179,431 matches
-
ziua de astăzi, vioara face parte integrantă din orchestra de muzică arabo andaluză în toată Africa de Nord, fiind considerată regina instrumentelor, substituind într-o mare măsură rebab-ul, care continuă să subziste datorită timbrului său tradițional specific. Comportament și tehnici performative Diferite tehnici performative sunt încă în uz pe teritoriul Africii de Nord și ne putem imagina că existența acestora datează încă din perioada Al-Andalus. Tehnica responsorială între solist și un grup de cântăreți : solistul intonează prima structură melodică, ce este reluată
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
două sau mai multe grupuri intonează la unison aceeași melodie, în timp ce un grup urcă la octavă, păstrând însă nealterat desenul melodic. Aceste două tipuri de antifonie - cea așa-zis clasică și cea de tip grec - se regăsesc și astăzi în diferitele repertorii din nordul Africii, dar și în muzicile populare din unele regiuni de pe teritoriul Spaniei - provinciile Andaluzia și Murcia. În Maroc, transformarea responsorialului în antifonie - preluarea de către un cor a rolului deținut de solist - este extrem de evidentă. Există chiar și
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
rând de către transformările și modificările aduse improvizațiilor. Acest fenomen este vizibil și controlabil în decursul sec. XX, analizând și comparând înregistrări efectuate la începutul secolului, cu înregistrări ale acelorași lucrări efectuate la sfârșitul secolului. Unele dintre ele sunt atât de diferite, încât cu greu pot fi recunoscute chiar și de către un muzician avizat. Putem să ne imaginăm doar - din lipsă de materiale sonore anterioare - că aceste modificări și evoluții ale repertoriilor arabo-andaluze s-au petrecut și în trecut și deci, este
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
o cunoaștere extrem de profundă a spațiului și a contextului modal respectiv, precum și o capacitate improvizatorică și o creativitate deosebite. Plecându-se de la materialul melodico-ritmic modal, ce conține scara modală, treptele principale, contextul sonor specific modului respectiv, se avansează pe scara diferitelor grade de improvizație, valențele eliberându-se rând pe rând, după cum urmează : în improvizația istihbar sunt enunțate formulele ritmico-melodice specifice, desfășurarea melodică și temporală fiind ordonată conform unei scheme bine stabilite. Este ceea ce putem numi improvizație semi-notată, cu structuri și repere
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
la 15 (cincisprezece) numărul anilor mei serviți în străinătate și activitatea excepțională. Mai mult. În alți cinci ani, dela 1914 până la 1919 (când am fost numit profesor de Istoria Muzicii și Estetică Muzicală la Conservatorul din București) am servit în diferite instituții astfel: ca violonist în orchestra permanentă a Ministerului Instrucțiunii și ca violonist la Opera Română (1914/1916), ca violonist în orchestra simfonică dela Iași, condusă de George Enescu (1916 - 1918) fiind în acelaș timp mobilizat la Cenzura Militară, ca
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
Franz și François de FRANÇOIS WEYERGANS Angajat În procesul de scriere a unei cărți des-pre tatăl său, protagonistul se folosește de intrumentele literare pentru a explora diferitele ipostaze ale figurii paterne. Se prefigurează astfel o dimensiune fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
poate fi analizat romanul, aceasta ținând de schimbarea punctului de focus de la viața copilului la cea a mamei. Odată cu părăsirea subiectivității se produce nu doar o nouă cunoaștere a sinelui, ci și acceptarea multiplelor fațete ale realității: mama e percepută diferit În funcție de nivelul de Înțelegere a realității, e Înstrăinată și apoi regăsită din frânturi de imagini pe care străinii din țara de departe i le oferă. Un alt artificiu ce face volumul interesant este modul În care este realizată descrierea și
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
P.G. XLIV, col. 769C. footnote>. Atunci sufletul este introdus în sanctuarele Cântării Cântărilor, al cărei obiect este unirea (ἀνάχρασις) sufletului cu Dumnezeu<footnote Jean Daniélou, op. cit., p. 310. footnote>. Totuși, Și prin inducție, percepția gregoriană asupra „înălțării spirituale” (prefigurată, oarecum diferit, în „In inscriptiones Psalmorum”, „De vita Moysis” Și „In Canticum canticorum”) sugerează o evoluție doctrinară Și o profunzime a vieții fiecărui creștin în decursul timpului. Stadiile creșterii spirituale sunt, în nu mai mică măsură, niveluri ale elevării doctrinare<footnote Sarah
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și o slobozește în Ținta cea bună”. Un element oarecum neobișnuit în acest demers exegetic Ține de faptul că săgeata este interpretată în două modalități diferite. „Inițial este înțeleasă ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu trimis de Tatăl spre mântuirea sufletului omenesc. Apoi ajunge să fie chiar sufletul, spre mântuirea căruia a fost trimisă. O transformare deosebit de interesantă s-a petrecut aici. Înălțarea sufletului omenesc depinde de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Învățătura despre ființa lui Dumnezeu și energiile necreate la Sfântul Grigorie Palama, în rev. Mitropolia Olteniei, VI (1999), nr. 3-4, p. 9. footnote>. Pentru Sfântul Grigorie, ființa și energiile divine nu sunt două părți ale lui Dumnezeu, ci două moduri diferite ale existenței lui Dumnezeu, în natura Sa și în afara naturii Sale. Același Dumnezeu rămâne total inaccesibil în esența Sa și se comunică cu totul prin har. La fel ca în cazul dogmei trinitare, această dogmă a energiilor divine nu reduce
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
TOATE BUFNIȚELE de FILIP FLORIAN „La sfârșitul sfârșitului, zic eu, o să existe un singur mare regret, că nu-l vom mai putea povesti” mărturisește Filip Florian, În contextul În care poveștile și actul povestirii reprezintă liantul dintre diferite vârste și destine. După o serie de romane foarte bine receptate de public Degete mici (2005), Băiuțeii - În colaborare cu fratele său, Matei Florian (2006) - și Zilele regelui (2008), precum și după numeroase premii primite, Filip Florian leagă cuvintele În ultimul
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
umbrele Înserării a apărut o pasăre leneșă, cu aripile larg deschise”. Emil pare a fi spiritul inițiator În acest ritual de chemare a bufnițelor, În timp ce Luci percepe uimit și fascinat taina comunicării cu o lume necunoscută. Bufnițelor le sunt atribuite diferite valențe, Între care se remarcă cea de mesagere prevestitoare ale răului - prima Întâlnire a lui Emil cu bufnițele petrecânduse simultan cu moartea brutală a unei femei. Ele par niște agenți ai destinului prin care acesta acționează, având acces la substanța
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
pe pante ascunse, căutând niște discuții miraculoase, cu păsările, cu un singur fel de păsări...” Romanul lui Filip Florian se remarcă prin ușurința cu care povestea se mulează imperceptibil pe fiecare personaj, ca o „piele secundară”. Mărturisitori a două lumi diferite, Luci și Emil Își asumă pe rând funcția de personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
se mulează imperceptibil pe fiecare personaj, ca o „piele secundară”. Mărturisitori a două lumi diferite, Luci și Emil Își asumă pe rând funcția de personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința de a oferi „ofrandă” bufnițelor, nefinalizată Însă decât parțial ori deloc sau absența afecțiunii paterne. Probabil
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
privite dintr-un banal șifonier. Astfel, nu e nimic surprinzător că Sascha devine o ființă condamnată să devină alta, rând pe rând obiect și subiect, dacă umple un spațiu care nu Încetează niciodată să se simtă absent sub atâtea circumstanțe diferite. Din umbră obișnuită a omului ce cunoaște o femeie cu obiceiuri care ies din tipar, Își face prezența un acuzat de crimă ce Încearcă să-și dovedească nevinovăția. Din nou: atașament sau simplă frică? Sub imperiul repeziciunii, Knisch rememorează câteva
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
să surprindă cititorii cu subiecte ce probabil vor stârni, cum mi s-a Întâmplat și mie, scepticism, dar și curiozitate; veți descoperi „o istorie naturală a wc-ului” sau „o istorie naturală a muștelor”. Totodată, veți Întâlni și listele plăcerilor În diferite etape ale existenței, totul Într-o scriitură În care cinismul și umorul negru nu anulează Întrebările grave asupra sensului ultim. Cu alte cuvinte, un roman interesant ce stârneste, dar și satisface curiozităti, „un roman natural”.
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele și momentele de balet Întregind imaginea unei lumi aflate la apogeu. Faraonul Îi promite comandantului Împlinirea oricărei dorințe. Radames cere eliberarea prizonierilor etiopeni, ceea ce trezește Împotrivirea preoților. În aceste momente, muzica surprinde cu măiestrie diferitele stări ale celor de pe scenă, tabloul fiind unul dintre cele mai frumoase din operă. Faraonul acceptă și prizonierii sunt eliberați, cu excepția Aidei și a tatălui ei, Amonasro. Ca supremă mulțumire, faraonul Îi oferă lui Radames mâna fiicei lui, a lui
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
scrierii titlului, ci mai curând al primelor creații incluse în antologie, alfabetul latin nefiind în uz la acea vreme decât pentru caligrafii ardeleni. Multe dintre heruvicele, chinonicele, slavele culegerii sunt „prescurtate”, „corectate”, „modificate”, „înromânite” de copist, cum însuși precizează în diferite locuri. Fila de titlu a Manuscrisului nr. 36 al lui Neofit Ivanovici Manuscrisul nr. 37 tot un antologhion, ale cărui file sunt scrise în perioada 1874 - 1889, cuprinde cântări create în această perioadă, de același Neofit (Nicolae) Ivanovici și creații
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Barancescu a fost implicat direct și puternic în revoluția de la 1848 și a rămas celebru prin axionul său în glasul V, al cărui incipit se deosebește de cele tradiționale nu numai prin melodica sa inspirată, dar mai ales prin incipitul diferit - Vrednică ești cu adevărat..., o traducere mai adecvată a textului grecesc Axion estin...Așa cum s-a putut vedea în prezentarea manuscriselor muzicale de la Provata din Muntele Athos, la chilia Sfântul Ioan Teologul se găsește un manuscris, prezentat în premieră absolută
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Marcel Mihalovici Cea de-a doua scrisoare, din care reproducem unele fragmente, aparține lui Corneliu Bedițeanu<footnote Corneliu Bedițeanu (1897- ? ), licențiat în drept la București, a studiat Științele comerciale la Neuchâtel, Elveția. Cunoștea patru limbi. Expert financiar, a lucrat la diferite bănci din București, a fost director al unei societăți de automobile, a lucrat în Ministerul Finanțelor, la Casa Fondului Național al Aviației. A fost un apropiat al lui Enescu, însoțindu-l în calitate de secretar la New York și Buenos Aires. S-a stabilit
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
generației sale, iar ei îl considerau excentric.<footnote Apud Virgil Mihaiu, Constantin Silveștri, o monografie britanică, în „România literară, nr.8/ 2009 footnote> Preocupările muzicale comune ale celor doi prieteni atât de apropiați ca valoare profesională și totuși atât de diferiți că personalități s-au intersectat adesea, în sensul că Silveștri în postura să de dirijor și pianist excepțional înzestrat, abordând lucrările lui Paul Constantinescu le-a pus în lumina adevărata valoare. Începutul l-a constituit Concertul din 15 noiembrie 1935
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Ortodoxe Române, București, 1982, p. 456. footnote>. În mod evident, ideea Sfântului Grigorie de viață În mănăstire reprezintă doar o parte din viziunea sa mai comprehensivă asupra Bisericii ca Și Trup al lui Hristos, unde există multe membre cu sarcini diferite. Viziunea Sfântului Grigorie asupra comunității creștine ideale nu este cea conform căreia fiecare persoană ar trebui să-Și trăiască viața exact așa cum Și-o trăiesc asceții din mănăstire, care trăiesc „o viață filosofică”. În timp ce preocuparea foarte specială Și foarte dragă
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
pe parcursul derulării imaginilor, câteva frânturi din ce simțea pentru Alexandra, cum era Alexandra sau ce făceau când erau Împreună, fapt care Îi dovedește sinceritatea. Din această cauzănici nu considera relația cu Sandu trădare a Încrederii sau nesinceritate. Erau două legături diferite: grija și iubirea față de Sandu se Împletea cu dragostea față de Alexandra, formând un sentiment unic. De asemenea, Sandu profită de sensibilitatea Cristinei, șantajând-o emoțional. Într-adevăr, pasiunea cu siguranță nu lipsea din relația lor și din acest punct de
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
3, p. 378. footnote>, era conștient de faptul că prezentarea lui Hristos ca împlinirea spuselor profeților nu urma să însemne mult pentru un auditoriu păgân. În cele două Apologii ale sale, adresate Împăratului Antonius Pius (138-61 e.n.), încearcă o abordare diferită. Pentru a contracara obiecția după care creștinismul este o inovație recentă și arbitrară, el susține semnificația universală a lui Hristos prin operarea Logosului divin. „Hristos este primul-născut al lui Dumnezeu Cuvântul Său, la Care participă toți oamenii: iată ce am
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Oxford, 2006, p. 96-101. footnote>. Sfântul Irineu al Lyonului În timp ce Tațian Asirianul și Teofil al Antiohiei se luptă în Răsărit cu credințele păgâne și ebraice, la o mie de mile spre vest, Irineu, episcopul Lyonului, se lupta cu probleme foarte diferite. Oponenții celui care este considerat punctul sau pionul principal al gândirii creștine pentru secolul al doilea<footnote André Benoît, Saint Irénée. Introduction à l'étude de sa théologie, Ed. du Cerf, Paris, 1960, p. 3. footnote>, erau inamicii din interior
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]