6,141 matches
-
am spus eu printre sughițuri. Omul mormăi ceva supărat, poate o înjurătură de tată și spuse cu năduf : -Ce să fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-acesta acasă la el!... Băieții lui, vlăjgani de vreo zece ani, începură să bâzâie țâfnoși : -Da’ el de ce nu se duce singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
la pat și atunci...? — Mamă, cum îți mai este? Ai fost la medic? Cum te simți? La telefon sigur nu-mi spui prea multe. — Ștefan, mă simt bine! Nu dau importanță durerilor reumatice. Aici, la munte, aerul rece ne dă destul frig dar ne și întărește. Mă descurc, nu fii îngrijorat! Mă bucur că tu ești puternic și sănătos, slavă domnului, de un timp m-am liniștit și în privința lui Virgil. Lucrează, am înțeles de la el că are o parteneră, poate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
n-am făcut avere! Nu m-am atins de frumusețea ei, Nici n-am jignit-o cu nimic vreodată, Scriu prietenii și scriu dușmanii mei Și bucuria mi-a rămas curată! Nu port la nimeni ură pe pământ, E loc destul sub soare pentru toți, Cu sufletul ca pâinea caldă frânt, Scriu și eu, citește-mă când poți... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Scriu și eu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi
SCRIU ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383334_a_384663]
-
rest de Gomoră va supraviețui. Sigur. Se vor comite niște crime doar. Un masacru epuizează prea repede subiectul. Un cutremur, aidoma. Tifosul ține de păduchi. Ai mai „atacat” astfel o așezare, într-o altă carte. Despre ciumă s-a scris destul, iar drogurile erau încă departe, pe vremea Magistratului. O revoluție: nimic mai potrivit pentru crimă! Întâi, o repetiție. § Cineva i-a sugerat Magistratului să deschidă o școală de gladiatori! Să organizeze spectacole! Pâine și circ! Să consume energiile malefice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
priveau să-mi fie aduse la cunoștință pe cale orală de către cei abilitați În acest sens, nu să fiu pus În situația de a le sesiza de unul singur, la Întâmplare și pe bâjbâite, dar, mă rog, de gustibus... Am petrecut destul timp În arhivă. Sincer vorbind, cu oarecari intenții subversive: speram să găsesc prin fișiere ceva privitor la Începuturile istoriei Centrului sau la mobilurile și obiectivele sale actuale. Iluzii deșarte. Dacă existau asemenea documente, erau păstrate În altă parte, la alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unul pozitiv, o să mă străduiesc să fiu mai explicit. Nu vă cer să păstrați pentru dumneavoastră secretul acestui dialog; oricum, sunt sigur că n-ați face-o. Discutați cu cine doriți, așadar, Însă hotărâți cu mintea proprie. Până mâine, aveți destul timp să ajungeți la cea mai Înțeleaptă concluzie. Nu mă Îndoiesc că așa se va Întâmpla. Succes... Urarea bășcălioasă de la sfârșit a lui Zoran m-a scos din sărite: tipul afișa o siguranță de sine lipsită de cel mai firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În prealabil, i s-a făcut de petrecanie, nu trebuie să lucrezi la Interpol ca să-ți dai seama de asta. Ce mă intrigă pe mine este altceva: cum de eu n-am observat cadavrul, că, slavă Domnului, m-am trambalat destul prin Încăpere... - Când? - Poftim? - Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc mare, incendiu! Idiotul de mine: mă luase gura pe dinainte, mă trădasem ca ultimul naiv, uitând pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când Îmi aduceam aminte, o dată la câteva zile, la o săptămână, dar asta nu Înseamnă nimic, nu dovedește pentru nimic În lume că... - Adam, ține-ți firea, te rog, și mai bine Încearcă să Înțelegi ceva din toate astea. Ai destul timp până mâine. Și acum, scuză-mă, dar aș vrea să dorm câteva ore, nu mă simt prea bine. Noapte bună! Am ieșit amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i destul: să aud altceva. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i destul: să aud altceva. — Păi ce să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu. — Partea-ntâi! - hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce s-au mai îngrășat și ăștia! - spuse el privind spre cai. Mare minune să mai poată fugi! — La așa trai, așa cai - zise celălalt zdrobind o ceapă. — Stau câteodată și mă gândesc: mare lucru și frica! - făcu primul. E destul să-i ieși omului în cale, să-l întrebi de sănătate și-ți dă tot. Dacă ar ști și ceilalți cât e de ușor, ar veni toți în codru, n-ar mai sta unul acasă. Păi și-atunci cui am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
piața, de dieci grăbindu-se spre slujbă și de cel mult trei-patru curtezane obosite venind din schimbul de noapte. Să se înceteze o dată cu ideea falsă că Veneția ar fi fost un oraș al distracțiilor și al huzurului, în care era destul să ai o gondolă ca să fii cineva. Veneția era, dimpotrivă, un oraș al muncii în care chiar dacă aveai o gondolă, nu erai nimic. între orele 11-12 dimineața, compoziția celor care circulau pe canale se schimba simțitor. Apăreau acum, proaspăt rași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Din păcate nu-i putem gusta dulceața, căci trebuie să plecăm - grăi Metodiu. — Vai, dar se poate?! - zise atunci signora Maxima, intrând pe ușă cu o oală aburindă. Măcar o cană! — Nu, mulțumim frumos - răspunse Metodiu. Și-așa am stat destul. Dacă dânșii tot pleacă - interveni căpitanul Tresoro - n-am putea să le reținem noi porțiile? — Ei, atunci, la revedere! - zise Metodiu. — Să ne scrieți! - spuseră lăcrimând surorile Acetosa. — Aveți grijă la răscruci, sunt hoți - îi sfătui doctorul Peleto. Zvelta Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când țăranii de pe moșia lui se răsculară, boierul se duse în mijlocul lor doar cu Răducu în brațe (acum de doi ani împlinițiî și-i întrebă, ținând copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trăgea din India. A vrut să scape de jugul turcesc și-a fugit cu noi de la Stambul. — Jugul nostru e mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drum. Cu toate acestea, pe la jumătatea dimineții, pe când soarele necruțător era sus pe cer și căldura devenise sufocantă, se văzură obligați să se oprească, în așteptarea umbrei, și își dădură seama că puținele ore care le rămâneau nu vor înainta destul cu săpatul și că era nevoie să lucreze cu schimbul în timpul nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de trei metri în diametru, dar după două săptămâni de săpat fără odihnă, doar un om putea să se miște cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tuareg trebuie să-i înfrunte doar pe cei mai puternici decât el; în felul acesta se poate simți pe drept mândru de triumful său“. Chiar dacă din acele simple cuvinte reieșea că imohagii se considerau superiori celorlalți oameni, Gacel Sayah locuise destul timp într-un oraș mare ca să știe că tot ceea ce-i spusese tatăl său se putea aplica în vremurile când oamenii luptau în deșert cu sabia, nu când rachetele gigantice brăzdau cerul și tancurile rapide străbăteau câmpiile. Pe timpul șederii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
va fi cumplită. — Cât de cumplită? — Decapitarea. — Dumnezeule! Voi face totul ca să nu-mi pierd capul - Nené Dupré arătă spre elicopter. Am adus bidoane cu apă, provizii, medicamente, un mic aragaz de campanie, haine groase și saci de dormit... Prea destul pentru două săptămâni de captivitate. — O să respectați învoiala? Pilotul se așezase și-și aprindea o țigară, îi oferi și lui Gacel una, pe care acesta o refuză cu un gest din mână. Nené Dupré ridică din umeri. Nu știu! recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nimic nu-i cine știe ce pe aici. Și cum m-aș putea întoarce la civilizație dacă mă lași aici în voia sorții? Pilotul îl privi pieziș și-i zâmbi ironic: — Asta-i problema ta, nu a mea... Cred că am făcut destul scoțându-te din campament. — Dar aici suntem în mijlocul pustiului - protestă însoțitorul său. — Știu asta, însă pe aici trece drumul caravanelor cu sare care se îndreaptă spre sud. Pentru câțiva franci te pot duce până într-un loc mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mării moarte părul roșu al Wandei Îmi curge din răni părul negru al Annei Îmi crește pe pubis unde ți-e pășunea oierule pe căpitan Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea. Când am crescut destul, a adus un iepure și toată clasa s-a așezat mai aproape. Chiar și eu. Era un iepure obișnuit, cenușiu, după constituție la pubertate. A fost așezat pe masă într-un acvariu și, până la urmă, s-a întâmplat ceea ce profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
săptămână, porcilor. Deci înfulecam fasolea și mă uitam pe hartă. Dincolo de granițe nu era nimic pe ea. În dreptul liniei punctate, râurile secau, iar drumurile se terminau. Țara era înconjurată de hârtie albă, pașnică. La ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-am consolat de unul singur. Am căutat locul cel mai ascuns din munți și, când Guvernatorul a revenit, i-am arătat imediat punctul acesta cât un vârf de ac, de lângă debarcader. „Nu fiți atât de modest. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-l iubiți. Toată lumea iubește un creștin convins. Păcătoșii îl respectă. Sper ca până acum să fie mai multă dragoste decât respect pentru acest băiat ales. Prieteni, eu cred sincer și din toată inimă că acest lucru s-a întâmplat. Dar destul din partea mea. Primiți-l acum pe Bobbie Lee al vostru. Bărbatul s-a dus pe marginea scenei, a tușit și s-au așezat lângă pian. A trebuit să așteptăm câteva secunde ca Bobbie Lee să apară. Toată lumea tăcea, aștepta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]