1,362 matches
-
arteriale ( reducerea a fost de 2 mmHg atât pentru tensiunea arterială sistolică , cât și pentru cea diastolică ) . În cazula administrări dozei recomandate de 20 mg de trei ori pe zi , nu au fost observate reduceri ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice . Administrarea dozelor orale unice de sildenafil de până la 100 mg la voluntari sănătoși nu a determinat efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG . După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienții
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
studiu referitor la efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu boală coronariană severă ( stenoză care afectează > 70 % din lumenul a cel puțin unei artere coronare ) , tensiunile arteriale medii sistolică și diastolică în condiții de repaus au scăzut cu 7 % și , respectiv , cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . La unii subiecți examinați pe baza testului Farnsworth- Munsell cu 100 nuanțe de culoare la 1
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
acțiunea sa de scădere a curentului tardiv de sodiu , se consideră că reduce acest dezechilibru ionic intracelular din timpul ischemiei . Se așteaptă ca această reducere a supraîncărcării intracelulare cu calciu să îmbunătățească relaxarea miocardică și , ca urmare , să scadă rigiditatea diastolică a ventriculului stâng . Evidența clinică a inhibării curentului tardiv de sodiu prin ranolazină este dată de scurtarea considerabilă a intervalului QTc și de o îmbunătățire a relaxării diastolice într- un studiu deschis la 5 pacienți cu sindrom de interval QT
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
cu calciu să îmbunătățească relaxarea miocardică și , ca urmare , să scadă rigiditatea diastolică a ventriculului stâng . Evidența clinică a inhibării curentului tardiv de sodiu prin ranolazină este dată de scurtarea considerabilă a intervalului QTc și de o îmbunătățire a relaxării diastolice într- un studiu deschis la 5 pacienți cu sindrom de interval QT lung ( LQT3 având mutația genetică SCN5A ∆KPQ ) . Aceste efecte nu depind de schimbările frecvenței cardiace , ale presiunii sanguine sau de vasodilatație . Efecte electrocardiografice : La unii pacienți tratați cu
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
acțiunea sa de scădere a curentului tardiv de sodiu , se consideră că reduce acest dezechilibru ionic intracelular din timpul ischemiei . Se așteaptă ca această reducere a supraîncărcării intracelulare cu calciu să îmbunătățească relaxarea miocardică și , ca urmare , să scadă rigiditatea diastolică a ventriculului stâng . Evidența clinică a inhibării curentului tardiv de sodiu prin ranolazină este dată de scurtarea considerabilă a intervalului QTc și de o îmbunătățire a 20 relaxării diastolice într- un studiu deschis la 5 pacienți cu sindrom de interval
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
calciu să îmbunătățească relaxarea miocardică și , ca urmare , să scadă rigiditatea diastolică a ventriculului stâng . Evidența clinică a inhibării curentului tardiv de sodiu prin ranolazină este dată de scurtarea considerabilă a intervalului QTc și de o îmbunătățire a 20 relaxării diastolice într- un studiu deschis la 5 pacienți cu sindrom de interval QT lung ( LQT3 având mutația genetică SCN5A ∆KPQ ) . Aceste efecte nu depind de schimbările frecvenței cardiace , ale presiunii sanguine sau de vasodilatație . Efecte electrocardiografice : La unii pacienți tratați cu
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
sa de scădere a curentului tardiv de sodiu , se consideră că reduce acest dezechilibru ionic intracelular din timpul ischemiei . Se așteaptă ca această reducere a supraîncărcării intracelulare cu calciu să îmbunătățească relaxarea miocardică și , ca urmare , 31 să scadă rigiditatea diastolică a ventriculului stâng . Evidența clinică a inhibării curentului tardiv de sodiu prin ranolazină este dată de scurtarea considerabilă a intervalului QTc și de o îmbunătățire a relaxării diastolice într- un studiu deschis la 5 pacienți cu sindrom de interval QT
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
calciu să îmbunătățească relaxarea miocardică și , ca urmare , 31 să scadă rigiditatea diastolică a ventriculului stâng . Evidența clinică a inhibării curentului tardiv de sodiu prin ranolazină este dată de scurtarea considerabilă a intervalului QTc și de o îmbunătățire a relaxării diastolice într- un studiu deschis la 5 pacienți cu sindrom de interval QT lung ( LQT3 având mutația genetică SCN5A ∆KPQ ) . Aceste efecte nu depind de schimbările frecvenței cardiace , ale presiunii sanguine sau de vasodilatație . Efecte electrocardiografice : La unii pacienți tratați cu
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
un beta- blocant ( atenolol ) , un blocant al canalelor de calciu ( amlodipină ) și un diuretic ( hidroclorotiazidă ) . Studiile au durat între șase și 52 de săptămâni , iar principala măsură a eficacității a fost modificarea tensiunii arteriale în timpul fazei de repaus a inimii ( diastolică ) sau când camerele inimii se contractă ( sistolică ) . Ce beneficii a prezentat Sprimeo în timpul studiilor ? În ceea ce privește reducerea tensiunii arteriale , Sprimeo administrat singur s- a dovedit mai eficace decât placebo și la fel de eficace ca tratamentele cu care a fost comparat . Când rezultatele
Ro_975 () [Corola-website/Science/291734_a_293063]
-
cu care a fost comparat . Când rezultatele celor cinci studii care au comparat Sprimeo administrat singur cu placebo au fost examinate împreună , s- a constatat la pacienții în vârstă de până la 65 de ani o scădere medie a tensiunii arteriale diastolice de 9, 0 mmHg după opt săptămâni de administrare a medicamentului Sprimeo în doză de 150 mg , de la o medie de 99, 4 mmHg la începutul studiului . Aceasta a fost comparată cu o scădere de 5, 8 mmHg de la 99
Ro_975 () [Corola-website/Science/291734_a_293063]
-
implicațiile clinice ale diferențelor în ceea ce privește efectul asupra ARP . Hipertensiune arterială La pacienții hipertensivi , administrarea de Riprazo o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de 300 mg . 85 până la
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de 300 mg . 85 până la 90 % din efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale s- a observat după 2 săptămâni . Efectul de scădere a tensiunii arteriale a fost susținut în cursul tratamentului pe termen lung
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
sau peste . Studiile privind monoterapia cu Riprazo au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive , inclusiv IECA și BRA . Comparativ cu un diuretic ( hidroclorotiazidă - HCTZ ) , Riprazo 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/ diastolică cu 17, 0/ 12, 3 mmHg , față de 14, 4/ 10, 5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament . La pacienții hipertensivi cu diabet zaharat , monoterapia cu Riprazo s- a dovedit sigură și eficace . Studiile privind tratamentul asociat
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
implicațiile clinice ale diferențelor în ceea ce privește efectul asupra ARP . Hipertensiune arterială La pacienții hipertensivi , administrarea de Riprazo o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de 300 mg . 85 până la
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de 300 mg . 85 până la 90 % din efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale s- a observat după 2 săptămâni . Efectul de scădere a tensiunii arteriale a fost susținut în cursul tratamentului pe termen lung
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
sau peste . Studiile privind monoterapia cu Riprazo au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive , inclusiv IECA și BRA . Comparativ cu un diuretic ( hidroclorotiazidă - HCTZ ) , Riprazo 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/ diastolică cu 17, 0/ 12, 3 mmHg , față de 14, 4/ 10, 5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament . La pacienții hipertensivi cu diabet zaharat , monoterapia cu Riprazo s- a dovedit sigură și eficace . Studiile privind tratamentul asociat
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
se cunosc implicațiile clinice ale efectelor asupra ARP . La pacienții hipertensivi , administrarea de aliskiren o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză atât ale tensiunii arteriale sistolice , cât și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 de ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de 300 mg . 85
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
atât ale tensiunii arteriale sistolice , cât și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 de ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de 300 mg . 85 până la 90 % din efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale s- a observat după 2 săptămâni . Efectul de scădere a tensiunii arteriale a fost susținut în cursul tratamentului pe termen lung
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
pacienți hipertensivi au fost tratați cu Rasilez HCT o dată pe zi în cadrul studiilor clinice . La pacienții hipertensivi , administrarea o dată pe zi de Rasilez HCT a dus la reduceri dependente de doză atât ale tensiunii arteriale sistolice , cât și a celei diastolice , care au fost menținute pe parcursul întregului interval de dozare de 24 de ore . Efectul antihipertensiv se manifestă cu precădere în decurs de 1 săptămână , iar efectul maxim se observă , în general , în decurs de 4 săptămâni . Efectul de scădere al
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
tensiunea arterială de la momentul inițial a fost treptată ( 3- 4 săptămâni ) fără semne ale vreunui efect de rebound . Rasilez HCT a fost cercetat în cadrul unui studiu controlat cu placebo la care au participat 2762 de pacienți hipertensivi cu tensiune arterială diastolică ≥ 95 mmHg și < 110 mmHg ( tensiunea arterială medie de la momentul inițial fiind de 153, 6/ 99, 2 mmHg ) . În cadrul acestui studiu , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg a avut ca
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
tensiunea arterială medie de la momentul inițial fiind de 153, 6/ 99, 2 mmHg ) . În cadrul acestui studiu , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg a avut ca efect reduceri ale tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) dependente de doză cuprinse între 17, 6/ 11, 9 mmHg , respectiv , 21, 2/ 14, 3 mmHg , față de 7, 5/ 6, 9 mmHg cu placebo . Reducerile mai mari ale tensiunii arteriale în cazul acestor doze ale asocierii au fost , de asemenea
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
de aliskiren și hidroclorotiazidă în monoterapie . Asocierea de aliskiren și hidroclorotiazidă a neutralizat creșterea reactivă a ARP cauzată de hidroclorotiazidă . Atunci când a fost administrat la pacienții hipertensivi cu hipertensiune arterială marcată ( tensiune arterială sistolică ≥ 160 mmHg și/ sau tensiune arterială diastolică ≥ 100 mmHg ) , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg administrat fără creștere treptată față de monoterapie a demonstrat rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
sistolică ≥ 160 mmHg și/ sau tensiune arterială diastolică ≥ 100 mmHg ) , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg administrat fără creștere treptată față de monoterapie a demonstrat rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg ) față de monoterapiile respective . În rândul acestei populații , Rasilez HCT 150 mg/ 12, 5 mg - 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice dependente de doză cuprinse între 20
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg ) față de monoterapiile respective . În rândul acestei populații , Rasilez HCT 150 mg/ 12, 5 mg - 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice dependente de doză cuprinse între 20, 6/ 12, 4 mmHg și 24, 8/ 14, 5 mmHg , care au fost semnificativ superioare monoterapiilor respective . Siguranța terapiei asociate a fost similară monoterapiilor respective indiferent de severitatea hipertensiunii arteriale sau de prezența sau
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
În cadrul unui studiu la care au participat 880 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu aliskiren 300 mg , asocierea de aliskiren/ hidroclorotiazidă 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 11, 0 mmHg , care au fost semnificativ mai mari față de monoterapia cu aliskiren 300 mg . În cadrul unui studiu la care au participat 722 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu hidroclorotiazidă
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]