1,367 matches
-
comuniste. Agostino Casaroli s-a născut la 24 noiembrie 1914, la Castel Sân Giovanni, într-o familie modestă din provincia Piacenza, în Emilia-Romagna, tatăl său fiind croitor la Piacenza. Agostino Casaroli a fost hirotonit preot la 27 mai 1937, pentru Dieceza de Piacenza, după ce și-a făcut studiile la seminarul diecezan din Bedonia și la colegiul Albertoni din Piacenza. În același an, a intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
intră în seminarul diecezan în 1967, la Milano: un an în Saronno, apoi la Venegono, de unde iese din nou, lăsând eparhia ambroziană pentru a merge la seminarul de Teramo, unde acesta va fi hirotonit preot pe 18 iulie 1970 pentru Dieceza de Teramo Atri. Angelo Scola era titular a două doctorate, primul în filosofie, iar al doilea în teologie. A fost hirotonit preot la vârsta de 29 se ani, la data de 18 iulie 1970, nu la Milano, dioceza în care
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
această divizare a fost teritorială (ca în cazul Franciei merovingienilor) sau nu (ca în cel al Principatelor longobarde de Benevento și Capua). Dacă a fost așa, pare potrivit să se considere că Tassilo al II-lea ar fi domnit în dieceza de Passau. Între frați a izbucnit războiul, însă nu se cunosc prea multe detalii. Despre Tassilo ca duce nu se cunoaște aproape nimic. Existența sa este confirmată în codexul de la Salzburg, unde este menționat ca nefiind căsătorit, deși există presupunerea
Tassilo al II-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325357_a_326686]
-
fost unită cu cea de Meissen. Gunther a făcut parte din nobila familie a Ekkehardingilor, prima dată menționată în jurul Naumburgului, fapt care poate marca o conexiune cu Dinastia Ottoniană. În 962, Gunther este deja consemnat ca markgraf în nou creata dieceză de Magdeburg, alături de contele Wigger de Bilstein și de markgraful Wigbert de Meissen. El a fost numit la conducerea nou createi mărci de Merseburg de către împăratul Otto I "cel Mare", ca urmare a morții markgrafului Gero "cel Mare" în 965
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
mărci de Merseburg de către împăratul Otto I "cel Mare", ca urmare a morții markgrafului Gero "cel Mare" în 965, moment din care "Marca lui Gero" a fost divizată în mai multe părți. Întemeierea mărcii a fost urmată de cea a diecezei de Merseburg, sub episcopul Boso, în 968. Gunther l-a susținut pe ducele Henric al II-lea "cel Certăreț" de Bavaria în revolta acestuia împotriva împăratului Otto al II-lea și ca urmare a fost deposedat de stăpânirea asupra mărcii
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
Viena atât studiile literare, cât și agricultura viticolă. Otto a devenit apoi abate al mănăstirii cisterciene de la Morimond, în Burgundia în jurul anului 1136, iar la puțină vreme după aceea a fost ales ca episcop de Freising (în apropiere de München). Dieceza de Freising, și odată cu ea întreaga Bavaria, constituia pe atunci obiectul disputei dintre familia Welfilor și cea de Hohenstaufen, astfel încât biserica se afla într-o situație deplorabilă; însă, beneficiind de un talent administrativ deosebit, noul episcop a reușit să aducă
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
(n. 19 iulie 1906, Lucăcești, județul Suceava - d. 27 noiembrie 1983, București) a fost un preot, deținut politic, cleric romano-catolic și Ordinarius Substitutus al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (1959- 27 noiembrie 1983) Monsenior care a condus și Dieceza de Iași cât și Arhidieceza de București îndeplinind în fața autorităților comuniste funcția de conducător al Arhiepiscopiei de București. Monseniorul a condus din această demnitate Episcopia Romano-Catolică de București până la alegerea arhiepiscopului Ioan Robu și, chiar dacă din punct de vedere canonic
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
din această demnitate Episcopia Romano-Catolică de București până la alegerea arhiepiscopului Ioan Robu și, chiar dacă din punct de vedere canonic, episcopul Petru Pleșca deținea o funcție mai mare, potrivit normelor canonice, preotul Francisc Augustin fiind agreat de regimul comunist își subordona Dieceza de Iași acum desfiițată de regimul comunist, prin comasarea acesteia cu Arhidieceza de București. Astfel s-a ajuns la situația fără precedent în care un episcop să fie subordonat unui simplu preot, printr-un document al Marii Adunări Naționale, care
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
desfiițată de regimul comunist, prin comasarea acesteia cu Arhidieceza de București. Astfel s-a ajuns la situația fără precedent în care un episcop să fie subordonat unui simplu preot, printr-un document al Marii Adunări Naționale, care prevedea că toate diecezele catolice care nu aveau un număr de 750.000 de credincioși vor fi desființate iar toți conducătorii acestor dieceze să îndeplinească funcța de pro-vicari. ""Francisc Augustin (...)care a condus Arhiepiscopia Catolică de București după ce episcopul clandestin Joseph Schubert fusese întemnițat
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
în care un episcop să fie subordonat unui simplu preot, printr-un document al Marii Adunări Naționale, care prevedea că toate diecezele catolice care nu aveau un număr de 750.000 de credincioși vor fi desființate iar toți conducătorii acestor dieceze să îndeplinească funcța de pro-vicari. ""Francisc Augustin (...)care a condus Arhiepiscopia Catolică de București după ce episcopul clandestin Joseph Schubert fusese întemnițat,iar apoi ținut cu domiciliul obligatoriu într-o comună rurală, reușind spre finele anilor 60 să plece definitiv din
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
propagandă înițiate de regim."" După moartea Preasfințitului episcop Petru Pleșca, ordinarius substitutus, care s-a întâmplat la 19 martie 1977, Sfântul Scaun a inițiat un proces de amplă analiză și a căutat o soluție viabilă pentru reglementarea jurisdicției canonice pentru Dieceza de Iași, chiar dacă în acel timp autoritățile statale nu o recunoșteau oficial, ea fiind inclusă în cadrul Arhiepiscopiei de București. După multe căutări, discuții cu preoții și cu responsabilii din cadrul Departamentului Cultelor, organismul responsabil cu raporturile statului cu cultele din România
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
Catedrala Notre Dame (în , în ) este biserica romano-catolică, catedrală a diecezei de Tournai aflată în orașul Tournai, Belgia. A fost clasificată ca monument istoric în Valonia începând cu 1936 și ca loc în patrimoniul mondial UNESCO din anul 2000. La Tournai a existat o dioceză romano-catolică de la sfârșitul secolului al VI
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
urmat în toate aspectele vieții publice și private. Organizațiile cehești au fost desființate și activitatea lor a fost interzisă. Parohiile romano-catolice din regiune aparțineau fie Arhidiecezei de Breslau (arhiepiscop Bertram), fie Arhidiecezei de Olomouc (arhiepiscop Leopold Prečan), ambele compuse din dieceze transfrontaliere din Cehoslovacia și Germania. Când guvernul polonez a cerut, după ocuparea regiunii, ca acele parohii să se separe de cele două arhidieceze, Sfântul Scaun s-a conformat. Papa Pius al XI-lea, fost nunțiu în Polonia, a trecut parohiile
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
au renunțat la credința lor creștină și se închinau din nou foștilor lor zei. În timpul domniei lui Sigurd, taxa benefică pentru biserică a fost introdusă în Norvegia, care a dus la consolidarea foarte multor biserici din țară. Sigurd a fondat Dieceza de Stavanger după ce nu i s-a refuzat divorțul de către episcop în Bergen, astfel a instalat un nou episcop și l-a determinat să efectueze divorțul. Sigurd a murit pe 26 martie 1130, fiind înmormântat în catedrala Hallvardskatedralen din Oslo
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
epistole speciale. ORGANIZAREA MITROPOLITANA ÎN ILIRIC În existența autonomă a episcopiilor creștine intervine însă reorganizarea administrativă a imperiului român prin Diocletian și C-tin cel Mare, ambii originari di Iliric. Imperiul este împărțit în patru prefecturii, care se compunea din dieceze și acestea din provincii, si anume: Prefectura Orientului cu Egiptul, Siria, Asia Mică și Tracia; Prefectura Iliricului cu diecezele Iliricului Occidental, Dacia( Sardia) și Macedonia cu Ahaia (Tesalonic); Prefectura Italiei cu Italia și Africa și Prefectura Galia cu Galia, Spania
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
prin Diocletian și C-tin cel Mare, ambii originari di Iliric. Imperiul este împărțit în patru prefecturii, care se compunea din dieceze și acestea din provincii, si anume: Prefectura Orientului cu Egiptul, Siria, Asia Mică și Tracia; Prefectura Iliricului cu diecezele Iliricului Occidental, Dacia( Sardia) și Macedonia cu Ahaia (Tesalonic); Prefectura Italiei cu Italia și Africa și Prefectura Galia cu Galia, Spania și Britania. Personal, aceste prefecturii au fost împărțite în anul 310 astfel: Constantin își lua Galia și Italia, iar
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
episcop să o săvârșească cel putin 2-3, Biserca s-a orientat în organizarea ei locală după aceasta organizare politică . și astfel se trece la a doua etapă a organizării bisericești, numită mitropolitana când episcopii provinciilor se adună în jurul episcopului din Dieceza, numit după numele reședinței “metropolis” și el Mitropolit. Acest principiu este apoi confirmat că normă generală de canonul 4 al Sinodului I Ecumenic din 325, de canonul 9 de la Antiohia din 341, de canonul 32 de la Cartagina din 417 precum
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
nouă împărțire a imperiului, între fiii lui Jovinian, Valentinian I luând Apusul și Valens Răsăritul. Dar împărțirea reală are loc abia în 379, fiind confirmată în 395. cu această ocazie Iliricul este definitive scindat în două, așa că Iliricul apusean, ci dieceza Panonia, vine înglobat imperiului de Apus și prefecturii Italia, iar Iliricul răsăritean, cu diecezele vechi Dacia și Macedonia de la Sirmiu și până la Salonic constituie prefectura proprie a Iliricului, cu capitala când laTesalonic când la Sirmiu după împrejurări, aparținând imperiului de
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Răsăritul. Dar împărțirea reală are loc abia în 379, fiind confirmată în 395. cu această ocazie Iliricul este definitive scindat în două, așa că Iliricul apusean, ci dieceza Panonia, vine înglobat imperiului de Apus și prefecturii Italia, iar Iliricul răsăritean, cu diecezele vechi Dacia și Macedonia de la Sirmiu și până la Salonic constituie prefectura proprie a Iliricului, cu capitala când laTesalonic când la Sirmiu după împrejurări, aparținând imperiului de Răsărit. De atunci și regiunea numită Albania cade definitive în sfera imperiului de Răsărit
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
În 1858, a acceptat un post de lector la Christ Church, Newgate Street, si a fost capelan asistent la Spitalul St Bartholomew din Londra (1856-1862). În perioada 1868-1876 a deținut un post de șef de cor la Uniunea Corala a Diecezei de Canterbury. După 1876, s-a consacrat scrierii de cărți și a susținut, în întreaga țară, conferințe pe teme de zoologie, pe care le-a ilustrat cu desene făcute pe tablă sau pe foi mari de hartie cu creioane colorate
John George Wood () [Corola-website/Science/325244_a_326573]
-
teolog și cardinal catolic german, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor între anii 2001-2010. După obținerea bacalaureatului în 1952 și-a început studiile de filosofie și de teologie la Tübingen și la München. A fost hirotonit preot pentru dieceza de Rottenburg-Stuttgart, la 6 aprilie 1957 și a obținut doctoratul în teologie la Universitatea din Tübingen în 1961, cu o teză privitoare la „doctrina Tradiției sub școala romană”. Și-a consacrat activitatea preoțească îndeosebi învățământului. Timp de trei ani (1961
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
al "Facultății de Teologie din Münster", iar mai târziu din "Tübingen". A fost recunoscut drept un teolog marcant îndată după publicarea lucrării sale întitulate "Jesus der Christus", în 1974. În data de 17 aprilie 1989 a fost numit episcop al Diecezei de Rottenburg-Stuttgart. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 17 iunie 1989 la Rottenburg. În 1993, împreună cu episcopii Karl Lehmann, episcop de Mainz, și Oskar Saier, arhiepiscop de Freiburg im Breisgau, a cerut ca în anumite circumstanțe accesul
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
guvernator de Vidin și conducător ale comitatelor Temesvar (Timișoara) și Solnoca. După stabilirea conducerii, ungurii au încercat convertirea populației ortodoxe bulgară locale la romano-catolicism, cu asistență călugărilor franciscani. În ciuda duratei sale scurte, aceasta a fost una dintre cele mai vechi dieceze misionare din Ungaria. Conform datelor din Ungaria, franciscanii au convertit 200.000 de persoane sau o treime din populația regiunii. Deși cifra este considerată supraestimată și nerealistă, printre convertiți s-au numărat cu siguranță Ivan Srațimir și familia sa regală
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
(în ), cunoscut și sub denumirea de Catedrala Sf. Iacob din Insbruck (în ), este catedrala episcopală a Diecezei romano-catolice de Innsbruck. Se presupune că prima menționare a bisericii are loc într-un contract din 1180 ca „ecclesia in foro” erwähnte Kirche bereits 1181. Din anul 1270 datează prima atestare documentare a unei "biserici cu hramul Sf. Iacob" la
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
rectorul) a primit împuterniciri speciale. El îndeplinea acum rangul de pronotar apostolic ad instar participantum și avea dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele aliaților. În 1964 a fost înființată Dieceza de Innsbruck, iar biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud. În același an s-a sărbătorit jubileul de 350 de ani de la aducerea icoanei Mariahilf
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]