1,375 matches
-
aluzii ironice, chiar sarcastice. Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă mai mult decât ei. Fac, în multe situații, remarci severe și demoralizante. Ei nu se entuziasmează niciodată, nu participă niciodată din plin, nu se angajează total. d. Dezordonații. Mai degrabă, par dezordonați (pentru cei din exterior), dar au o ordine numai de ei știută. Sunt, în multe cazuri, intuitivi și creativi. Ei dezmint adesea prejudecățile, intervin atunci când le vine inspirația, dar nu neapărat la momentul potrivit. Vorbesc mult
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă mai mult decât ei. Fac, în multe situații, remarci severe și demoralizante. Ei nu se entuziasmează niciodată, nu participă niciodată din plin, nu se angajează total. d. Dezordonații. Mai degrabă, par dezordonați (pentru cei din exterior), dar au o ordine numai de ei știută. Sunt, în multe cazuri, intuitivi și creativi. Ei dezmint adesea prejudecățile, intervin atunci când le vine inspirația, dar nu neapărat la momentul potrivit. Vorbesc mult și sunt adesea sociabili
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
inutile, ba chiar periculoase. Ele încetinesc sau compromit procesul de constituire, exprimare și afirmare a identității noastre în diferite contexte de viață, relaționale, sociale 35. Frica este, susțin specialiștii, o emoție "deosebit de volatilă, capabilă să degaje o energie torențială și dezordonată, care face să devină aproape incontrolabilă. Zvonurile, informațiile îndoielnice pot să o inflameze peste măsură. Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai ales, să le trăim așa cum sunt, cu seninătate, fără a aspira la altceva și fără a vrea mai mult. Capcană: La cei care au În natal o disonanță Soare/Jupiter, excesul de Încredere În sine poate duce la acțiuni dezordonate sau nocive: individul are impresia că „totul Îi e permis”, crede că totul e posibil; cu alte cuvinte se plânge că viața e prea frumoasă. Exemplu: Maica Tereza Octombrie 1979: Maica Tereza primește premiul Nobel pentru pace. „Îl accept În numele
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
individul este mereu nemulțumit de rezultatele pe care le obține. Are impresia că inițiativele Îi sunt discutate, criticate, că nimeni nu este atent la nevoile lui. Înciudat, uită să mai depună eforturi, este lipsit de rigurozitate și acționează În mod dezordonat. Nevoia lui de autoritate se exacerbează, dar se manifestă stângaci, dacă nu cumva se simte blocat de teama că o să fie dezaprobat de superiorii ierarhici. Sexual, se poate simți slăbit. Pe scurt, are impresia că este În dezavantaj când e
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
afectivă; prin acest mesaj, ni se transmite faptul ne spune că e timpul ca sentimentele noastre pe aceeași lungime de undă cu Înțelepciunea. Capcană: Uneori se manifestă un fel de fugă din fața maturității afective, care se traduce prin diverse atitudini dezordonate: aventuri fără urmări, atracție față de persoane incapabile să se implice În relație, iubiri cărora nu li se răspunde cu aceeași monedă... Exemplu: Jean-Paul Jean-Paul, născut În 1959 1979: Saturn În tranzit peste Venus „Nu Împlinisem Încă 20 de ani și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
furturi, mai o vacă...”). Fetele fratelui mai mare erau la casa lor, se măritaseră. După Revoluție, din spusele inculpatei, au început certurile cu nepoatele și fratele mai mare - pentru pământ. La un moment dat, inculpata se îmbolnăvește de ficat (viață dezordonată, alcool...), este transportată la spital și internată. Aici primește vizita fratelui mai mare. Acesta o roagă să-l primească acasă întrucât nu mai rezistă presiunilor la care este supus de concubină și copiii acesteia. Cedează rugăminților lui (latura sentimentală, respectul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pe care-l produce utilizarea lor. Cel mai vechi cunoscut din această serie este alcoolul, principiul activ existent în vin și care produce beția, starea de euforie cu dezinhibiție hipomaniacală sau moriatică, uneori chiar cu agitație motorie și verbală violentă, dezordonată și antisocială. În jurul său s-a creat și cultul zeului Bacchus, cu întregul său ritual orgiastic. Tot din antichitate sunt cunoscute efectele mandragorei, descoperită și utilizată de Dioscoride. Alcaloid solanaceu, cu efecte atropinice, acesta era considerat ca afrodisiac, anestezic, narcotic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și toxice, meningoencefalite, insuficiență circulatorie cerebrală, insolații, tumori sau traumatisme cerebrale și face parte din tabloul clinic al sindromului confuzional. 6) Stările amentive reprezintă tulburări grave ale stării de conștiință cu dezorientare temporo-spațială și asupra propriei persoane, agitație extremă și dezordonată. Ele apar în cursul toxiinfecțiilor grave, azotemie etc. 7) Stările crepusculare sau secunde au un caracter paroxistic și debutează brusc. În cursul acestora, bolnavul execută acțiuni coordonate, complexe, urmate, la revenirea stării de conștiință, de o amnezie completă. Ele se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familială, școlară și socială. În sensul acesta, H. Abramson descrie următoarele forme clinice: a) Instabilitate psihomotorie pură. Aceste cazuri se caracterizează prin următoarele trăsături psihopatologice: impulsivitate, turbulență, înclinație spre mânie, nesupunere, încăpățânare, dezordonați, împrăștiați, violenți, bătăuși. Bolnavii vor să domine într-o manieră puerilă; recurg la frecvente fugi și manifestă tendință la vagabondaj. b) Debilii instabili. Aceștia au o ereditate încărcată din punct de vedere psihopatologic, notându-se în antecedentele lor episoade meningitice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirul oniric (Lasegue, Regis); - oneiroidia, diferită de onirism (Mayer-Gross) constând din confuzie cu trăiri incoerente și fantastice. S-a vorbit în unele cazuri de „oneirofrenie” și de „catatonia oneiroidă”. 5) Amenția constă în incoerența gândirii, stare de confuzie mintală, agitație dezordonată, amnezie posteritică (Meynert, Chaslin, Mayer-Gross, Jaspers). Este o stare clinică de perplexitate la care se notează prezența iluziilor, a halucinațiilor și ideilor delirante cu caracter fragmentar. 6) Delirul acut este o confuzie mintală gravă sau malignă, specifică pentru „encefalita psihotică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se notează prezența iluziilor, a halucinațiilor și ideilor delirante cu caracter fragmentar. 6) Delirul acut este o confuzie mintală gravă sau malignă, specifică pentru „encefalita psihotică acută azotemică”. Clinic se manifestă printr-o confuzie profundă cu halucinații și agitație psihomotorie dezordonată. 7) Starea crepusculară are caracter episodic, tranzitoriu, fiind o stare de confuzie cu păstrarea coordonării mișcărilor, stări afective intense (anxietate, disforie, mânie), halucinații și idei delirante. Sindromul oniric Onirismul este un mod de activitate mintală automatică, construit din viziuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în dinamica psihopatologică a reacțiilor după cum se poate vedea mai jos: 1) Faza de șoc Aceasta corespunde momentului în care persoana se află sub acțiunea imediată și directă a psihotraumatismului. Emoția dominantă este angoasa manifestată prin plâns, țipăt, agitație psihomotorie dezordonată. În mod egal, se poate nota și o situație inversă; stupoare, inhibiție psihomotorie totală, inexpresivitate emoțională. Aceste reacții emoționale se însoțesc de modificări neurovegetative (cardio-vasculare, gastrointestinale, secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După atenuarea manifestărilor emoționale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă de idei, logoree și agitație dezordonată. b) Psihozele tardive apar după mai multe săptămâni de la data nașterii și sunt legate de o stare de epuizare fizică și psihică legată de perioada de lactație. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizează prin următoarele tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de un tip de evoluție variată. Stările maniacale Stările maniacale sunt tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze, caracterizată printr-o excitație psiho-motorie simplă care poate atinge grade de manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de vedere psihopatologic, stările maniacele sunt caracterizate prin următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate printr-o exaltare generală interesând următoarele sectoare ale vieții psihice: a) mimică mobilă, privire strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate printr-o exaltare generală interesând următoarele sectoare ale vieții psihice: a) mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială și euforică, atitudine amicală, familiară; b) comportamentul se caracterizează printr-o mare labilitate psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi sau expresii obscene, limbaj moriatic; d) dispoziție afectivă euforică, bună dispoziție însoțită de strigăte, cântece, gesticulație largă, adesea dezordonată; e) tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi sau expresii obscene, limbaj moriatic; d) dispoziție afectivă euforică, bună dispoziție însoțită de strigăte, cântece, gesticulație largă, adesea dezordonată; e) tulburări de ordin intelectual manifestate prin atenție distributivă, de o mare labilitate, dar incapabilă de a se fixa pe ceva anume, o exaltare a memoriei, fugă de idei, gândire prin asonanță, asociații rapide, dar superficiale, imaginație bogată, eliberarea automatismelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
brusc și de scurtă evoluție clinică. Ea se poate repeta la intervale periodice simplu sau alternând cu crize depresiv-melancoliforme. În cadrul maniei acute distingem două forme clinice: a) Mania acută tipică este o psihoză caracterizată printr-o excitație psihomotorie accentuată și dezordonată interesând sfera psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă un caracter dezordonat limitându-se la o simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la o stare de incoerență și acte de violență. b) Mania
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la o stare de incoerență și acte de violență. b) Mania cronică delirantă, care asociază la tabloul clinic al precedentei idei delirante, de regulă difuze, nesistematizate, dar, în unele cazuri, și un delir
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
are ca model clinico-psihiatric demența senilă. Din punct de vedere psihopatologic sunt semnalate prezența următoarelor tipuri de tulburări psihice. Modificarea comportamentului general al bolnavului este reprezentată prin următoarele aspecte: modul de a se prezenta (neîngrijit, murdar, gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se auto-conduce, tulburări de limbaj, de scris și de citit, dezorientarea autoși allo-psihică, dezorientare temporo-spațială, tulburări de dispoziție afectivă (iritabilitate, labilitate emoțională, plâns etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezorientare temporo-spațială, idei delirante de prejudiciu, stări depresive și ipohondriace, melancolie anxioasă, delir de autoacuzare și persecuție. Tabloul clinic al demenței senile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: ținuta neîngrijită a bolnavului și o stare de igienă personală deficitară, activitate dezordonată, colecționarism de obiecte heteroclite și inutile, cu caracter bizar sau chiar absurd, inversarea ritmului somn-veghe, bulimie, deficit de memorie cu uitarea faptelor recente și incapacitatea achiziției unor date noi, în conformitate cu „legile memoriei” (T. Ribot). (Regresiunea mnezică a evoluției se face
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diminuarea voluntară a motilității. Afazie: tulburare a limbajului de tip expresiv-motor (afazia Broeaca) sau receptiv-senzorial (afazia Wernike) datorită leziunii cortico-cerebrale a centrilor vorbirii din creier. Agitație: formă de comportament patologic de expresie motorie, mai mult sau mai puțin turbulentă și dezordonată, cu caracter pulsional, adesea ireflexiv, putând duce la acte de violență cu caracter de periculozitate atât pentru bolnav, cât și pentru anturajul acestuia. Agnozie: pierderea capacității de a recunoaște, înțelege și denumi semnificația diferiților stimuli senzoriali în absența unor tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]