a pus să mă inviți la cină, ca nu cumva să-ți verific alibiul? Credeați că puțină ospitalitate și niște futaiuri or să vă rezolve problemele? Credeați că... — Tati, fă-l să se oprească ! Mâna lui Emmett despică din nou aerul. Madeleine își îngropă fața în ea. Scoțianul făcu următoarea mișcare logică: — Să trecem la lucruri serioase, băiete. Cât vrei ca să uiți de istoria familiei Sprague? Am studiat dormitorul, alegând din priviri obiecte - și etichetele cu prețuri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adunate Începând cu luna septembrie. 8 Norman Chalmers locuia Într-un imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați cu oranj de luminile orașului. Mașinile erau parcate de-a lungul trotuarului aglomerat și el la maximum, singurele spații fiind În preajma tomberoanelor masive ale municipalității, legate În perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În cele din urmă, Logan trecu prin mulțime și ajunse la o oază de calm relativ. Localiză grămada cea mare a detectivului inspector Insch și se aruncă pe un scaun gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă. De cealaltă parte a mesei, Logan văzu contingentul din Edinburgh. Inspectorul și sergenții lui erau Îmbujorați și mulțumiți, rostind felicitări, dar psihologul clinic lăsa impresia că zâmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre jgheaburi metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o felină care și-a încheiat somnul de după-amiază și se îndreptă spre piscină. Las că le învăț eu minte, altădată să mă ia în serios. Întinse piciorul să vadă cum e apa, apoi intră în bazin cu totul, abia despicând apa cu corpul el subțire, și imediat după aceea începu să înoate stil craul în forță, dar cu grație. Deși nu era o mare fană a oceanelor (apa sărată îi usca prea tare părul, ca să nu mai zicem de acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de plută și așteptîndu-se ca sergentul să-și scoată Mauser-ul și să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau muniția. Doi soldați făcură loc În jurul unei țărănci a cărei căruță o răsturnaseră. Cu baioneta În mînă, sergentul despică un sac de orez, Împrăștiindu-se la picioarele femeii. Aceasta tremura și plîngea cu o voce melodioasă, Înconjurată de șirurile de mașini Packard și Chrysler, cu pasagerii lor europeni Îmbrăcați În costume de bal. Oare Încercase să treacă arme prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgomotul lor și avioanele distruse de la marginea cîmpului de aterizare Începură să tremure. Ușile camerelor de bombe se deschiseră, dezvăluind cilindrii argintii, gata să cadă din compartimentele lor. Bombardierul trecu mai departe, sunetul mai puternic al unuia dintre motoarele lui despicînd aerul. Prea slăbit ca să se miște, Jim așteptă ca bombele să explodeze În jurul lui, dar cerul era acoperit de parașute colorate. Zeci de baldachine pluteau vesele În aer, de parcă se bucurau de soarele de august. Umbrele viu colorate Îi aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]