2,549 matches
-
instinctul și cu sentimentele. (9a, p. 95) Într-un limbaj mai apropiat de cunoașterea comună (și aceasta respinsă de autor odată cu rezervele sale față de "votul universal", de "bunul-simț"), tradiția este aceea care asigură continuitatea și indestructibilitatea umană în lume prin dialectica părților cu întregul unui popor dotat etic și juridic, capabil de creații mai durabile. O astfel de dialectică o susține și noua metafizică. Ea este altceva decât reprezentarea marxistă despre "metafizica rivala dialecticii materialiste de la antici la moderni". Coloratura scientist-partinică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de autor odată cu rezervele sale față de "votul universal", de "bunul-simț"), tradiția este aceea care asigură continuitatea și indestructibilitatea umană în lume prin dialectica părților cu întregul unui popor dotat etic și juridic, capabil de creații mai durabile. O astfel de dialectică o susține și noua metafizică. Ea este altceva decât reprezentarea marxistă despre "metafizica rivala dialecticii materialiste de la antici la moderni". Coloratura scientist-partinică foarte accentuată prin anii 1960 nu s-a modificat prin recunoașterea noilor metafizici, unele promovate de gânditori de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
continuitatea și indestructibilitatea umană în lume prin dialectica părților cu întregul unui popor dotat etic și juridic, capabil de creații mai durabile. O astfel de dialectică o susține și noua metafizică. Ea este altceva decât reprezentarea marxistă despre "metafizica rivala dialecticii materialiste de la antici la moderni". Coloratura scientist-partinică foarte accentuată prin anii 1960 nu s-a modificat prin recunoașterea noilor metafizici, unele promovate de gânditori de origine română stabiliți în Occident. Ecouri timide în țară au fost totuși. Fiindcă noua metafizică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de natură, apropiat o vreme de Emerson transcendentalistul. (7, vol. 6, pp. 29-129) Ideile filosofilor europeni au suferit dispute și completări de sensuri și argumentări. Dacă Nietzsche considera conflictul o condiție a creativității, în America conflictul constituia, împreună cu termenul de dialectică, un îndemn spre terapie, completată cu alte substituiri valorice. Dumnezeu a fost înlocuit prin sacru, dragostea s-a redus la sex chiar de către filosofi de faimă (un Russell la britanici și un Sartre la francezi, arăta englezul P. Johnson în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care cei menționați până acum au trecut. Tradiționaliștii Filosofii citați până aici și-au susținut punctele de vedere despre tradiție și reformă culturală fie de pe pozițiile fenomenologiei transcendentale husserliene, evocate în prima parte, fie ale unor idei pregătite printr-o "dialectică marxistă à la Marcuse", scandate în amplele mișcări liberale de masă din anii 1960 din Occident, descrise amănunțit de A. Bloom, mai în fugă de G. Durand, amândoi amintiți în paginile anterioare. În Est, liderul reformatorilor comuniști din Cehoslovacia care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
comune Vestului și Estului. Conflictele interpartinice, sau tensiuni între configurația economică generată de proprietatea privată și configurațiile "publice" ale "societății civile", dintre instituțiile de "stat" și ONG-uri ș.a.m.d., au venit de la "legi". Altele decât reputatele "legi ale dialecticii". Articolul 16 din Constituția țării enunță interdicția " Nimeni nu este mai presus de lege". Dar când RTV-urile dezvăluie că, în conținuturile lor, unele legi adoptate în Parlament favorizează posesorii de mijloace, susținute de scopuri și interese bine țintite, mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de Georges Dumézil și un Cuvânt înainte al autorului, traducere de M. Noica, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 371-372. 11. Culegerea de studii menționată mai sus (5) cuprinde fragmente din: Asupra conceptului de participare politică; Teoria analitică a științei și dialectica; Cunoaștere și interes; Tehnica și știința ca "ideologie"; Preliminarii la o teorie a competenței comunicative; Probleme de legitimare în capitalismul târziu; Teorii ale adevărului; Asupra reconstrucției materialismului istoric; Materialismul istoric și evoluția unor structuri normative. A. Marga i-a consacrat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci ca mișcare a acestora. El este, în mod esențial, viață a spiritului, care ajunge la întâlnire cu sine. Pentru Benjamin, această înțelegere a dialecticii păstrează, într-adevăr, doar apa rența istoricității. Imaginea, iar nu conceptul, este, în Passagen-Werk, locul veritabil al dialecticii, întrucât doar ea dă negativității o expresie ireductibilă: „Was die Bilder von den Wesenheiten der Phänomenologie unterscheidet, das ist ihr historischer Index
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mișcare a acestora. El este, în mod esențial, viață a spiritului, care ajunge la întâlnire cu sine. Pentru Benjamin, această înțelegere a dialecticii păstrează, într-adevăr, doar apa rența istoricității. Imaginea, iar nu conceptul, este, în Passagen-Werk, locul veritabil al dialecticii, întrucât doar ea dă negativității o expresie ireductibilă: „Was die Bilder von den Wesenheiten der Phänomenologie unterscheidet, das ist ihr historischer Index. [...] Der historische Index der Bilder sagt nämlich nicht nur, daß sie einer bestimmten Zeit angehören, er sagt vor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sagt nämlich nicht nur, daß sie einer bestimmten Zeit angehören, er sagt vor allem, daß sie erst in einer bestimmten Zeit zur Lesbarkeit kommen.“ Din punctul de vedere al lui Benjamin, istoria este o colecție de imagini dialectice, nu o dialectică a conceptului, o logică a esențelor sau o auto-revelare a spiritului. Imaginea este forma perceptibilă (die Anschaulichkeit) a relației dintre prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși, ca actualizare salvatoare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este forma perceptibilă (die Anschaulichkeit) a relației dintre prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși, ca actualizare salvatoare a unui adevăr care se impune cu necesitate lecturii. Din acest motiv, dialectica imaginii nu este discursivă, desfășurată, progresivă, ci „împietrită“ în momentul percepției: „Bild ist dasjenige, worin das Gewesene mit dem Jetzt blit zhaft zu einer Konstellation zusammentritt. Mit andern Worten: Bild ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dimpotrivă, forma mediată, căzută a acestei relații: „Das Wort soll etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul istoric al sacrului și, corelativ, caracterul diferențial al profanului constituie caracterul metafizic al imaginii dialectice. În primul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu atât mai puțin una orientată spre viitor. Tocmai vii torul este cel care, în teza a IX-a, oprește îngerul lui Klee să readucă la viață dărâmăturile (Trümmer) trecutului. Plinătatea timpului stă, de fapt, în discontinuitatea lui reflectată în dialectica infi nită a clipei prezente: ecou al unei chemări a tradiției și actuali tate integrală a evenimentului răspuns: Jetztzeit. Prezentul mesianic este o „citare“ (Zitieren) a trecutului aflat în primejdia uitării. Această citare-reactualizare a trecutului este semnul expe rienței istorice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
țialitățile trecutului își află actualizarea. Ideea de „istorie universală“ este varianta degradată, ideolo gică a memoriei involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mesianică slabă a trecutului găsește astfel un corespondent în privirea recuperatorie a prezentului și ambele se susțin în motivul ontologic al fragilității materiei, esențială condiție de posibilitate a memoriei. Ceea ce este în măsură să fie salvat este „rămășița“ pe care dialectica hegeliană o condamnă, triumfătoare, la tăcere. Ruina reprezintă condiția lucrului lăsat în urmă de armatele triumfătoare ale istoriei și care transformă înfrângerea în profeție. E singura care o poate face și, prin urmare, singura care are privilegiul de a-l
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
alegorie a exilului vieții) în care se întrevede, fără formă, fără conținut, evenimentul Judecății. Experiența lumii despre care vorbește Kafka în parabolele lui corespunde conceptului de „experiență istorică“ la Ben jamin. Este o experiență a stării de creatură și a dialecticii infinite care o traversează: „Und unerschöpflich ergeht sich Kafka über die schwankende Natur der Erfahrungen. Jede gibt nach, jede vermischt sich mit der entgegengesetzten.“ Materialitatea acestei lumi este regăsită în urmele obiectelor, la fel cum, pe scena teatrului din Oklahoma
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în care modernitatea se confruntă, speculativ, cu ea însăși. Parisul sau Berlinul, spre deosebire de celelalte, asu mă explicit proiectul modernității ca miză, proiect sau aventură, atât prin experimentul artistic, cât și prin cel social, își problematizează memoria și fac loc, astfel, dialecticii timpului istoric în formele sale exemplare. 3.1.1. Momentul epistemologic Cunoașterea de care dispune flaneurul, dimensiunea episte mo logică a experienței sale pleacă de la premisa unei dialectici: „ihm tritt die Stadt in ihre dialektischen Pole auseinander. Sie eröffnet sich
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cât și prin cel social, își problematizează memoria și fac loc, astfel, dialecticii timpului istoric în formele sale exemplare. 3.1.1. Momentul epistemologic Cunoașterea de care dispune flaneurul, dimensiunea episte mo logică a experienței sale pleacă de la premisa unei dialectici: „ihm tritt die Stadt in ihre dialektischen Pole auseinander. Sie eröffnet sich ihm als Landschaft, sie umschließt ihn als Stube.“ Lucrurile, mulțimea, străzile sunt puse unele cu altele, prin această dialectică, într-o relație tensionată care le definește ca diferență
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mo logică a experienței sale pleacă de la premisa unei dialectici: „ihm tritt die Stadt in ihre dialektischen Pole auseinander. Sie eröffnet sich ihm als Landschaft, sie umschließt ihn als Stube.“ Lucrurile, mulțimea, străzile sunt puse unele cu altele, prin această dialectică, într-o relație tensionată care le definește ca diferență. Privirea în perspectivă a orașului (Stadtschaft, cum notează mai jos Benjamin) constituie un fundal în care realitatea își recapătă spațiul de joc, devine transparentă, își problematizează limitele și posibilitățile. Liniile de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devine transparentă, își problematizează limitele și posibilitățile. Liniile de fugă ale peisajului nu sunt însă infinite. Faptul că, în același timp, orașul se închide ca o cameră face ca percepția flaneurului să sesizeze aceste posibilități simultan, în tensiune. Rezultatul acestei dialectici a percepției este o redefinire a spațiului și a obiectelor care îl ocupă: „Das Kolportagephänomen des Raumes ist die grundlegende Erfahrung des Flaneurs. [...] Kraft dieses Phänomens wird simultan was alles nur in diesem Raume potentiell geschehen ist, wahrgenommen.“ Modul în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cere constant parcursă și descifrată. Geamul cafenelei, vitrina sau, pur și simplu, strada aglomerată survin mereu în momentul în care sunt dislocate de privirea flaneurului din relațiile statice, de ordin tehnic, în care se găsesc din punct de vedere cotidian. Dialectica despre care a fost vorba mai sus (cea dintre orașul-peisaj și orașul-cameră) are tocmai rolul să scoată lucrurile din raporturile lor tehnice și să le aducă în fața unui act de contemplație. Flaneurul este un „animal ascetic“ (asketisches Tier), în sensul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mai sus. Această poziție a flaneurului îi permite să reveleze peisajul urban în mulțimea formelor sale pe fundalul unor tipare culturale înghețate, să deconstruiască mecanismele mărfii și să transforme mulțimile metropolei în interlocutor. Pe de altă parte, este vorba de dialectica constitutivă flaneurului între caracterul public și cel privat al prezenței sale pe străzile orașului. Retras în sine și, concomitent, proiecție fantasmatică a celor pe lângă care trece, flaneurul ocupă, s-ar putea spune, locul revoluționarului prin excelență. Este vorba aici nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care funcționează în acest caz este cea dintre urmă și aură: „Spur und Aura. Die Spur ist Erscheinung einer Nähe, so fern das sein mag, was sie hinterließ. Die Aura ist Erscheinung einer Ferne, so nah das sein mag, was
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu orașul: cel al neputinței și al refu zului. Natura vehement pedagogică a plimbărilor timpurii pe străzile Berlinului creează sentimentul unei inadecvări și al unor ca rențe, stângăcii în orientare și în percepția ritmurilor urbane, care reprezintă etapa „negativității“ în dialectica ulterioară a experienței. Următorul ghid, fără a fi menționat explicit, este Léon Daudet (Paris vécu), cu „tehnica“ deprinsă de Benjamin de a cartografia subiectiv un oraș. Redarea vieții (bios, notează autorul german) în mod grafic este modalitatea în care, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
orașul o capătă în reprezentarea prezentului marcat de ideologia progresului și de ritmul accentuat al modernizării tehnologice. Loc al deplasării maselor anonime, al transformării lucrului în marfă și al privirii înseși în scrutare „eficientă“ a lumii, orașul își generează propria dialectică: logica urbană totalizatoare este deconstruită de propria ei criză, de rămășițele pe care nu le poate reasimila și care creează o lume secundă, marginală, critică. Explicația, la început destul de schematică, prinde contur prin ilustrarea ei la un nivel concret, individual
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]