4,704 matches
-
textele lui Doru Maximovici, fie de o luciditate tăioasă, fie de o răceală solemnă. Din ambele atitudini, în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu asupra de măsură în Marele Albastru (Editura Timpul, Iași, 2001), Sălbaticul anotimp (Editura AXA, Botoșani, 2004) și În bucătăria Sylviei Plath (Editura Vinea, București, 2008) ea se poate întoarce exact împotriva autoarei, diluându-i drama personală și reliefând minusurile discursive. Riscurile sunt vizibile mai ales în cazul textelor care dovedesc ceea ce un comentator al ultimului volum scris de Indira Spătaru numea "bovarism cultural" maladie, într-adevăr, din ce în ce mai cultivată de poetele noastre: "Ore fixe când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
confesiuni sfâșietoare asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cartea Românească, 1984), Doamna mea, eternitatea (Editura Junimea, 1986) și până la Doamna cu sonetul (Editura Geneze, 1993), Mirii paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin bronchii o himeră varsă/ și se clătește ca o algă arsă/ în ape triste umbra nepereche" (Cu sânii frumuseții). Dar îndrăgostitul nu suferă niciodată din cauza distanței fizice față de obiectul adorării lui, ci din cauza imposibilității de a-și transforma actul discursiv într-un act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poetica lui Dostoievski (Moscova [1963]), mai târziu, Estetica și teoria romanului (Moscova [1975]). În accepțiunea lui, romanul dispune, structural, de predispoziția integrării, sub formă polifonică, a unei mari diversități de componente lingvistice, stilistice și culturale. Limbaje, conexiuni polifonice, dialogism, unități discursive ale culturii toate acestea sunt elemente bahtiniene care fundamentează intertextualitatea (Pierre-Marc de Biasi, ibidem, 373). De reținut este faptul că, la Julia Kristeva, ideologemul pare să se bucure de o definire, însoțită chiar de clasificare (ideologem al simbolului și ideologem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stilistică a textului. A doua contribuție importantă, în debutul anilor '80, îi aparține lui Antoine Compagnon: La Seconde Main ou le Travail de la citation (Paris, [1979]), care oferă un studiu sistematic asupra intertextualității. Conceput ca o "repetare a unei unități discursive în alt discurs", citatul este reproducerea unui enunț (textul citat) extras din textul originar (text 1), pentru a fi adus într-un altul (text 2). Dacă enunțul propriu-zis rămâne neschimbat din punctul de vedere al semnificantului, deplasarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
J. Kristeva, S. Vultur, E. Vasiliu ș.a.). Ea propune să ne gândim la: o homo intertextualitate, care se referă la raporturile dintre două sau mai multe texte de același tip; o heterointertextualitate, care surprinde raportul dintre texte produse de practici discursive diferite (ibidem, 11). Reeditarea de tip intertextual rămâne fidelă topicii originare sau nu. Christophe Cusset marchează diferența dintre cele două situații: "Vom numi homotaxă caracteristica reluării unui cuvânt, a unei expresii, de asemenea manieră încât să fie păstrată poziția din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
analiza discursului care fusese deja realizată cu mai bine de zece ani înainte, de către Anca Măgureanu, deși în alți termeni (vezi supra, în prezentul capitol). Este vorba despre: o intertextualitate internă, stabilită între un discurs și altele aparținând aceluiași câmp discursiv; o intertextualitate externă, care se referă la discursuri din câmpuri discursive diferite, de exemplu, un discurs teologic și altul științific (ibidem, p. 53). Analiza discursului urmărește textul, nu opera... De pildă, proza eminesciană reia elemente din alte câmpuri discursive (poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ani înainte, de către Anca Măgureanu, deși în alți termeni (vezi supra, în prezentul capitol). Este vorba despre: o intertextualitate internă, stabilită între un discurs și altele aparținând aceluiași câmp discursiv; o intertextualitate externă, care se referă la discursuri din câmpuri discursive diferite, de exemplu, un discurs teologic și altul științific (ibidem, p. 53). Analiza discursului urmărește textul, nu opera... De pildă, proza eminesciană reia elemente din alte câmpuri discursive (poezie, teatru, publicistică, filosofie), toate aparținând aceluiași autor, adică Eminescu, ceea ce presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
câmp discursiv; o intertextualitate externă, care se referă la discursuri din câmpuri discursive diferite, de exemplu, un discurs teologic și altul științific (ibidem, p. 53). Analiza discursului urmărește textul, nu opera... De pildă, proza eminesciană reia elemente din alte câmpuri discursive (poezie, teatru, publicistică, filosofie), toate aparținând aceluiași autor, adică Eminescu, ceea ce presupune intratextualitate. Va trebui ca lucrarea noastră să ofere o soluție terminologică, astfel încât să nu ajungă la "intratextu alitate externă". Dihotomia hipotext/hipertext, consacrată de Gérard Genette, se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stabilit relațional, în "societatea" textelor, sub cerul genurilor, epocilor, bibliotecii universale etc. (Vom prelua pentru necesitățile hermeneuticii asupra prozei eminesciene noțiunile de intratext și intertext, considerând că linia de demarcație este dată de opera lui Mihai Eminescu, indiferent de câmpul discursiv în care ne-am situa. Altfel spus, tot ce poartă semnătura autorului la care ne-am oprit se încadrează în sfera intratextului). Forma tripartită de reprezentare a textului amintește de expunerea susținută de Philippe Sollers în urmă cu 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spațio-temporal, conotat într-un mod specific în proza eminesciană. Principiul rațiunii suficiente constituie un prim element ce relaționează hipertextul eminescian la hipotextul lui Leibniz, pentru ca însuși acest hipertext să se bucure de oarecare varietate intratextuală de formulare, dintr-un câmp discursiv în altul. Orice este are o rațiune de-a fi. Va să zică, dacă nedreptate și mizerie este, ele au o rațiune a lor de-a fi. Nu poate fi altfel, căci numai ceea ce este în adevăr e posibil. Ceea ce nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile de înțelegere care determină dinamica repetare-diferire specifică intertextului. O primă sugestie pe care ne-o dau hieroglifele invocate de Eminescu trimite la natura discursivă specială de care se bucură (sau nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în sine și torsul și fuiorul, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pesimismul devenit tristețea impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a gândirii indiene pentru Eminescu. Gândirea indiană preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut, în final, discursul filosofic indian (Al-George: 1981, 278). Buddhismul constituie unul dintre siste mele heterodoxe ale filosofiei indiene. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de semnificațiile mitice. Motivul se ascunde în însuși mecanismul intratextualității eminesciene (atât cât am putut să-l înțelegem): informații din cele mai diferite domenii conduc la formulări expresive și percutante în paginile de literatură, altfel spus, hipo texte din câmpuri discursive mai mult sau mai puțin îndepărtate converg în același hipertext. Să ne oprim, de pildă, la memoria identității ätman-Brahman din proza [Archaeus] și din poeme. Viziunea sinecdotică asupra relației stabilite între făptura muritoare și divinitate, între om și Dumnezeu, între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unor momente privilegiate ale blocului temporal. Să ne întoarcem la paginile eminesciene pentru a verifica, din nou, ideea conform căreia un hipertext, respectiv o serie intratextuală transgenerică, se pot prezenta ca punct (zonă) de convergență al unor hipotexte din câmpuri discursive distincte, motiv pentru care optăm să coroborăm nivelul cosmologic cu cel mitic, nu să-l excludem pe cel de al doilea (vezi supra, Ioana Em. Petrescu, definirea modelului cosmologic). (H2a) Acolo vei trăi un secul și ți se va părea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lector, a celor doi poli intratextuali și subliniază ralierea naratorului la teza kantiană, fie și trecută prin experimentele idealismului magic, german (H. Sanielevici apud Ioana Em. Petrescu). Repetiția este dominantă în raport cu diferența, aceasta din urmă marcată cel mult de registrele discursive deosebite (filosofic/narativ). Ca o paranteză, nu neapărat în rostul ei curent, ci mai ales în cel literar 82, semnalăm legătura care se stabilește între natura diferenței intratextuale și ecuația analizei discursului care angajează universul discursiv-câmpul discursiv-spațiul discursiv. În universul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de registrele discursive deosebite (filosofic/narativ). Ca o paranteză, nu neapărat în rostul ei curent, ci mai ales în cel literar 82, semnalăm legătura care se stabilește între natura diferenței intratextuale și ecuația analizei discursului care angajează universul discursiv-câmpul discursiv-spațiul discursiv. În universul discursiv, înțeles ca ansamblu de discursuri ce interacționează într-o conjunctură dată (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 97), trebuie decupate câmpuri discursive în care formațiuni discursive concurează și se delimitează reciproc pentru a-și adjudeca legitimitatea enunțiativă. Semnatarul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deosebite (filosofic/narativ). Ca o paranteză, nu neapărat în rostul ei curent, ci mai ales în cel literar 82, semnalăm legătura care se stabilește între natura diferenței intratextuale și ecuația analizei discursului care angajează universul discursiv-câmpul discursiv-spațiul discursiv. În universul discursiv, înțeles ca ansamblu de discursuri ce interacționează într-o conjunctură dată (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 97), trebuie decupate câmpuri discursive în care formațiuni discursive concurează și se delimitează reciproc pentru a-și adjudeca legitimitatea enunțiativă. Semnatarul articolului de dicționar referitor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
legătura care se stabilește între natura diferenței intratextuale și ecuația analizei discursului care angajează universul discursiv-câmpul discursiv-spațiul discursiv. În universul discursiv, înțeles ca ansamblu de discursuri ce interacționează într-o conjunctură dată (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 97), trebuie decupate câmpuri discursive în care formațiuni discursive concurează și se delimitează reciproc pentru a-și adjudeca legitimitatea enunțiativă. Semnatarul articolului de dicționar referitor la câmpul discursiv, Dominique Maingueneau, atenționează asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
între natura diferenței intratextuale și ecuația analizei discursului care angajează universul discursiv-câmpul discursiv-spațiul discursiv. În universul discursiv, înțeles ca ansamblu de discursuri ce interacționează într-o conjunctură dată (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 97), trebuie decupate câmpuri discursive în care formațiuni discursive concurează și se delimitează reciproc pentru a-și adjudeca legitimitatea enunțiativă. Semnatarul articolului de dicționar referitor la câmpul discursiv, Dominique Maingueneau, atenționează asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ansamblu de discursuri ce interacționează într-o conjunctură dată (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 97), trebuie decupate câmpuri discursive în care formațiuni discursive concurează și se delimitează reciproc pentru a-și adjudeca legitimitatea enunțiativă. Semnatarul articolului de dicționar referitor la câmpul discursiv, Dominique Maingueneau, atenționează asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reciproc pentru a-și adjudeca legitimitatea enunțiativă. Semnatarul articolului de dicționar referitor la câmpul discursiv, Dominique Maingueneau, atenționează asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]