17,651 matches
-
puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a lui „a măcina“. Mă gândeam la dinți scrâșniți și la o materie nisipoasă care să ți se scurgă printre dinți. De fapt, și Paștele avea tot o unică dimensiune alimentară. Devenea un soi de competiție. Ne lăudam care dintre noi a reușit să mănânce mai multe ouă. Era o zi de excepție în care puteam consuma mai multe ouă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
grădiniță cei mai respectați sunt cei care dau bine cu brandu’. Primitivismul și infantilismul merg mână în mână. Doi se bat. Șeful are autoritate. Dă și tu, îi zice unuia mai slab de constituție. Așa se nasc codurile de legi. Dinte pentru dinte. Cel învins primește de la Șăfu’ o pungă de pufuleți plină pe jumătate. O formă de potlach. Un ritual în care, dăruind, îți umileai adversarul. Dădeai dovadă în felul ăsta de o atitudine de superioritate morală. Sunt un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai respectați sunt cei care dau bine cu brandu’. Primitivismul și infantilismul merg mână în mână. Doi se bat. Șeful are autoritate. Dă și tu, îi zice unuia mai slab de constituție. Așa se nasc codurile de legi. Dinte pentru dinte. Cel învins primește de la Șăfu’ o pungă de pufuleți plină pe jumătate. O formă de potlach. Un ritual în care, dăruind, îți umileai adversarul. Dădeai dovadă în felul ăsta de o atitudine de superioritate morală. Sunt un fel de vânători-culegători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acte și bani - spray & briceag & cuțit & deschizător sticle - toporaș - trening, canadiană & fes, adidași & izmene - lenjerie: chiloți, ciorapi, prosop - canadiană cu glugă - table & zaruri de rezervă - băutură & sifoane - ceas & ochelari - tacâmuri: cuțite, fund, furculițe, farfurii - sare & oțet & mălai - hârtie igienică - periuță dinți & pieptăn & aparat bărbierit - borsalină & umbrelă - pătură & prelată - slip, papuci & pantaloni scurți - aparat foto & aparat radio - cafea & zahăr & pahare & linguriță - fierbător de plastic - trusă de șurubelnițe - carnețel & pix - brichetă & chibrit - saci plastic & saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil avea și cremalieră. Adică, în porțiunile foarte înclinate, mai intra încă o roată cu un soi de crestături dințate și roata aia ajuta să treacă de porțiunile grele. O roată suplimentară cu niște dinți ca de fierăstrău. La Innsbruck am văzut trambulinele unde a fost Olimpiada, prin anii ’60, cu Jean Claude Killy, dacă nu mă-nșel. Bariere și barierașe Pe urmă am mai făcut o buclă, am intrat în Germania. Am venit iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că se putea. Chiar ne întrebam ce-o mai fi făcând agronomul. Pe lângă că este foarte ocupat, e și peste măsură de păzit, nu care cumva să se vadă cu oficialitățile comunei. Doar știți că legionarii din liceu au un dinte împotriva primarului și nu numai... Apoi, dragul meu, n-aș vrea să fiu în locul lui. Abia aștept să ne vedem cu agronomul, să ne spună ce se mai petrece în lumea largă și ce mai gândește Bounegru, șeful legionarilor din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
camerei. Asculta cu respirația oprită... „Doarme încă. Tare-i vlăguit, săracul” - se consola cu gândul - deși tare ar fi vrut să intre să-l alinte cu vorbe și cu gesturi tandre... .În crucea zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în gol... Măriuca s-a furișat spre pat, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o pastramă de ți se topea în gură, nu alta - a precizat Petrache. Inginerul a ridicat paharul cu vin: Să bem pentru sănătatea noastră și a celor dragi! Costăchel a golit paharul cu ciudă parcă. Petrache - luându-și inima în dinți - a întrebat: Domnule inginer, sunt nerăbdător să aflu dacă l-ați găsit pe milițian... Cum naiba îl cheamă? Are un nume cam strâmb nu știu cum... Vorbești de Leucătov, șeful postului? Da! L-ați găsit? L-am găsit. Și? Costăchel părea - în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ori mai puțin ca Daurel. Lui și altora ca el le convine. Că ei nu dau măcar o palmă de pământ - pentru că n-au. Dacă ar da măcar un măgar acolo, tot ar fi ceva... Și stau toată vara cu dinții la soare... Și nu m-aș mira să ajungă un șăf ceva... N-a apucat moșul să isprăvească ce avea de spus, că delegatul i-a și pus pumnul în gură: Moșule! Păcat de părul tău alb. N-ai înțeles
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea dincolo de Ponoare, zâmbind într-un dinte... Costăchel tocmai pusese mâna pe clanța ușii, gata să intre în casă, când a auizit bătăi în poartă. Cine-i acolo? - a întrebat Costăchel. Noi! Care noi? Milițianu’ și tovarășu’ căpitan! Și ce căutați la mine la ora asta? Tovarășu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui el să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
între ei priviri adânci. Ambii aveau senzația că trec cu privirea dincolo de ființa celuilalt. Acest dialog tăcut exprimase, pentru fiecare, mai mult decât o mie de cuvinte. Însă, fiindcă Victor dorise explicații cu tot dinadinsul, Maria își luă inima-n dinți și se hotărâse, în sfârșit, a i le oferi: - Atunci, prea bine!, spuse aceasta. Ascultă atent, am săți dezvălui totul, întocmai așa cum s-a petrecut. Și nu știu dacă trebuie să-mi fie rușine de trecutul meu, ori dacă trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
faptul că tu citești, altceva decât că știi să citești?” Ei bine, asta da lovitură! „Indiscutabil, reiese că tare prost mai ești, luate-ar dracu’ cu totul!” Și am grăbit pasul, ținându-mă cu mâinile de cap și mârâind printre dinți furios și alte câteva înjurături de largă popularitate. Ei, drăcie! Asta-i de tot inadmisibil, dar, totuși, uite că este foarte adevărat. Așadar, aceasta îi era lui mentalitatea, element descompus la el. Ce pot spune, prostie pură, și nimic altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început să râdă prostește, dezvelindu-și dantura care mai avea vreo trei patru dinți. Vino aici lângă mine și bea un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul păhărel de vin, au Început să-și amintească de vremurile bune
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
brațele acestei blânde și divine adormiri. Nu de puține ori mi se Întâmpla să pierd primul tren și să plec cu următorul. Nu mai ajungeam la prima oră, iar următoarea se Întâmpla să fie pe la jumătate. Îmi luam inima În dinți și intram! Bună ziua! Spuneam cu glasul tremurat... Vă rog să mă scuzați că am Întârziat, n-am reușit să... Nu ți-e rușine?! Cum Îți permiți!? Ieși afară, neobrăzato! La ora mea să nu mai vii, de azi Înainte! Simțeam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O cunoști pe colega din fața ta? Hm! Strângea din dinți și ținea capul plecat În jos. Ce s-a Întâmplat! Răspunde! Cu tine vorbesc sau te pomenești că ți-ai Înghițit limba, frumușico! Încercă să glumească destul de stupid, prinzându-i bărbia cu o mână. În clipa următoare, fulgerător, i-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu vocabularul buruienos, de mahala. Ce căutați pe stradă În toiul nopții, bagaboantelor? Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost fetele mele, v-aș fi biciuit până vă țâșnea sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-l caut pe acest om, amabil, altruist, care Îmi va putea oferi o mână de ajutor la nevoie. După câteva săptămâni, timp În care emoțiile mă copleșeau la gândul că trebuie să-l caut, mi-am luat inima În dinți și am mers la agenție. Nu l-am găsit atunci și nici două-trei luni după această vizită. Ce-i drept, ajungeam odată pe săptămână În oraș și se Întâmpla să fie plecat cu turiștii În Delta Dunării sau În alte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ne spăla pe rând pe fiecare, ne pieptăna, ne schimba în hăinuțe curate și toate acestea le făcea cu cele două mâini, iar când cu o mână trebuia să se sprijine, pentru a nu cădea, cu cealaltă mână și cu dinții apuca lucrurile necesare... Dumnezeu îi dăduse atâta putere în mâini, că făcea orice lucru, dacă i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care le numeam „bărdace”. Stăteau ca picăturile de ploaie una lângă alta. Culegeam câteva pentru mine și câteva pentru bunei, doar că, până la urmă, tot eu le mâncam. - Mănâncă-le tu, copilă, îmi zicea bunica, că noi n-avem dinți pentru ele. Când mă întorceam acasă, mai culegeam câteva și pentru mama. Știam că îi plăceau și ei. Mama le mânca și zicea: - Bogdaproste, Doamne! Fie de sufletul lui moș Anton și al mătușei Agripina! Într-o zi, o întrebasem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]