1,549 matches
-
clipă, frunzele prin care trecuse o adiere, foșnesc, freamătă... și primesc vizitele vrăbiilor..." Mă apropiai și rămăsei la distanță. Dar era ca și când ființa ei ar fi fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine al identificării simțirii ei cu sufletul plopilor, cu tresărirea frunzelor lor și cu zborul cârdului de vrăbii care tocmai țâșnise auzindu-i glasul... Îi apucai mâna și degetele noastre se strânseră. "Daaa, și acolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o plăcere simplă, elementară, că vei urca munții fără senzația obsesivă că îți pierzi timpul căutând o bucurie previzibilă. Soarele inunda stațiunea! Iar hăul de sub teleferic pe deasupra căruia lunecam suspendați îmi dădea o senzație aproape violentă și în același timp diafană de eliberare de tirania atracției terestre. Să vezi brazii defilând sub tine, brazii pe care atâția ani îi priviseși de jos în sus, te făcea să simți că odinioară, cu milioane de ani în urmă, când nu existai nici măcar ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceasuri care curg? castele pe nori? domni cu mustăți răsucite?“ „Domnul cu mustățile răsucite era Dali, când își negocia tablourile: dacă îi convenea prețul, i se ridicau; dacă nu, se lăsau în jos. Ea vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul la niște raze de lumină; un ceasornicar creator de planete și sisteme solare pe masa de lucru; doi bărbați pedalând printre ape pe-o bicicletă-gondolă; un grup de măicuțe în vârful unui turn, țesând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cursul firesc al mișcării părea fracturat, un detaliu infim venea să tulbure pedalarea ordonată și liniștită a timpului către secunda următoare. Ceva din angrenajul de linii, roți și rozete care însuflețea personajele pictoriței, făcându-le să se deplaseze precis și diafan din punctul A spre punctul B, se bloca și-n mintea mea: neurocortexul secreta enzimele neîncrederii, le difuza prin sistemul central al fricii, paralizându-mi întâi voința, apoi centri locomotori. Liniile de forță ale luminii și culorii mă țintuiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste el, acoperindu-l din cap până-n picioare: scurte, trei sferturi, trei sferturi și-un pic sau lungi; roșii, bleu, maro, bej, kaki, negre, fucsia, mov, albe sau vișinii; en cœur, drepte sau col-roulé; cu nasturi, capse, cordon sau barete; diafane sau tricotate gros; dungate sau uní; din lână, polyacril sau mătase; îmbrăcate în parfum sau legături de levănțică. Invadatorii din dulap călătoreau însoțiți de eșarfe asortate, simple sau cu fire aurite brodate în țesătură. Maria le combina delicios, toamna, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeles s-arată Apa-și găsește apa și în cuvânt cuvântul În inimă murg tânăr un înțeles să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vântul. Îți treci ca un descântec mâna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită în muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie înseamnă încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de drumuri către o nouă paradigmă poetică. Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre sonete finale, false poezii ocazionale. N-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se învârte adolescentul are ca axă predominantă sala de clasă. Clasa e cea care macerează caracterul individului, ea este cea care îl pregătește pentru viață. Resping această formulă: pregătirea pentru viață. Căci sunt adolescent - și astăzi viața se compune din diafane visuri de lumini și umbre, concretețea limitându-se la noile apariții vestimentare și, eventual, editoriale. Și mai e ceva: adolescent - și implicit, licean fiind, - e natural să mă tem de examene. Iar pregătirea pentru viață e doar preludiul temerii mele
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
acest inedit târg cu câte o nouă floare, care cu greu își găsește loc în balconul supraaglomerat. - Bună dimineața! - este salutul pe care îl adresez în zorii fiecărei zile dragelor și iubitelor mele flori. În timp ce le admir prospețimea și frumusețea diafană, le mângâi cu privirea, le alint cu vorbe dulci, le adresez întrebări privitoare la felul cum au dormit și la trebuințele pe care le au, le laud cumințenia și strădania de a se face tot mai mari și mai frumoase
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
băiatului din jumătatea superioară. Simetria mecanică a celor două imagini, care ar fi prea puternică și înăbușitoare dacă ar apărea în jurul unei axe verticale, este guvernată de dominarea vârfului și disproporția paradoxală dintre greutatea mare de deasupra și reflectarea ei diafană de jos, împrumutând scenei o irealitate plutitoare, proprie povestirii mitologice. Joncțiunea necesară Când o compoziție este alcătuită din două părți izolate, ponderea unei axe centrale, fie ea verticală sau orizontală, divide efectiv cele două părți. Este nevoie de mai mult
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lucrarea lui Victor Ernest Mașek „Arta Naivă” . „...Ca un pământ al făgăduinței, dintotdeauna visat și prea de puține ori atins, ca un Eldorado obsedând cu promisiunea unor fabuloase resurse imaginative fantezia secătuită a omului contemporan, se ridică în mijlocul său contururile diafane ale Insulei Naivilor. Populația ei, mult mai numeroasă decât s-ar putea bănui, e alcătuită azi din toți cei a căror sensibilitate artistică și-a conservat starea de grație a ingenuității. Un har ce-i absolvă de păcatul cunoașterii unilaterale
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
dar doar pentru o clipă, ca mai apoi ochii să-i surâdă puștoaicei de vreo trei ani care îl tot trăgea de marginea tricoului. Mi-a plăcut, stând la masa de alături, o cămașa din in, lungă, de un alb diafan, cu margini aurii, purtată de o doamnă blondă, în vârstă, care te făcea, pentru o clipă, să confunzi personajul cu actrița care i-a dat viață în Scrisori către Julieta 39. Această neașteptată Claire/Vanesa Redgreave se potrivea bine cu
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
poartă denumirea de „Un arhipelag numit ingenuitate”, footnote> un pământ al făgăduinței, dintotdeauna visat și prea de puține ori atins, ca un Eldorado obsedând cu promisiunea unor fabuloase resurse imaginative fantezia secătuită a omului contemporan, se ridică în mijlocul său contururile diafane ale Insulei Naivilor. Populația ei, mult mai numeroasă decât s-ar putea bănui, e alcătuită azi din toți cei a căror sensibilitate artistică și-a conservat starea de grație a ingenuității. Un har ce-i absolvă de păcatul cunoașterii unilaterale
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Țăranului Român din București îi provoacă lui Mirel Bănică o rafinată analiză a formelor epifanice de temporalitate. În joc este un timp al sărbătorii, dublat uneori de un altul istoric, dar și de un timp al obiectelor, însoțit de cel diafan al amintirilor. Timpul sărbătorilor este exemplificat în această carte de Mirel Bănică cu filipii de iarnă. Analiza poate fi continuată și cu alte sărbători, astăzi frecvent desacralizate și vulgar mercantilizate. Secularizarea lor sparge deseori canoanele tradiționale și omoară ,,duhul sărbătorii
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de seară,/ Azi umbrele amurgului de vară/ Miroase toate-a moarte și-a otravă/.../ Rănit văzduhul tremură-n răsfrîngeri,/ Se duc din el popoarele de îngeri/ Și-n mintea mea un basm frumos se frînge.// Nu mai ești sfîntă rază diafană,/ Căci cerul alb și fără de prihană/ Azi e stropit cu pete mari de sînge. Cu conștiința amărîtă de prețul uriaș pe care românii fuseseră chemați să-l plătească pentru realizarea visului Unirii, a continuat totuși să-l cultive, zbătîndu-se
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și modernității germane, dacă aceste „piscuri” manifestaseră cât de cât „aplecări” spre „dreapta” sau dacă pur și simplu nu arătaseră un interes vădit pentru clasele sărace și mișcările lor „revoluționare”. De la Goethe, acuzat de a fi fost „sluga prinților”, până la „diafanul” Rainer Maria Rilke, resimțit ca „intimist”, sau la T. Mann, văzut ca „mare burghez”, nemaivorbind de cei care arătaseră, În anii ’30, o simpatie mai mult sau mai puțin deschisă pentru nazism (un Ernst Jünger, de exempluă, aproape toți marii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și dictonul latin: Nihil contra Deus nissi Deus ipse. 12 Multă vreme, ca atâția alții, mi-am căutat „viitorul” În vise. Dornic, Înfometat de „profeție”, În fiecare dimineață, puneam o „pedală de frână” Între somn și trezie, lăsând magma viselor, diafană ca țesătura meduzelor, să se așeze cu straturile lor succesive și mai ales cu istoriile „agățate de ele”. Devreme, am Învățat și mi-am pus la punct o minimă „tehnică” de a „le surprinde”, visele și „carosele lor palide, fluturânde
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trezirii, cu acea prudență și infinită delicatețe pe care „corpul lor Înșelător de meduză” o reclamă. Și, deși nu mă consider un prea iscusit „decriptor” de vise, am reușit, de-a lungul anilor și al sutelor de astfel de „Împachetări diafane”, să extrag unele avize absolut profetice, printre altele, nu mai puțin exotice și interesante - simbolice. Or, dacă Macbeth al divinului nostru coleg Shakespeare are dreptate și „viața noastră este un vis, povestit cu zgomot și furie, fără nici un Înțeles”, atunci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbirii, formele spiritului Hegel etc., pădure cu aromă, căprior pe două salturi familiare privirile familiare Baudelaire, avertismentele ulterioare la mecanic tot două, cele ale Domnului nu sînt mai multe, dar converg către ele, șoim peste prăpastie, a cîmpului oglindă mai diafană ca apa!, morminte străvezii Dan Stanca, dealurile perioade în fraze CFR, țin minutele, Buhăești firescul dintr-un joc respectat îl anticipă, pe fereastră aer încins din locomotivă, luciri uleioase și pe brazii creuzotați, calul pintenog de trei picioare, haina pădurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
virginitatea, legitimitatea, autoritatea. Ne place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica o califica drept expresie a „eticului gol“.) E vorba de a-ți pune în scenă comportamentul, slujind, de fapt, propria statuie. Te porți în așa fel, încât să observe ceilalți cât ești de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ploaia neostoită de bombe cosmice, meteoriții, pe care frecarea cu el Îi face „stele căzătoare“, iar nu obiecte contondente... À propos: Într’un an, Terra primește 20-30 de mii de tone de astfel de material cosmic. Dar aerul e destul de diafan cât să devină purtătorul mesajelor subtile ale vieții, cum ar fi feromonii. O moleculă de bombicol, un soi de alcool, dar și parfum natural al femelei fluturelui de mătase, poate pune pe jar un mascul aflat la câțiva kilometri. Se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
albă a corpului ei ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradând un corp de alabastru 305. Ieșită din mare, iubita apare într-Un negligé ce părea o negură de argint care scălda în albeața sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare306. Revine des imaginea celor doi îndrăgostiți, împletiți ca lianele în sărutări, fie că este vorba de înălțări sublime cum este acela al zborului în lună fie înlănțuiri terestre, pline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Poesis, la rândul ei, va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului spre o imaginară criptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cezara), Oceana, duhul blând al nopții, să treacă prin apa din lac și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice 224. Explicația clară a rațiunii poetice din această dihotomie se găsește în Memento mori: Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane/ Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer225. Pe portativul acelorași sublimări poetice intră neîndoielnic alte senzații și stări care dau întregului alte note de împlinire a lirismului: somnul, somnolența și visul. Un adevăr axiomatic rezumă subiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu aripi ostenite 271. Zborul-vis, zborul-plutire/levitație este preponderent apanajul epocii pomenite mai înainte. Întocmai ca ceasurile din tablourile lui Dali, Din noaptea vecinicei uitări, [...] toate curg272, iar poetul ar vrea ca iubita să se înalțe într-un zbor lin, diafan. Iubirea însăși este starea de plutire narcotică, din care iubiții nu pot ieși niciodată: Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă273; Iar prin cerul meu cu raze plutești îngere rosalb 274; De mult sburai tu în lumi senine/ De nu iubiai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]