3,122 matches
-
spune Aron, "libertatea de alegere concretă este limitată de natura comunităților și de condițiile istorice [și asta pentru că] noi nu ne dorim niciodată singurătatea, o preferăm uneori unei colectivități determinate"20. Aceasta înseamnă că nici proiectul unei revoluții nu poate destrăma toate formele ordinii sociale pentru a institui una complet nouă: "ar subzista, totuși, mai multă continuitate decât își imaginează fanaticii"21. Cel ce vrea o societate nouă se vrea altfel pe sine însuși, deoarece aparține societății actuale, cea care l-
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ministrului de Externe al României este de natură să te intimideze. Mobilierul stil, tablourile impunătoare, cu marile figuri ale diplomației românești, gândul că au trecut pe aici personalități ale istoriei contemporane: toate crează un nelămurit efect de apăsare. Impresia se destramă însă fulgerător, odată cu prezența zâmbitoare a lui Mihai-Răzvan Ungureanu. Este ultimul lucru pe care e cazul să-l resimți în preajma sa: nu adoptă nimic din morga inflexibilă și superioară a demnitarului român. Este destins, senin și totuși concentrat. Este direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
ca o provocare tactică privind cum, unde și în ce ritm trebuie abordată problema. A o lua ca rețetă pentru lipsa de acțiune înseamnă a subaprecia caracterul infecțios al corupției și efectele sale corozive. Economia politică a corupției Totul se destramă. Centrul nu mai rezistă. Anarhia se dezlănțuie în lume Ca o mare întunecată de sânge: pretutindeni Se îneacă avânturile inocenței. Cei buni nu mai cred în nimic, cei răi Se umflă de căldura patimilor rele. (W.B. Yeats, A doua
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
mai departe... Până când ați stat la Briceni? — Până În aprilie ’45... — De la Djurin până la Briceni ați mers pe jos? Nu, cu căruța... Am mers până la Moghilău, unde am stat câteva zile. Tata a cumpărat... erau niște cordoane ale parașutiștilor care se destrămau și eu făceam scule și vindeam aceste ațe - erau foarte căutate, căci nu era ață, nu era nimic. Război... Și cu banii aceștia am reușit să plecăm din Moghilău spre Briceni. Dar când am ajuns În Briceni granița a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau aproape 50.000 de oameni. Ăla era lagărul cel mai mare din zonă. V-ați eliberat din Allach? Da. Cum a fost eliberarea? Povestiți-mi și despre drumul spre casă... Când am ajuns la Allach deja Începea să se destrame organizația SS, care deținea lagărele. Într-o seară am ajuns acolo și am așteptat mult timp, vreo două ceasuri, până am fost admiși În lagăr. Gardienii SS, care ne-au condus de la Kaufering până la Allach, Între timp dispăruseră. Asta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jumătate de palmă, am băgat-o În gură. Nu m-am așteptat ca În baie să fim supuși la porunca de rutină: „Deschide gura și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea: hârtiuța, umezită, s-a destrămat În câteva clipe. Acest document al meu s-a distrus pentru vecie. Ieșind din baie, pe o altă poartă, am găsit alte haine vărgate. Ne-au Îmbarcat În vagoane spre o destinație necunoscută. - Povestiți-ne despre următoarea destinație. Cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nevăzute, sensibile și luminoase ca niște raze, cum se țesuseră între cei doi. Ei comunicau prin aceste fire, mai bine decât prin cuvinte. Erau firele înțelegerii, care sporesc forța morală a unui bărbat, și care între mine și Matilda se destrămau îndată ce prindeau consistență. Devenii tăcut, în timp ce, după prăjitură, la cafea, începu o discuție între Matilda și prietenul meu. "Și de ce credeți dumneavoastră, doamnă, zise el, că e așa de rău să fii misogin?" Matilda nu răspunse îndată, iar eu gîndii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luate împreună, decât holul casei Matildei. În sufragerie, un geam cu vitralii care dădea în curte, rămânea veșnic închis. Culorile lui, albastru viu și roșu intens, ingenios combinate, împreună cu cele două coloane, te trimiteau în evul mediu, senzație care se destrăma dacă îl deschideai. Arcadele se meschinizau, apartamentul devenea un simplu spațiu ale cărui perdele groase de la ferestre îți aminteau de ceva văzut și la alții, în orice caz ceva cu care te obișnuiai repede și nu-ți mai spunea nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu brațele sânii (altă avere care nu trebuia expusă), în timp ce noi ăștia, neliniștiți, implicați în drame care ne desbinau și care ne plimbam încoace și încolo sub impulsul unor gânduri și sentimente fără rost, eram cei care pieream, care ne destrămam ca fulgii de păpădie pe care îi vedea ea pe câmp zburând la cea mai mică suflare a vintului. O imitai și mă oprii și eu din mers și rămăsei nemișcat și nu prea aproape de ea, ca și când, desigur, nici n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mare rău, crezând că e un rău atenuat... "Vrei să spui, zisei, că oamenii cad de acord să trăiască într-un fel de promiscuitate?!" " Da, confirmă ea, nimeni nu mai e atât de independent ca altădată, adică iluzia asta se destramă printre cele dinții... Mă uitam la Mircea... Oamenii își închipuiesc că un astfel de șef duce o viață grandioasă, are mașină la scară, vilă somptuoasă, nu stă la coadă la carne, face ce vrea... Da, e adevărat, nu trăiește în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din asta un inocent și spontan complot, cum se întîmplă adesea în toate grupurile: trebuie să te distrezi pe seama cuiva, bineînțeles fără să-l jignești prea tare; asta depinde de calitatea grupului, ai cărui membri, după astfel de farse, se destramă certați, dar riscul trebuie asumat, altfel ce să faci cu mintea? Te plictisești și în grup! Într-adevăr, nu găsirăm locuri la nici un hotel, fiindcă plecaserăm din orașul nostru sâmbăta după-amiază, în timp ce descurcăreții plecaseră dimineața, dacă nu chiar de vineri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
harta” din covor, deși la prima vedere pare alcătuită conform unei logici segregaționiste, în realitate este o formațiune mixtă, eterogenă, prin excelență instabilă. „Impasul cognitiv este generat de instabilitatea hărții, ale cărei linii sunt mereu pe punctul de a se destrăma, atrase de labirintul care le adăpostește și care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
separă, la modul ipotetic, teritoriul poeziei enunțiative - o poezie depoetizată, prin excelență, mizând pe autenticitatea gesticulației și pe puterea de reprezentare a cuvântului - de poezia cu încărcătură simbolică. Aproape că nu mai este nevoie să adăugăm că un asemenea demers destramă, în ultimă instanță, chiar linia de demarcație dintre cele două teritorii, neutralizează opozițiile și opțiunile rigide - prin simpla situare într-un no man’s land ce nu mai este guvernat, unilateral, nici de principiul deformării sensurilor, nici (cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și aprioric cunoașterii ei de către noi. Însă esențial rămâne faptul că toată abundența aceasta de mundan, ostentația aceasta a concretului, ascunde o reevaluare subterană a raportului dintre literatură și lume și, implicit, a aceluia dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar „oglinda purtată de-a lungul unei oglinzi” nu este în fapt deloc obedientă față de real, ci mai curând sfidează imaginea lumii, oglindind deja oglinditul: venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul, să fim tandri, loz
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În 1808 la Rio de Janeiro și a acordat Braziliei independența, care n-a fost totuși proclamată decât În 1822. Împotriva colonialismului european Deși a trebuit să vină sfârșitul celui de-al doilea război mondial pentru ca marile imperii să se destrame, colonialismul european a fost contestat Încă de la Început, atât pe Bătrânul Continent (unde a fost condamnat, deși adesea ezitant, de către socialiști și comuniști, dar și de către liberali), cât și În colonii (revolte, răscoale, lupte armate). Totuși, primele semne ale unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
situației inextricabile ce durează și În zilele noastre. În Africa, Italia a fost prima care s-a retras: În 1952, Eritreea afost integrată În Etiopia. Totuși, Somalia a rămas sub tutelă italiană până În 1960. Imperiul englez din Africa s-a destrămat În mai puțin de zece ani: Sudanul a devenit independent În 1956; Coasta de Aur (Ghana), În 1957; Nigeria, În ciuda tensiunilor etnice care au Întârziat decizia, În 1960; Sierra Leone și Gambia, În 1961; Uganda, În 1962; insula Zanzibar, Tanganika și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vechii școli. Creolitatea respinge așadar aceste contra-figuri literare, considerate lipsite de autenticitate. A doua critică este mai delicată, Întrucât vizează câțiva scriitori față de care Antilele au o datorie morală (Césaire, Glissant), dar cărora le-ar lipsi o „viziune interioară”, care „destramă mai Întâi vechea imagerie franceză ce ne Înconjoară și ne restituie apoi pe noi nouă Înșine, Într-un mozaic reconstruit În permanență din elemente autonome, imprevizibile, cu rezonanțe misterioase” (ibidem, p. 24). Însă această din urmă critică se referă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
refugiului, cafeneaua literară (se reține un portret amplu și deliberat „sentimental” al lui D. Stelaru), „risipirea generației” după 1944 și „pierderea iluziilor”, instaurarea dogmatismului stalinist și „contribuțiile proletcultiste ale generației”, în fine, cauzele care au făcut ca generația să se destrame, dar și cele care au dus la supraviețuirea spiritului ei ca „stare de suflet” - toate acestea completează portretul generației cu cel mai dramatic destin. Lucrarea se bazează pe documente, completate și susținute de interviuri, evocări, mărturisiri, rememorări ale altor scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
leziuni celulare - insuficiența organelor. Importanța pragmatică a acestui postulat constă în faptul că, pentru stoparea evoluției bolii, nu este necesară, dar nici posibilă, înlăturarea tuturor fenomenelor patologice, ci este suficientă doar anihilarea verigii principale pentru ca tot lanțul patogenetic să se destrame. De exemplu, în hemoragie, veriga principală, care inițiază multiplele procese patologice (hipoxia creierului cu comă, hipoxia miocardului cu insuficiență cardiacă, hipoxia rinichilor cu insuficiență renală ș.a.), este anemia posthemoragică, iar anihilarea verigii principale, prin transfuzie de sânge, înlătură concomitent procesele
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
al V-lea spre culisele istoriei, cedând atât noilor puteri militare și spirituale, cât și propriilor consumuri excesive care au slăbit virtuțile morale necesare în luptele cu migratorii și cu răsculații. La mijlocul mileniului al doilea, tradițiile medieval-creștine încep să se destrame. Științele medievale tradiționale erau deja uitate în secolul al XVII-lea. Filosofia își încheie aprinsele dispute dintre realiști și nominaliști, care au prefigurat căderile ulterioare în doctrine reducționist-empiriste ori raționaliste, prelungite până în zilele noastre. În Răsărit, Bizanțul a supraviețuit prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subconștientului, sensibilitatea personajelor (Fularul cu centauri, O discuție despre patine...). Povestirile din Inaderență (1968) rafinează maniera atât ca substanță, cât și ca opțiune stilistică. Prezentă pretutindeni (Indianul, Vacanța mare), femeia e un focar de dezechilibru, un factor aproape stihinic, ce destramă universuri constituite rațional. Sanda, Iulia și celelalte personaje feminine amintesc de Linda lui William Faulkner, întruchipare tulburătoare a feminității. Fraza densă dă relief cuvântului expresiv. După alte pagini publicate în reviste (Dimineața hrănind porumbeii), care anunțau un roman intitulat Mercenarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
ca înșirarea lor amănunțită să nu întineze cumva spontana și curata înflăcărare a credinței noastre!” (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea III, 64.1-3, în PSB., vol. 14, p. 156) „... Cum vor putea înfăptui pacea cei ce destramă pacea?” (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au ținut la Rimini în Italia și la Seleucia în Isauria, X, în PSB, vol. 16, p. 116) „Pentru ce, omule, fugi departe de adevăr, născocindu-ți singur prilejuri de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe cale culturală, spectrul i se va stinge implacabil. În fond, dacă actul de a sfida timpul chiar are un sens sub unghi omenesc, atunci el constă în nașterea unui punct de rezistență în mijlocul unor curenți turbionari: totul curge și se destramă în matca istoriei, doar din loc în loc apar cheaguri stătătoare. Aceste cheaguri sunt nodurile de cristalizare a ierarhiilor culturale, sunt reperele retrospective ale atenției colective. Sunt numele pe care le rostim atunci cînd vrem să ne facem o imagine despre
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
de mult, ci și din turnul de fildeș: "O naivitate îngerească i-a putut amăgi cu năucirea peste măsură subțiată a acelei "domnii a spiritului", în care vremuri mai romantice au putut crede, dar care acum sub ochi ni se destramă lamentabil." Trist-profetice vorbe. Și cît s-au mai stricat, de-atunci, lucrurile! Momentul de cotitură e vremea Regelui Soare, cu intelectualitatea lui vasală sau, cum observă Busuioceanu, cu Statul învestit în funcția intelectualității. Nu slăvindu-te pe tine... De răul
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
a atins niveluri catastrofale, cu aproximativ 80% din populația din Kosovo, șomeri. O treime din populația bărbaților albanezi s-au decis să plece să lucreze în străinătate (în special în Germania și Elveția). Când Partidul Comunist din Kosovo a fost destrămat de lovitură de potolire a lui Milosevici, poziția partidului dominat de albanezi se schimbase în Liga Democrată din Kosovo, având ca președinte pe scriitorul Ibrahim Rugova. El a răspuns la eliminarea de autonomie a provinciei Kosovo, prin realizarea unei politici
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]