1,320 matches
-
a scrisului. Când George Bariț a părăsit Blajul, preluând conducerea școlii române din Brașov, în anul 1837, s-a gândit să-l aducă de la Blaj și pe Mureșanu. Întrucât poetul era încă student în ultimul an, Bariț i-a obținut dispensa de a intra în învățământ fără a-și fi terminat studiile. Astfel că în anul 1838 Mureșanu s-a stabilit la Brașov, ca institutor la școala română condusă de Bariț. Peste doi ani, în 1840, trece ca profesor la gimnaziul
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
și care aveau un echipaj total de 3.199 de marinari. Printr-o lege din 19 iunie 1890, întru sprijinirea construcției în țară a vapoarelor și a velierelor din fier sau oțel folosite în traficul maritim, s-a acordat o dispensă de la plata taxelor de achiziție și de venit pentru o perioadă de 15 ani. Această lege a influențat în special construcția și traficul micilor nave cu abur folosite în Dalmația pentru navigație de coastă. Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft (DDSG) a fost, până la
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a fost general al armatei franceze din Lorraine. În 1636 el a fost făcut locotenent-general al armatei. Se pare că s-a restrat din viața publică la scurt timp după moartea lui Richelieu din 1643. In 1591, el a obținut dispensă din partea ordinului de Malta și s-a căsătorit cu Charlotte, fiica lui Henric, Maresal d'Amville. Cei doi au avut 3 copii: Prima sa soție a murit în 1636, iar în 1644, el s-a căsătorit cu Françoise de Narbonne
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
că ea avea 7 ani în 1299. Cronicarii francezi Guillaume de Nangis și Thomas Walsingham o descriu ca având 12 de ani în momentul căsătoriei sale în ianuarie 1308, plasând astfel nașterea ei între ianuarie 1295 și până-n 1296. O dispensă papală dată de Clement al V-lea în noiembrie 1305 îi permite căsătoria imediat prin procură, în ciuda faptului că probabil avea doar 10 de ani. Din moment ce a trebuit să ajungă la vârsta canonică de 7 înainte de logodna ei din mai
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină domnitoare a Danemarcei în cazul decesului lui Eric și dacă acesta nu ar fi
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
Ludovic al XIV-lea și a metresei lui, Madame de Montespan, și rivale timp de ani de zile. S-a decis, cu ajutorul Mariei Adélaïde, Ducesă de Burgundia, viitoarea ei cumnată, că Louise Élisabeth se va căsători cu Ducele de Berry. Dispensa papală a sosit pe 5 iar căsătoria a avut loc la 6 iulie 1710 la Palatul Versailles. Episcopul care a oficiat căsătoria a fost cardinalul de Janson. Ca o ironie, "Mademoiselle de Bourbon" a avut onoarea să poarte trena "Madame
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
spunând că femeia din portret pare "o zână din basme". Potrivit istoricului James McMurtry Longo, portretul nu era al Teresei Cristina, ci a altcuiva. Atunci când "a descoperit decepția, era prea târziu". Din cauza multelor legături de consangvinitate, a fost necesară o dispensă de la Papa Grigore al XVI-lea. Permisia a fost obținută și, la 30 mai 1843, la Neapole a avut loc o căsătorie prin procură; Pedro a fost reprezentat de fratele miresei sale, Prințul Leopold, Conte de Siracuza. O mică flotă
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
Avram Mizrahi, născut la Varna și stabilit din copilărie la București, și Lucia Sara. Tatăl a fost un veteran al armatei române din primul război mondial. Dan Mizrahy a studiat pianul de la 4 ani. La 9 ani a intrat, cu dispensă de vârstă, la Academia de muzică din Bucuresti, ca student al Aureliei Cionca; printre profesorii săi s-au numărat Mihail Andricu și Faust Nicolescu. În 1941 a fost exmatriculat ca urmare a și a luat drumul pribegiei. În martie 1941
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
a acesteia și a epidemiilor ce au urmat, Bienville a ordonat strămutarea așezării în aval la actualul loc al orașului Mobile, Alabama în 1711 și construind un nou Fort Louis. Până în 1712, când Antoine Crozat a preluat administrația coloniei prin dispensă regală, colonia avea o populație de 400 de locuitori. În 1713, a sosit un nou guvernator din Franța, iar Bienville s-a mutat spre vest când, în 1716, a înființat Fort Rosalie pe locul actualului oraș Natchez, Mississippi. Noul guvernator
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
-lea nu s-a căsătorit niciodată, dar în ianuarie 1867 s-a logodit cu ducesa Sophie Charlotte, sora împărătesei Elisabeta a Austriei („Sisi”), și deci verișoară a tatălui său. Din cauza înrudirii, în vederea căsătoriei au fost chiar nevoiți să procure o dispensă de la papa Pius IX. Totuși Ludovic al II-lea a amânat căsătoria, și încă în 1867 a renunțat total la ea, spre consternarea rudelor și a anturajului său regal. Nimeni nu a știut însă că Sophie Charlotte, după numai trei
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
cu viitorul rege Ferdinand al II-lea de Aragon. Mai târziu, fratele mai mic al lui Ludovic al XI-lea, Charles, Duce de Berry, a făcut o abordare, spre disperarea intensă a fratelui său regele, care a încercat să împiedice dispensa papală necesare pentru consangvinitate. De îndată ce Ludovic a produs un moștenitor de sex masculin care a supraviețuit copilăriei, este vorba de viitorul rege Carol al VIII-lea al Franței, Ludovic a vrut ca fiul său să fie cel care să se
Maria de Burgundia () [Corola-website/Science/317482_a_318811]
-
aibă intenția de a împărți puterea cu noua sa soție. Henric al VII-lea a abrogat Titulus Regius, legitimizând astfel copiii lui Eduard al IV-lea și recunoscându-l pe Eduard al V-lea ca prodecesor al său. După procurarea dispensei papale, Cardinalul Bourchier, Arhiepiscopul de Canterbury, i-a căsătorit pe Henric al VII-lea și pe Elisabeta de York pe 18 ianuarie 1486, la Abația Westminster, iar primul lor fiu, prințul Arthur se naște la 20 septembrie 1486. Elisabeta a
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
Joanei. În plus, uniunea celor doi era interzisă din cauza gradului de consanguitate. Căsătoria secretă despre care se spune că cei doi au făcut-o în 1360 ar fi fost invalidă tocmai din cauza consanguității. La cererea regelui, Papa a garantat o dispensă permițând celor doi o căsătorie legală. Ceremonia oficială prezidată de arhiepiscopul de Canterbury a avut loc la 10 octombrie 1361 la Castelul Windsor în prezența regelui și a reginei. În 1362, Prințul Negru a fost investit Prinț de Aquitania, o
Joan de Kent () [Corola-website/Science/325909_a_327238]
-
a murit călugăriță la mănăstirea Maubuisson. După ce a petrecut opt ani în închisoarea subterană, sănătatea fostei regine a devenit precară. Data morții ei este necunoscută; Papa a menționat într-un document ca data decesului ei 5 aprilie 1326 emițând o dispensă pentru căsătoria dintre fostul ei soț și cea de-a treia soție, Jeanne d'Évreux.
Blanche de Burgundia () [Corola-website/Science/325963_a_327292]
-
București. Carol Benesch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România" (1891-1892). Este numit arhitect șef al orașului București în 1865. Primește cetățenia română în 1876 printr-un decret al Domnitorului Carol I al României cu dispensă de stagiu. Pentru remarcabilele lucrări executate în regie proprie la Catedrala Sfântul Iosif din București, în 1881, este decorat de Vatican, papa Leon XIII cu "Ordinul Ecvestru al Sfântului Grigore cel Mare", gradul "„Cavaler Comandor”", cea mai înaltă distincție acordată
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
a fost semnat la 13 iulie 1598. Totuși, Ecaterina a fost refuzat să se convertească la romano catolicism în timp ce soțul ei era un devotat catolic și un fost membru al Sfintei Ligi. Astfel, Papa a fost obligat să facă o dispensă, pentru a permite celor doi să se căsătorească. La 29 decembrie 1598, Papa Clement al VIII-lea s-a declarat împotriva căsătoriei. Nemulțumit, Henric al IV-lea l-a intimidat pe arhiepiscopul de Reims pentru a-i acorda o autorizație
Ecaterina de Bourbon () [Corola-website/Science/325673_a_327002]
-
Constanța Erbiceanu, Muza Ciomac, Hilda Jerea, Silvia Șerbescu, Cella Delavrancea, Maria Fotino (cărora le-a fost prezentat de către Maria Cernovodeanu), Albert Guttman s-a prezentat la examenul de admitere organizat la Conservatorul din București. Fiind admis drept „copil excepțional“ - cu dispensă specială de vârstă - a urmat timp de un an (1949-1950) cursurile acestei instituții, la clasa de pian a Floricăi Musicescu (1887-1969, pianistă și profesoară de pian). Apoi, Conservatorul devenind instituție de învățământ superior, Albert Guttman a fost transferat la Școala
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
Angliei. În 1158 a fost logodit cu Margareta, fiica cea mare a regelui Ludovic al VII-lea al Franței și a celei de-a doua soții, Constance a Castiliei. La 2 noiembrie 1160, la Neubourg, după ce s-a obținut o dispensă papală de la Papa Alexandru al III-lea, cei doi copii (el în vârstă de 5 ani iar ea 2 ani) s-au căsătorit. Căsătoria a fost o încercare de a rezolva în cele din urmă lupta dintre conții de Anjou
Henric cel Tânăr () [Corola-website/Science/327622_a_328951]
-
Gniezno. În scopul de a dobândi o educație corespunzătoare, el a fost trimis la una dintre mănăstirile poloneze în 1026. Potrivit unor surse mai vechi, el a vrut inițial să aibă o carieră în Biserică și chiar a cerut o dispensă de a deveni călugăr. El a părăsit biserica în 1031. Tatăl lui Cazmir, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege al Poloniei în 1025, după moartea tatălui său, Boleslav I cel Viteaz. Magnații țării s-au temut că noul
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
al II-lea al Franței. Prin mama ei, a fost contesă suverană de Vertus din 1372, titlu pe care l-a împărțit cu soțul ei. S-a măritat cu vărul ei primar, Louis de Valois, în septembrie 1389 printr-o dispensă papală. Contractul ei de căsătorie stipula că dacă nu va avea moștenitori pe linie masculină, ea va moșteni dominioanele Visconti. Din acest motiv, nepotul ei, Ludovic al XII-lea al Franței, va pretinde ducatul Milano și va începe războaiele italiene
Valentina Visconti () [Corola-website/Science/327332_a_328661]
-
fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă, cele cinci generații necesare răzbunării tribale, cele cinci cămile pentru diya, cele cinci takbir sau formule de rugăciune: Mare este Allah!, cei cinci
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
până a împlinit vârsta de 13 ani, fapt care este neobișnuit pentru o prințesă a cărei căsătorie constituia un important târg dinastic. Acest amănunt a dat naștere diferitelor legende potrivit cărora ea ar fi devenit călugăriță și ar fi cerut dispensă papală pentru a-și întrerupe jurămîntul și a se putea căsători, sau că pur și simplu ar fi fost extrem de urâtă. Nicio astfel de supoziție nu își găsește consistența din lipsă de probe. Moartea în 1172 a tânârului ei nepot
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
nu există evidență că această căsătorie ar fi fost consumată vreodată. În continuare, se știe că Willem a fost căsătorit cu sora Margaretei, Richarda (n. cca. 1215 - d. 1293/1298), înainte de ianuarie 1250, deși nu există vreo evidență a vreunei dispense papale care să fi fost solicitată pentru căsătoria lui Willem cu sora primei sale soții. Astfel, este posibil ca Richarda să fi fost mama tuturor copiilor lui Willem. Ei au avut împreună 11 copii, la care se adaugă bastardul Roland
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
treia cruciade le permit pelerinilor să-și recâștige dreptul de acces în Ierusalim și ordinului să-și continue misiunea sa apostolică. Papii continuă să favorizeze ordinul care crește tot mai mult în importanță; Papa Urban al IV-lea îi acordă dispensă în 1262, permițând de asemenea ordinului să se elibereze de orice tutelă, nemaifiind dependent decât de Sfântul Scaun. Dar căderea definitivă a fortăreței Saint-Jean-d’Acre la 18 mai 1291 obligă ordinul să se retragă în Occident. Obligat să părăsească Țara
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Mama fraților a murit în aceași lună, lăsând pretențiile Imperiului Latin lui Robert, care la rândul său, i-a cedat lui Ludovic Principatul de Taranto. Ludovic și Ioana s-au căsătorit în Napoli pe 22 august 1347, fără a solicita dispensa de la Papa Clement al VI-lea, necesară din cauza relațiilor strânse de rudenie. Căsătoria a fost o încercare de a asigura împărăția pentru Ludovic decât pentru a face pace în certurile Casei de Anjou. Cuplul a fugit în Provența, regiune pe
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]