3,565 matches
-
Adunările de stări; se cuvine să știm că absolutismul vede în ele suportul convenabil de apărare a ordinii feudale"368. * Dezvoltarea instituției prezintă o serie de aspecte particulare în Austria și Prusia. În ceea ce privește Austria, am făcut deja precizările cuvenite privind desprinderea ei din Imperiu în timpul lui Rudolf I de Habsburg și a fiului său Albert. Statul compozit al Brandenburgului și Prusiei prezintă o situație aparte 369. În Prusia, dominația Ordinului teutonic a împiedicat o lungă perioadă de timp ascensiunea stărilor privilegiate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la Târgu-Mureș și în martie 1542 la Turda, au consfințit statutul politic de Principat autonom al Transilvaniei. În perioada 1541-1691 statutul politico-juridic al Transilvaniei s-a modificat, în sensul organizării și consolidării unei instituții noi Principatul care i-a permis desprinderea totală de vechile structuri monarhice ce i-au îngrădit autonomia. În tot acest timp, Transilvania a avut administrație proprie, toate instituțiile centrale, de drept public, funcționând ca structuri ale unui stat suveran. Deja din perioada domniei lui Ioan Zápolya, datorită
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mai larg cu care împărtășea condiția durerii. În ciuda principiului incontestabil de continuitate între "primul" și "al doilea Quasimodo", remarcat, printre alții, de Carlo Bo atunci cand sublinia fidelitatea creatorului în păstrarea propriilor idealuri formale și tematice, vocea nu mai este aceeași. Desprinderea de o seama de tehnici și motive ale ermetismului, abandonarea cifrului cuvintelor obscure și adresarea către un public mai larg ar fi putut marca sfârșitul preluărilor din Leopardi. Cu toate acestea, există ecouri ale poeziei recanatezului și în versurile scrise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
curgerii existenței, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului, al tăcerii prenatale e conotată pozitiv în versurile sicilianului ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei. Că în unele viziuni leopardiene, prima geana de lumină marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest univers primordial, făurit din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creație, dezvăluindu-și astfel propria anxietate a influenței. Declarații similare se regăsesc și în poezia Fraților Cervi, Italiei lor, asupra căreia se va reveni. Pentru ambii poeți primele momente ale zile, ale vieții umane și ale universului sunt percepute ca desprindere nedorită de starea de liniște, ca intrare dureroasă în necunoscut, într-o lume obscură și misterioasă ce nu conține promisiunea visului și fericirii ci, dimpotrivă, este un teatru al suferinței. Quasimodo cunoștea teoria leopardiană a plăcerii, care trecuse prin filtrul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
utilizat de Leopardi în Imn pentru Neptun și în Eseu despre erorile populare ale anticilor, i se opunea o altă temă leopardiană recurenta: polemică împotriva efectelor nocive ale progresului și civilizației.298 Din versurile ambilor transpare același sentiment dureros al desprinderii ființei de starea originară, de liniște, pace și armonie: este prezentat de Leopardi prin generalizarea viziunii până la a cuprinde întreaga suflare umană, iar de Quasimodo, în cheie reflexiva (necunoscut mă trezești). Corespondență tematica este accentuată la nivel sintactic prin intervenția
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
premergătoare vieții: mute razele de soare, neauzit, plăcut, necunoscută pace, neatinse de plug, mut, străină de vini cântă Leopardi, codri tăcuți, pustiuri stinse, abandonuri, necunoscut mă trezești, reia emulul. Spațiile nocturne quasimodiene învăluite în liniște, anterioare curgerii vieții, precum și sentimentul desprinderii de acestea au un ascendent în tristețea leopardiană de la dispariția lumii originare, viciate de prezență omului care se vede aruncat în vârtejul sonor al curgerii clipelor și lăsat pradă durerii. De aici provine dorința poetului de a regăsi starea inițială
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo), mistere refuzate muritorilor, cărora, în opinia poeților noștri le rămân, ca singure certitudini, durerea, singurătatea și, desigur, moartea. 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea prezentului Pentru Giacomo Leopardi tăcerea începuturilor generează o nostalgie similară cu cea a desprinderii de universul confuz și tăcut al nopții din unele poezii quasimodiene. Moartea că promisiunea a fericirii la finele unei vieți de durere și suferința devine țintă dorințelor. Nașterea și trecerea în neființă reprezintă momente cheie din curgerea timpului puse în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întrerupt, iar mama creatoare și-a dezvăluit chipul răufăcătoar, apoi indiferent: Păduri și flori și ierburi / trăit-au preț de o zi. Atât. De line, / dulci adieri, de nouri și de soare / iubiți am fost (Primăverii, vv. 39-42). Pentru Leopardi desprinderea nu e reversibila, comuniunea armonioasă devine, în versurile scrise după 1824, un apanaj al trecutului, si poate fi evocata, prin urmare, numai în amintire. Uneori accentele sunt nostalgice, alteori revoltate în fața cruzimii mamei, a cărei aparentă bunătate s-a dovedit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aceasta se plia pe sensibilitatea să poetica și deoarece îi oferea un leac pentru perpetua rătăcire a eului și pentru singurătatea să fundamentală: odihnă și reagăsirea sentimentului de apartenență prin contopirea cu universul primordial. 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea Desprinderea de matricea în care, de fapt, omul ar dori să se contopească și distanța dintre viața dorită, imaginata și condiția să reală acutizează singurătatea și nefericirea; cele două motive sunt recurente în toate volumele quasimodiene, dar, mai întâi, în Canturile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-i stingi în apă. Pe pajiște, cum zic, la fel și luna / se înnegrea stingându-se pe-ncetul / și ierburile-i fumegau în preajmă. (Fragmentul XXXVII, vv. 3-16).401 Personajul poemului vede într-o succesiune firească de scene mai întâi desprinderea lunii din cer, apoi căderea acesteia pe pajiște, în final, stingerea ei apocaliptica. Spre deosebire de tablourile quasimodiane, cel leopardian se bucură de coerență narativa și de continuitate tonala ce se regăsesc și în Visul, unde viziunea onirica se destramă treptat și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a existenței umane, este alimentată de imposibilitatea omului de a dialogă cu natura, adică de limitele sale intelective și de muțenia celei din urmă. În unele poezii quasimodiene (Apăstătută) tăcerea este generată de întreruperea comunicării dintre eul poetic și natura. Desprinderea ființei din matricea protectoare afectează, la Leopardi, întreaga umanitate, în timp ce la Quasimodo numai procesul intim de creație, fiind prin urmare o condiție a eului. Reluarea dialogului cu natura, înțelegerea profundă a glasului ei și alinarea suferințelor umane în caldă îmbrățișare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e piante (Al conte Carlo Pepoli). 311 În me smarrita ogni formă, / bellezza, amore, da cui trae inganno / îl fanciullo e la tristezza poi (În me smarrita ogni formă). 312 În alte versuri se observă manieră în care Leopardi presimte desprindere dureroasă de poezie dată de împietrirea forței creatoare: Or quando al tutto irrigidito e freddo / Questo petto sarà, né degli aprichi / Câmpi îl sereno e solitario riso, / Né degli augelli mattuttini îl canto / Di primavera, né per colli e piagge
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Come îl sale dall'acque / io esco dal mio cuore // În te salgo, o delfica / non più umano (Delfica). Precum sarea din ape / eu ies din inima-mi. La tine mă înalt, o, delfică, neomenesc de-acum (Delfică, trad. MB). Desprinderea poetului de contingent și urcarea într-o dimensiune din afara realității, pe care i-o deschide femeia iubita determina refacerea unității originare, prin contopirea principiului masculin cu cel feminin. Acque che îl sonno grave / matură în sale (Sardegna); apro la zolla
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
forme ludice ale sacrului. Ne oprim la inițiere, care presupune o tensiune numinoasă aparte, cu momente mai semnificative și cu altele estompate. Jocul inițiatic comportă trei etape: 1.un ritual de separare de lumea familiară, în care a evoluat neofitul. Desprinderea de mediul cunoscut se realizează într-un loc consacrat. 2. Moartea inițiatică reiterează adesea moartea unui zeu. Aceasta cuprinde încercări fizice, de multe ori eșuate, care îl poartă pe neofit până la moarte (coborâre în Infern, pierderea într-un labirint etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
niciodată totală, a două sau mai multe entități textuale. Interpretarea lui în termenii Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) ne va furniza un câștig de comprehensiune asupra mecanismului intertextual pe care încă nu l-am obținut prin studiul "din interior". Este necesară desprinderea de teluricul textual. Când sugeram (vezi supra) imaginea unei "bolți intratextuale" eminesciene, dincolo de un ușor derapaj în impresionism (asumat) al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextual pe care încă nu l-am obținut prin studiul "din interior". Este necesară desprinderea de teluricul textual. Când sugeram (vezi supra) imaginea unei "bolți intratextuale" eminesciene, dincolo de un ușor derapaj în impresionism (asumat) al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca ipoteză de lucru, ideea în virtutea căreia și Intratextul răspunde celor patru Principii fundamentale ale mitului: 1. Model exemplar; 2. Repetare; 3. Ruptură a duratei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fost ca Dionis să ajungă între îngeri, atât de aproape de Dumnezeu, însoțit de o Onda instabilă, unduitoare, neacreditată teologic. Ca să completăm seria nuanțelor ce despart Onda de Maria, poate fi sugestiv să urmărim replica fiecăreia dintre ele rostită la invitația desprinderii de pământ. Onda :" Haide dar", în schimb, Maria " Dar ce va zice mama...". În termenii "legii ondulațiunii universale", care opunea unda cumpenei, Maria este cumpăna. 44 [Însemnări caracterologice] Eminescu: 2011, II, 286. 45 Vom/am insista asupra abordării textului/operei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
numele elocvent al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishamel, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a godlikeman/un om-zeu. El apare pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se dezice de la aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care lasă să se vadă din om mai ales ființa gânditoare"91
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
făcut parte din procesul mai amplu de impunere al regimurilor comuniste de către Uniunea Sovietică în Europa de Est, dupa încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial"198, fiind impus, în România, prin intermediul partidului comunist local, care a luat naștere în 1921, prin "desprinderea comuniștilor din partidul socialist"199. Originile Partidului Comunist Român sunt vechi, el fiind "fondat în anul 1921, a ieșit din ilegalitate în 1944, având un număr minuscul de adepți, și totuși a reușit ca după 1945, prin fraudă și manipulare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
folosindu-se de metafore care vor trebui, și ele, interpretate. Dintre metaforele hermeneutice din roman, ne vom referi la cele care constituie două categorii cu funcționalitate distinctă: metafore ale scrisului și metafore ale muzicii. Metafore muzicale Ideea de interpretare, de desprindere a unei melodii "exacte" dintr-un amalgam de semne (tipo)grafice, este implicată de fiecare dată când se vorbește despre muzică. Naratorul blecherian este fascinat de ideea de descifrare a unei partituri, de transformarea semnelor tipografice care codifică notele muzicale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ale tablourilor?" (p. 183). Tabloul acoperit cu litere care îi explică semnificația nu este un "obiect găsit" suprarealist, adică un obiect imposibil, fără destinație, precum cele desenate de Max Ernst, care transcend utilul și, astfel, servesc ca invitație neoromantică la desprinderea de real. Obiectul imaginat de Blecher desemnează posibilitatea ca toate lucrurile din lume să aibă un sens vizibil, aflat la îndemână, expulzând astfel absurdul, nonsensul din lume și creând o fantasmă a semnificației absolute. Un obiect acoperit cu un scris
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]