1,412 matches
-
televizor, nu citiți, nu rezolvați cuvinte încrucișate și nu vă faceți griji. Patul trebuie rezervat exclusiv somnului. Creați-vă obiceiul de a face ceva relaxant înainte de culcare: ascultați o casetă pentru relaxare sau o muzică liniștitoare, faceți o baie fierbinte, destindeți-vă! Încercați să nu vă faceți griji pentru că nu dormiți: cu cît vă gîndiți mai mult la asta, cu atît scad șansele să adormiți. Puteți rezista fără să dormiți prea mult, deși vă veți simți obosiți. Somnul, ca orice obicei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
zile voi pleca din nou la București, la reciclare. Trei săptămîni. Mă bucur pentru că voi sta o vreme în... mizeria de acolo. Schimbările îmi fac bine! Am început să nu mai țin cu strictețe regimul alimentar și mă simt mai destins acum. Au fost luni deseori înjositoare. Parcă mi-e mult mai bine! Poate că voi avea o vară liniștită. Continuu să mă gîndesc, totuși, la o plecare definitivă. Mi-e teamă să nu clachez iar cu nervii. Ocazii sînt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind, alături de calul Înnebunit de groază, către golul care se ghicea acolo‚ la câteva sute de pași distanță. Auzea din ce În ce mai distinct răsuflarea lui zgomotoasă. Când fu destul de aproape, se destinse ca o săgeată eliberată din arc și brațele lui musculoase prinseră ca Într-un clește gâtul Încordat și plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
târziu. Poate că am să aflu odată ce Înseamnă toată Întâmplarea asta“, Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Acesta înțeleg eu c-ar putea fi drumul spre starea de beatitudine, un adevăr nedescoperit de mine, dar acum înțeles pe deplin și... însușit. Am observat efectele iubirii în acțiune în chiar timpul desfășurării pujei. Ca niciodată parcă, spiritele erau destinse, libere sau eliberate, iar devoțiunea a fost nu doar una picturală, ci exprima, într-adevăr, voința inimilor înflorite. Muzica, ecoul devoțiunii a fost îngerească, iar Dan Huideș și Nirmal Bakti, la înălțimea îngerilor! Afară, coroana solară își presăra ploaia fină
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Nu mi-a părut ceva greu. - După ce ai exersat deja, este firesc să nu ți se mai pară dificil, dar - recunoaște - nici nu-ți ocupă prea mult timp. În plus, este foarte plăcut să stai în meditație. Întreg corpul se destinde, mintea se relaxează...Cumva, nevoia de meditație s-ar manifesta ca un drog? - Nu! Nicidecum! De la droguri devii dependent până la pierzanie, pe când în starea de meditație ești pe deplin stăpân pe propriul corp, pe propria minte, pe propriile decizii! - Observ
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
iar aici lumea are aripioare de înger, toți zâmbesc, plutesc și... sunt în culmea fericirii!... Așa eram toți cei prezenți în ashram (mai puțin aripioarele și... bineînțeles, partea cu accidentul!...): mersul ne era ușor de parcă pluteam, iar fețele ne erau destinse și înnobilate de zâmbete inocente. Nimic forțat, totul reflectând niște interioare frumoase... ce mai? - ne simțeam ca în... rai! Nici n-avea cum să fie altfel! Gândiți-vă: toți avuseserăm parte (și încă aveam) de purificări puternice ce ne debarasaseră
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
academică, și nu toate au rezistat (dar sunt Încă destule). În ansamblu, ele au stimulat mai mult câștigul decât competența profesională. În exterior, după atenuarea indignării stârnite de mineriadele din 1990 și 1991, relațiile cu Occidentul au Început să se destindă. Dar pentru occidentali Iliescu nu a devenit niciodată, cu adevărat, o persoană Întru totul frecventabilă. Pentru România ușa doar s-a Întredeschis, În timp ce pentru alții se deschidea larg. În aprilie 1991, Iliescu se grăbise să Încheie un tratat cu Uniunea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
postura de sfânt și nici de reprezentant etern al românismului. El este Însă un simbol complementar care, alături de Eminescu, Întregește profilul spiritual al României. Numai cu Eminescu, românii ar obosi. Din fericire, Îl au și pe Caragiale, pentru a-i destinde. Eminescu reprezenta România rurală și patriarhală. Caragiale este un citadin, am spune un citadin „Înrăit“, exact la antipodul lui Eminescu. Este și un balcanic, atât prin origine (are mai mult sânge grecesc decât românesc), cât și prin atitudini. Balcanismul Înseamnă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și acum stătea lângă mine, lătrând și scheunând. Privea în direcția pădurii. - Gura, am zis eu, obosit. Mai ține-ți gura. Mi-a aruncat o privire îngrijorată și s-a lungit, scoțând un fel de scâncet. Am încercat să mă destind, pielea mea înfiorându-se în bătaia brizei călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din cadă - și aburii se împleteau deasupra apei calde. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doar astă seară) toate lucrurile care bântuiseră prin mintea mea, iar în final eram prea obosit și prea distras pentru a o lua razna. Venise timpul să mă concentrez asupra acestei seri. Și pentru că eram foarte atent, ceva s-a destins în timp ce treceam prin parcare. Am făcut o glumă care i-a furat un zâmbet, apoi am râs amândoi la o altă glumă. M-a luat de mână în timp ce ne apropiam de clădire și în mine renăscuse speranța când intram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii. Deja începusem să mă îndepărtez încet de câine. Dar în timp ce o făceam, Victor - sau altceva - băgă de seamă. Capul lui zvâcni brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu înalt, cu părul argintiu, cu o față oarecare, nu neplăcută și, cum erau cu toții în civil, nu mi-am dat seama cine e și ce grad poartă. De cum a luat cuvântul au tăcut cu toții și fețele li s-au destins - din aceasta am dedus că el „e șeful”. Mi s-a dat voie să plec, unul din colonei mi-a purtat manuscrisul gros până la ieșire. Urma să-l văd pe același Pleșiță, după un an, de data aceasta ministru adjunct
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o poziție dificil de schimbat. Mi-am analizat și relațiile cu ambasadorul, fără să găsesc un motiv care să reclame o asemenea atitudine față de primul lui colaborator. Nu trecuseră nici două săptămâni de la masa de Revelion, unde atmosfera a fost destinsă, aș spune chiar bună, sincopată numai de legăturile telefonice cu familia din țară ale fiecăruia dintre noi. Mai mult chiar, săptămâna anterioară îl rugasem pe ambasador să fie de acord ca, după orele de program, eu să ofer "coloniei românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ca inginer agronom de producție vegetală. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca specialist în organizarea și conducerea Întreprinderilor Agricole de Stat. A lucrat mulți ani în cadrul Ministerului Agriculturii - Departamentul Gospodăriilor Agricole de Stat. Pentru activitatea depusă a fost destins cu medalii și ordine. MALAMEN Petre Id. S-a născut în 1908 în comuna Băneasa, județul Izmail (azi Ucraina). A decedat la 11 decembrie 1963 la București. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
o protecție maximă a acestor terenuri. Simțeam plăcere să colaborez cu un astfel de om, cu o vastă cultură și experiență în domeniu. Iar rezultatele au fost pe măsura unei colaborări de înltă competență. Pentru activitatea sa deosebită a fost destins la unitățile unde a lucrat cu medalii, diplome pentru înalta sa competență tehnică, pentru preofesionalismul cu care își îndeplinea obligațiile de serviciu. A fost decorat, ca director la Direcția de silvicultură Iași cu Ordinul Muncii clasa III-a prin Decret
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
fără legătură unii cu alții, fără nici un țel, cei mai mulți cu un aer vag mohorît și ostil. Ăsta e un loc În care poți să te simți bine. Chiar și infractorii au venit aici să-și odihnească nervii și să se destindă. Dar o rețea complexă de tensiuni, asemenea labirinturilor electrice concepute de psihologi ca să zăpăcească sistemele nervoase ale șoriceilor albi și ale cobailor, Îi menține pe nefericiții căutători de plăceri Într-o stare de alertă neconsumată. New Orleans e În primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din cauza asta după ce băuse o bere la fiecare oră, zi și noapte, timp de două săptămîni. „S-a umflat și aproape că s-a Înnegrit și-a intrat În convulsii și-a murit. Toată casa mirosea a pipi!” M-am destins, Încercînd să intru pe frecvența organelor mele și să-mi dau seama cum stau. Nu simțeam moarte sau vreun indiciu de boală gravă. Mă simțeam obosit, șubrezit și fără vlagă. Stăteam așa cu ochii-nchiși, În camera care se-ntuneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
până atunci de devastare. Mariuța nu putea părăsi pe cei doi copii mici; mama trebuia să meargă cu Pia la Mihăești pentru a face cura de Govora. Eu cerusem autorizarea să mă duc la Govora. Aveam toți nevoie să ne destindem nervos. Din București a trebuit să iau trenul de 2 noaptea, singurul direct. Bagaj mare n-am putut lua, căci administrația germană model de care ne bucuram nu răspundea de furturile din cufere. Era un sistem de a-și procura
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Fier era considerată ca desființată, regele chemase 314 sabina cantacuzino pe principalii ei membri la Palat și-i îndemnase să colaboreze la binele țării, înrolându-i în partidul unic al Frontului Național, care trebuia să regenereze România și să destindă urile. Parlamentul, toți funcționarii, toate instituțiile îi purtau ridicola uniformă. Se publicau regulamente, se amenințau cei care rezistau. Prin el armata era să fie echipată, înarmată. Se deschiseră liste de subscriere: înzestrarea națională adună 50 de miliarde, date obligatoriu din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
meticulos, punctual, chiar pedant în alcătuirea sumarelor de pagini, a căror reprezentare vizuală o am vie în minte și azi, astfel cum le așternea cu scrisul său miniatural-caligrafic, încheind perfect conturul literelor subțiri. Era prietenos cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
schi monosită de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbește și scrie șampanizat, cu sinceritate, cu umor și cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Punch-ul londonez și Krokodil-ul moscovit. Fiecare revistă, pe limba ei, va fi chemată să lanseze în colocviu bancuri, anecdote și „spirite de glumă”, înveselindu-și la maximum vecinii. Văd limpede, ca într-o utopie fantastică, umoriști ai marilor puteri surâzând destinși alături de cei ai țărilor mici și mijlocii, văd umoriști din țările puternic dezvoltate murind de râs împreună cu cei din țările sub și sub-sub, văd pe cei bogați pricepând până la capăt bancurile celor veniți din țările sărace (și invers), văd... văd
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pocal, lângă pian. Era clar și simplu: artistului i se propuneau „bis”-uri, ca unui Richter, după un recital Bach. Kaminska amestecă surâzând bilețelele și anunță: Șalom Alehem; zice, într-un alt ritm, o schiță scurtă la care sala, brusc destinsă din evlavia cu care ascultase Cehov, se prăpădi de râs; mai scoase un bilet - Mark Twain, îl „execută” într-o veselie de presto vivace, după care am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și care iată, se află în sală. Bărbatul mai apucă să bâiguie „Ce glumă mai e și asta?“ și i se face rău. Nu mai vedem îmbrățișări de frați în lacrimi, pentru că intră fetele care dansează ca mamele lor, ca să destindă atmo sfera. Individul este scos pe ușa din dos, ferit de vederea camerelor de filmat, în timp ce zâna bună îl înjură pe moldove nește că ia stricat spectacolul. În fine, aceasta este o excepție. Altfel, publicul - și cel din sală, și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]