2,624 matches
-
Întreg. — Mi se pare cam exagerat, zise Diane. Intuiția mi-a spus, iar ghicitoarea mi-a confirmat, că el e alesul, de aceea am hotărât să joc cinstit. Încerc doar să-i arăt, folosindu-mă de limbajul afacerilor, ce parteneră devotată și loială i-aș putea fi și În dragoste. — Interesant, zise Kitty, uitându-se din nou la Diane. Era siderată de toată treaba asta. Din experiența ei, când unui bărbat Îi plăcea o femeie era evident: o suna, Îi trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o evit și totuși o simplă răutate colportată pe seama ei mă turba. Poate că era mai potrivită pentru mine o femeie ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să mă domolească, o femeie sigură, blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu ascultă de rațiunile obișnuite. „Cu câți bărbați te-ai culcat înaintea mea?” o întrebasem odată pe Laura. „Eu te întreb ce cauți în cătun?” îmi replicase ea tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să nu șteargă o hieroglifă. Când voi dezvălui acest lucru, celor devotați mie le va fi În fine revelat Misterul. După aceea, n-o să ne rămână decât să-l descifrăm, iar soluția lui o să fie Cheia, În spatele căreia se ascunde Mesajul, care inițiatului, și numai lui, Îi va spune negru pe alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
barbare de dinaintea comunismului, un porc capitalist a mîncat testiculele unui bebeluș lăsat afară, În copăiță, pe prispa unei case. Băiețelul a crescut și a devenit un bun muncitor și s-a Însurat cu o femeie comisar al partidului, frumoasă și devotată, ferm hotărîtă să pună Îndeplinirea planului cincinal Înaintea plăcerilor burgheze ale sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci, În tot felul de ipostaze. Iată o fotografie care Înfățișează o gospodină cu șorț prezentînd spre inspecție un leș de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care numai „artistul de geniu le poate integra și absolvi”, el se oprește în fața limitei, preferînd, în locul „mărginirii fatale a creatorului”, luciditatea „celui avizat”. Conștiința critică sterilizată învinge, așadar, spiritul creator. Raicu refuză totuși calificativul de „antiliteratură”: „Urmuz e un devotat al ideii de literatură (...) își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea să fie afară. Doar un mic efort intelectual și avea să-și câștige libertatea pentru toată vara care urma. Își programase să meargă la Barcelona ca să intre În contact cu anarhiști din grupul Barricada. Frați cu adevărat curați și devotați. Motoul lor era: Vreau un tărâm În care să nu existe bani - vreau să trăiesc o viață curată. Barcelona Îl atrăgea. Spania trecuse de la fascism la libertate cu o dezinvoltură impresionantă. În Italia nu fuseseră suficienți șaizeci de ani. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o uniformă. Câți ani avea? Purta verighetă. Era căsătorit, cu siguranță că avea și copii. Muncitorul acesta, tată de familie, ar fi Încasat fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mânecă, deoarece el era preocupat, Încercând să distreze o doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio o recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse Întorcându-se spre bunica micuței Carlotta. Aceasta Îi solicitase permisiunea de a-l săruta - și, În timp ce-l cuprinse Într-o Îmbrățișare stângace, Îi spuse vizibil marcată: — Ce emoționată sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese luată. Eu abia răsuflam. Mi-era frică că dacă mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei și mă minunam de ce auzeam. Rahela îi era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu îi vedea pe acești idoli ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-am luat nimic din ce nu era al meu. Nu am nimic aici în afară de ceea ce tu însuți ai recunoscut ca fiind al meu, deși știi bine că oricum e prea puțin față de câte îmi datorai. Fetele tale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai are rost să vă duceți la Starbucks. — Știu și Îmi pare foarte rău, spun, roșie la față. Și vă rog să mă credeți că a fost chiar ultima, ultima dată cînd am mai făcut așa ceva. Îmi dreg glasul. SÎnt devotată trup și suflet companiei Panther Corporation și abia aștept să servesc această companie la maximul abilităților mele, dăruindu-mă sută la sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bizuie unul pe celălalt. Tu pe cine ai... o nevastă creștină? Te bazezi doar pe o teorie - egalitatea În fața legii. E o mare ușurare să știi că te bucuri de garanții constituționale care, cu siguranță, sunt apreciate și de alți devotați ai Constituției... Se amuza. Eu nu obiectam. Mă distra faptul că descoperise un sistem În activitățile mele. - Presupun și că plătești impozite grase. - Absolut. Și acum au mai apărut și niște taxe educaționale anuale. - Îmi dau seama despre ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
semnat de văduva fostului director și proprietar. Jones a luat și slujba și văduva. Pe văduvă o chema Mary Shoup. Avea șaizeci și opt de ani când Jones s-a căsătorit cu ea. Și Jones a devenit iarăși un soț devotat, un bărbat fericit, împlinit și liniștit. Școala condusă de el fusese numită, pe șleau, Școala de Îmbălsămare din Little Rock. Aducea o pierdere de opt mii de dolari pe an. Jones a scos-o din sferele înalte ale științei îmbălsămării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
când lucrurile începuseră în sfârșit să se aranjeze și pentru el, zise el despre mort. — În ce fel? am întrebat. — Începuse să pună din nou pe roate o mică organizație, răspunse Jones. Nu ceva de anvergură... dar loială, de nădejde, devotată. — Cum se numea? m-am interesat. — Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane, zise Jones. Avea un adevărat talent să facă din niște tineri absolut obișnuiți o forță disciplinată și hotărâtă, adăugă Jones dând trist din cap. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din primii ani de avânt revoluționar de după război și, mai ales, după proclamarea republicii, când mai era un copilandru care roșea când vedea un laminor de muiere și nu prea știa cum se deosebește un dușman periculos de un cetățean devotat al regimului, îți oferea și posibilitatea nelimitată de a regula legal, în afara nevestei, ca un supliment de periculozitate la soldă, toate damele prinse la colț. Care nu ceda, era dușmanca dușmancelor și suporta consecințele, de la pumni și șuturi în părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tămâia aia cu care cădelnițează, cu cântecele alea care le tot zice de dimineața până seara, ceva le face, că nu le poți cunoaște mutările gândului. Colaborează bine mersi, e susținători, i-ai putea crede cu totul și cu totul devotați, și dintr-o dată ți-o trântește cu sfânta taină care nu-i permite să te ajute mai departe, sau că și ăla, cât o fi el de bandit, tot îi fiu al Domnului. Parcă noi suntem ai diavolului! Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fusese nimic de capul lui. Cât pe ce să se răsucească spre ea și să-i spună vreo două, birjărești. Să-și vază de căcărezele ei nenorocite, melenă sigură, să nu se mai dea mare că blamează acum arta revoluționară, devotată. Și cu Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să înroșească de glorie paginile istoriei pe care le vom scrie. Fiți bineveniți!“ Ridică mâinile neputincios, bombându-și pieptul. „E datoria voastră sfântă s-o faceți! Mă predau în mâinile voastre. Viața mea v-o încredințez! Conștiința mea de creator devotat poporului îmi cere să fac asta, chiar acum!“ Coborî două trepte, tot cu mâinile ridicate. Apoi se răzgândi. Reveni în capul scărilor. „Dar, oare sunt eu cel mai indicat pentru a fi pedepsit? Eu, care... Nu că mă apăr. Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prietena mea, pe umărul ei o să-mi sprijin capul când durerea sau tristețea mă va doborî, în fața ei o să râd, o să dansez atunci când fericirea mă va copleși. Și cred că și ea a simțit aceleași sentimente, căci am devenit prietene devotate, adevărate și ne-am promis să nu lăsăm egoismul sau răutatea să ne despartă. La nevoie ne sprijinim și ne ajutăm una pe alta, ne jucăm împreună, ne ajutăm la teme, iar vacanțele ni le petrecem împreună. Cred că sufletele
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
simplu. Când Alice s-a întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit cum prohabul i se trezește la viață. —Măi, măi, măi! Vocea care venea din spatele lor avea un ton răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo a ridicat ochii și a văzut-o pe Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu acceptau întru totul valorile și instituțiile timpului, ci erau devianți și în opoziție față de acestea. Refuzau legile de purificare ale religiei iudaice provocând proscrierea din partea societății în care trăiau. Isus nu a invitat în grupul său pe cei cinstiți, devotați sau pe cei care se bucurau de o reputație bună, ci pe agenții fiscali și pe păcătoși. El nu le-a promis împărăția lui Dumnezeu celor bogați, celor puternici și celor religioși, ci celor săraci, nevoiași și marginalizați. Însă acest
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Autorul urmărește În cărțile sale două teme, anume binele și răul. Răul, trăit de Domnia Sa În perioada comunistă, și binele constând În ceea ce a descoperit demult În faptele oamenilor, ale acelor oameni care sunt modele caracteriale, de smerenie, religioși, profesioniști, devotați, cu credință În Dumnezeu, de țară și de neam. Pline de semnificații sunt și câteva informații insolite, cuprinse În scrierea „Cronică succintă a neamului Derdena”. Aflăm, așadar, că unul dintre strămoșii autorului a fost răpit de extratereștri(pe când se afla
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
reintre pe făgașul vechii amiciții. Între 24 Iunie și 6 Iulie 1947 Petre Hossu și câțiva țărani din Cheud sunt Închiși În arestul Siguranței din Zalău. Sunt salvați toți de la o lungă detențiune politică de comunistul ilegalist Virgil Câmpineanu, prieten devotat al lui Petre Hossu. Tuberculoza pulmonară, de care se Îmbolnăvise Petre Încă din 1941, când avea 19 ani, se reactivează cu virulență În 1948, ceea ce contribuie decisiv la formarea obsesiei morții, sentiment dominant În creația-i literar-filosofică. Este tratat cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ani. Nutrim convingerea deplină că monografiile citate, „Fenomenul uman”, volumele 4-16 ale traducerii capodoperei orientale „1001 Nopți”, piesele de teatru, eseurile filosofice, precum și celelalte scrieri originale și alte traduceri vor vedea lumina tiparului În acest deceniu, prin grija pilduitorului fiu devotat Andrei-Iustin Hossu, real stejar, răsărit din stejar. Așa se cuvine deoarece, fără opera integrală a excelentului scriitor, filosof și traducător Petre Hossu, cultura română va fi mai puțin bogată. Flor Strejnicu (1926-2006) Prin decesul camaradului Flor Strejnicu (fapt dureros, petrecut
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]