2,337 matches
-
de lucruri: cineva cu care n-o să te culci niciodată sau cineva cu care te-ai culcat cu foarte mult timp În urmă, dar a fost atât de groaznic Încât Încă te chinui să uiți sau cineva pe care-l detești și cu care te tot Întâlnești prin baruri sau pe la petreceri sau chiar cineva Întâlnit cu numai o săptămână În urmă. Deci nu vrei să ieși cu el? De ce-aș vrea să ies cu un tip care are opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu atenție, cu capul ridicat, înaintă câțiva pași spre el, apoi se opri, în expectativă. Marçal se apropie, Facem pace, întrebă. Botul rece atinse ușor cicatricea de pe mâna stângă, Facem pace. Olarul rosti, Uite că am avut dreptate, Găsitul nostru detestă uniformele, În viață, totul e unformă, trupul e cu adevărat civil doar când e gol, răspunse Marçal, dar nu se mai simțea amărăciune în glasul lui. În timpul cinei au vorbit îndelung despre cum i-a venit Martei ideea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, „cu toate gunoaiele”. Desigur, pentru firea autoritară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe măsură ce relațiile noastre erau mai rele intram amândoi mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu afișe mari. Tata m-a privit de fiecare dată de sus: „Eu la circ? Ce să caut eu la circ?” Și apăsa pe „eu” pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși, îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu? Nu mai am chef să fiu tratat cu menajamente. Se poartă cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi siliți să mă vâre și pe mine în cămașa de forță. Nu, nu trebuia să mă fac doctor. Blestem ziua în care am părăsit iluzia muzicii pentru mirosul de acid fenic. Ceea ce e cel mai rău: am ajuns să detest și suferința. Când văd un om care suferă întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu sunt într-o seră, sunt într-un spital și încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de neînțeles. Eram convins că n-aș fi știut ce să discut cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clar caracterul degenerativ cum ar fi ignoranța, vanitatea nelimitată, logorea, opinia exagerat de bună despre meritele personale, incapacitatea de a lucra susținut și serios, gândirea incoerentă și confuză, incapabilitatea de a acapara cunoștințe sistematice și aveau convingerea că trebuie să deteste și să dezaprobe paradigmele științifice, afirmând că omul nu e demn decât de visare și de divinație, adică de intuiție. 1.3. Parodiile misticismului Unele manifestări artistice și literare pseudomistice pot câteodată să dea impresia, în ochii persoanelor superficiale sau
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
arborează cea mai sinceră mină de care este În stare. De cîtva timp mă Încearcă, știi, un fel de sentiment, cum că aș fi greșit pe undeva, că aș fi putut trăi o altfel de viață. — O sole mio! Îi detest pe indivizii ăștia livrești! Nu e ca la reîncarnare, amice. Nu știu pe nimeni care să creadă că a trăit adevărata viață, toți cred că a fost un fel de vis. Am o singură Întrebare: crezi În mine? Pentru Diabolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Între o femeie grasă și un bărbat Încă și mai gras. Cărnurile lor se revarsă peste cotiere. Conform standardelor americane, nu sînt chiar atît de grași, dar Wakefield Își face un titlu de onoare din a rămîne suplu și Îi detestă pe cei lacomi. Îl ia cu fiori cînd carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Diavolul Îi Împinge la asta? Diavolul se plictisește repede, dar ce-ar avea el Împotriva așa numitei „normalități“? Familia „normală“ este, la urma urmei, sursa acelor lucruri dragi Diavolului: neliniște, boală mintală, violență, gînduri negre, teamă și frămîntări sociale. Ceea ce detestă Diavolul sînt Încercările de a scăpa de oroarea de toate zilele a obișnuitului. Aceste evadări În artă, În diversitate, trebuie că-i dau bătăi de cap pentru că ele ar putea, ar putea doar, să conducă spre nevinovăție. Nici el, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În clientul său o Maică Tereza? Asta i-ar pune În pericol victoria, cu siguranță. Opinia Diavolului În ceea ce privește suferința este complexă: o apreciază În starea ei pură, iubește neliniștea, disperarea profundă, furia și mînia Împotriva lui Dumnezeu. În același timp, detestă nedreptatea socială. Avantajele incorecte de care se bucură cei bogați și mizeria În egală măsură arbitrară a celor săraci Îi micșorează bucuria produsă de suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și Își Încrucișează brațele pe piept. Diavolul pufnește pe nas. Îi detestă pe buddhiști. E o chestie personală. Buddhiștii nu Îi recunosc importanța. În ceea ce-i privește, el nu este decît una dintre multele manifestări ale lumii ce va să vie. Buddhiștii au mers pînă Într-acolo Încît au pus toți diavolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Bună“ care nu sună nimănui foarte relaxat. Farkas i se adresează acum lui Wakefield. — Domnule Wakefield, aseară ne-ați spus că lumea materială dispare. E corect? — Absolut. Wakefield e flatat. — Nu vorbea la modul concret, strigă Neva. — Ba da. Wakefield detestă să vadă că oamenii cred că ideile sale sînt metaforice. Nici măcar nu știe ce e aia. Îi place să se considere un gînditor la modul strict propriu. — Așa am crezut și eu. Farkas Își Împreunează degetele dinaintea bărbiei. Adunarea din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și orașe exotice, crescînd costul imobiliarelor și valoarea afacerii mele, iar eu Îți mulțumesc pentru asta! Ești un soi de proxenet, adaugă, mai comandîndu-și o vodcă În contul lui Wakefield. Nu poți fi pește și să te trezești brusc că detești prostituția. Zi după zi, cît e ziua de lungă, bocănitul nu Încetează. Tipul de alături pare a fi posedat de o energie demonică, maniacală și Wakefield Își petrece din ce În ce mai mult timp departe de casă pentru a fugi de vacarm. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
luminează. — Îmi plac filmele. The Moviegoer este cartea mea favorită. O să chiulesc de la workshopul despre catalogare. În următoarele trei zile, Wakefield și fiica lui merg la cinema, lucru pe care Wakefield nu l-ar fi făcut de obicei. Întotdeauna a detestat sentimentul care Îl Încearcă atunci cînd reintră În realitate la finalul filmului și fiind În preajma lui Margot Îl face să se simtă Încă și mai ciudat. Îi simte prezența În Întuneric, odrasla lui, carne din carnea lui și sînge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o perspectivă subiectivă, dar cumva o convinsese de asta) ca să devină orice și-ar fi dorit. Astfel se născuse, între tată și fiică, o relație mai strânsă decât văzuse vreodată în oricare altă familie. Lucru pe care mama ei îl detesta profund. — Problema ta, îi atrase atenția Stevie, este că nu vei găsi niciodată un bărbat ca tatăl tău. — Știu, încuviință Fran. Nici tu, de altfel. Un zâmbet fugar pecetlui complicitatea lor. Stevie se întoarse din nou spre biroul aglomerat. — Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vechiului său Volvo nu îndemna privitorul să se înscrie în clubul Rotary, să îl găsească pe Iisus sau să voteze cu Partidul Conservator. Pe el stătea scris, cu majuscule roșii, care săreau în ochi, PUNE LA ÎNDOIALĂ AUTORITATEA. Mama ei detesta semnul și întotdeauna parca mașina cât mai aproape de perete în parcarea de la Sainsbury. Uneori, faptul că părinții ei rămăseseră împreună mai mult de treizeci și cinci de ani o impresiona. Alteori, când se gândea că ar fi fost mult mai fericiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
învețe cum stăteau lucrurile, simțea un firicel de emoție, firav, dar de necontestat. Capitolul 3 — Chiar trebuie să trecem prin toată chestia asta doar ca să-i faci prietenei tale lipeala cu un tată de ocazie? i se plânse Simon Henriettei. Detesta să fie obligat să poarte costum într-o seară de sâmbătă când ar fi putut să poarte puloverul lui preferat Guernsey și blugii vechi despre care credea, nejustificat de altfel, că îl făceau să pară mai tânăr. Nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-sa se întoarse la teritoriul ei impecabil din bucătărie. Să intre în biroul tatălui ei era ca și cum ar fi intrat într-o altă lume. Încăperea era întunecoasă, luminată doar de veioze micuțe, dar întunericul era plăcut și primitor. Tatăl ei detesta lumina care venea din tavan. Pereții de un verde intens gemeau de cărți, iar lângă un radiator în formă de scară stătea un fotoliu antic din care începuse să iasă buretele. Peste tot erau ziare, vechi și noi. Trofee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i plac rinichii. Tocmai! Phyllis simțea evident că trebuia să i se dea dreptate. Și când i-am pregătit mi-a zis că, de bună seamă, după atâta timp trebuie să știu că rinichii sunt singura mâncare pe care o detestă. Fran era la fel de nedumerită ca maică-sa. Dacă nu cumva taică-său regizase totul ca o formă subtilă de răzbunare, iar Fran nu l-ar fi învinovățit dacă o făcuse, atunci era cu siguranță bizar. Dar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fusese atât de irascibilă de la ieșirea lui la pensie încât ar fi zis doar că face mult zgomot pentru nimic. Poate că ar fi trebuit să se ducă la un consult, dar nu-i plăcuse niciodată să meargă pe la doctori. Detesta aerul lor de superioritate, de parcă ar fi fost atotștiutori și de parcă până și să pui o întrebare despre propria ta sănătate ar fi fost o impertinență, o încălcare a teritoriului lor. Preferase să adopte o atitudine de stoicism jovial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răufăcătorilor, la nivel individual sau municipal, ci ar trebui să implice direct comunitatea în acțiunea de a schimba lucrurile în bine. Se trezi zâmbind închipuindu-și-l pe Directorul Regiei de Salubrizare, un individ nesuferit, despre care se știa că detestă și să dea ochii cu ziariștii, deschizând ușa de la intrare și descoperind-o blocată de o movilă de gunoi. — Propune campania asta doar pentru că e un exemplar promoțional. N-ar face-o dacă ar fi pe bune. — Pui pariu? Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]