6,113 matches
-
a-l ajuta la coregrafia unui spectacol. Au decis să locuiască la el, într-un apartament la etajul 6. În una dintre zile Bob, profesorul american, a ajuns primul la lift, a sărit în lift și i-a făcut semne disperate să sară și el repede în lift. A apăsat repede pe buton și liftul a pornit silențios până la etajul 6 unde s-au deschis ușile. “Bob avea un zâmbet victorios pe buze. - Altfel nu pornea!... mi-a explicat el după
Grapini: Sper că v-am făcut curioși. Totul este fantastic de straniu () [Corola-journal/Journalistic/32491_a_33816]
-
că inclusiv comedia sinistră a așa-zisei privatizări a Oltchim, cu Dan Diaconescu în rol de actor principal, ar fi fost orchestrată prin birourile PSD. Ce vor spune oamenilor de la Oltchim cuplul de comici triști format dintr-un președinte PSD disperat să se agațe de putere și un realizator TV disperat la rându-i probabil să-și obțină televiziunea binecunoscută, OTV, înapoi? Nu știu dacă redeschiderea OTV face parte din pachetul de guvernare comună PSD-PPDD negociat de cele două partide în
"Tandem politic halucinant. Oferă circ" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29709_a_31034]
-
cu Dan Diaconescu în rol de actor principal, ar fi fost orchestrată prin birourile PSD. Ce vor spune oamenilor de la Oltchim cuplul de comici triști format dintr-un președinte PSD disperat să se agațe de putere și un realizator TV disperat la rându-i probabil să-și obțină televiziunea binecunoscută, OTV, înapoi? Nu știu dacă redeschiderea OTV face parte din pachetul de guvernare comună PSD-PPDD negociat de cele două partide în aceste zile. Nici dacă Victor Ponta va avea curajul să
"Tandem politic halucinant. Oferă circ" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29709_a_31034]
-
consilier prezidențial a precizat că sistemul bolnav a fost locomotivă electorală a celor enumerați, care au fost votați de oamenii dezgustați de partidele politice. "Dincolo de asemănări și diferențe, toți au fost simptomele unui sistem bolnav. Au fost votați de oameni disperați și dezgustați de partidele politice așa cum arată ele după 25 de ani de tranziție", a scris Sebastian Lăzăroiu.
Lăzăroiu: Asemănarea dintre Vadim și Diaconu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30080_a_31405]
-
Anca Murgoci Președintele PNL Timiș, Nicolae Robu, a studiat mimica politicienilor din PSD și mai ales expresia feței lui Victor Ponta. După aceea, a explicat la ce concluzii a ajuns. "De ce sunt disperați Victor Ponta și tovarășii săi? Uitându-mă atent la expresia fețelor lui Victor Ponta și tovarășilor săi, am constatat că bucuria victoriei este însoțită de o grimasă de îngrijorare, chiar de disperare, aș putea spune, coroborând această observație cu cântecele
Un liberal studiază mimica lui Ponta. Ce a descoperit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30095_a_31420]
-
că bucuria victoriei este însoțită de o grimasă de îngrijorare, chiar de disperare, aș putea spune, coroborând această observație cu cântecele de sirenă pe care ni le tot adresează nouă, liberalilor. Și, inevitabil, m-am întrebat: De ce ar fi, oare, disperați, Victor Ponta și tovarășii săi?! Păi cum să nu fie disperați, conștientizând cât de sterilă este, de fapt, victoria obținută?", a scris Nicolae Robu pe Facebook. În încheiere, președintele PNL Timiș a spus că liberalii ar trebui să se unească
Un liberal studiază mimica lui Ponta. Ce a descoperit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30095_a_31420]
-
de "priză" la realitățile Moldovei de dinainte de 1848 sînt cele ilustrate de doctorul Rosenfeld și stilatul, pentru că și ficționar, Simon. Primul are alura unui "erou civilizator" donquijotesc, care încearcă să prescrie medicamente unor oameni obișnuiți cu altfel de leacuri; pe disperatul doctor îl caracterizează "sila" de aceste locuri "în care s-a rătăcit și s-a pierdut ca medic și ca om". În replică, Simon este atras de lumea Orientului pe care încearcă s-o înțeleagă, să i se integreze și
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
pretenție nici o alergie așa e biografia făcută să dea năvală să-și dea importanță de ca și cum ar conta cu cine ce îți stă bine așa pe sub capitalul cultural abia închegat se sărută un orice drogat clarvoyant cu un oricum liber disperat dărâmător incendiar când tinerilor de toate vârstele le stă bine cu demonii bătrânilor din toate cărțile le stă bine cu farmacia copiilor uniți-vă din toate poemele amniotice așa ieșirile-mi din minte încet se scufundau în orgasmele apelor internaționale
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
în apa rece-gheață care îi curmase suflarea. Trupul, rostogolit de apa încă neînghețată, se prinsese în niște tufe de pe mal. L-au adus bunicii înapoi și l-au îngropat în curte, plângându-l ca pe un om și întrebându-se disperați ce-or să-i spună nepotului lor iubit, când va întreba de el. Abia vara am aflat exact ce se întâmplase cu minunatul, bravul și docilul prieten al copilăriei mele, și nu mi-am putut opri lacrimile. Chiar și acum
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
spaimă când nu m-au găsit nici în prima curte. "Dar dacă e la...?", atât a mai apucat să spună buna gazdă, pălind. Avea inima slabă: a apucat-o tremuriciul și i s-au tăiat picioarele, lăsând-o pe Pata-Mata - disperată, fiindcă avea în grijă copilul altora - să mă strige c-un firicel de voce. Le-am răspuns cu vioiciune și m-au găsit tolănit între labele câinelui-urs, cu capul pe spinarea lui, amândoi odihnindu-ne după o joacă nebună. Așa-
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
ar putea provoca o nouă analiză a acestui text tulburător am putea reține, pînă una alta, aburul terifiant care-l înconjoară pe eroul-narator, spaima contagioasă pe care o răspîndește spectacolul agresiunilor ucigașe asupra unui cîine dar și împotriva unei femei disperate, agresiuni purtînd cu ele obscenitatea loviturilor lașe. Mai cu seamă această prezență a cruzimii triviale, descrisă cu o simplitate impresionantă, acordă acelei bucăți scurte din 1890 valoarea de document semnificativ, atrăgînd atenția asupra sindromului anxios care palpită sub variate forme
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
în gura de metrou. Așteaptă pe peron și observă, cu uimire, că unul dintre porumbeii care ciugulesc tot timpul câte ceva pe treptele bisericii a pătruns în stație și stă agățat de o traversă de metal, sub bolta de beton. Zburătăcește disperat la apropierea metroului care sosește din sens opus și, lipsit de orice alternativă, dispare în gura întunecată, larg deschisă, a tunelului din față. Rose se înfioară și scormonește neputincioasă întunericul cu privirile, dar știe că pasărea nu se va mai
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
teamă și disperare. Membrii acestei caste în ruină au reacții extreme și impulsuri fioroase, iubesc și urăsc cu patimă incendiară. Senzația de sfîrșit de cursă îi face să se agațe de orice le-ar alunga plictisul, să găsească cu o disperată înverșunare, spre a-și umple golul din suflete, noi și noi pricini de divertisment, să-și îndestuleze poftele oricît de extravagante. Seria celor ce nu fac altceva pe lume decît să-și sporească plăcerile și să-și potolească la vedere
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
din Europa, înclinat sub abajurul lămpii care-și juca reflexele pe chelia lui tot atât de lucie ca și sărăcia exilului, Lenin a lucrat ca o cârtiță la demolarea imperiului moscovit, artificial și putred. A putut să-și aleagă o mie de disperați, de imbecili și de fanatici. Fiindcă aceasta este metoda răzbunătorilor: să organizeze în jurul lor o mie-două de aventurieri cărora restriștea le-a dat curajul disperării și, printre aceștia, câteva zeci de debili mintal, estropiați fizic și moral, în sufletul cărora
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
idee ce-i dulcea noastră bragă)?! Între amicii mei cei mai buni se prenumără un surd și mut și orb - un fericit, are de toate, că, vezi dragă Doamne, n-a plătit nimic, dar nimic, de hatârul cugetării tale, bade disperatule!... Eu - trebuie să fiu și eu cumva, nu te supăra - nu-s nici...nici...nici... aud, latru și văd de numa’numa, în consecință mă declar deplin mulțumit, chiar dacă plătesc al dracului de scump favoarea de a fi ca întreg
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
mai înfiorătoare, de care, ce-i drept, mă tem. Oamenii își dezgroapă strămoșii și scormonesc în droaia lor de strămoși până ce au răscolit totul și sunt de-a dreptul nemulțumiți și de aceea se simt de două ori jigniți și disperați, spunea el. Eu n-am fost niciodată un așa-zis scormonitor de strămoși, pentru asta îmi lipsește orice premisă, însă când și când și unuia ca mine îi ies în cale dintr-o dată cele mai ciudate exemplare de strămoși, de
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
vizitează familia din Ardeal. Tatăl său, învățătorul Vasile Rebreanu, moare subit la 14 iunie 1914, iar Liviu, fiul cel mare, nu participă la înmormântare. Mama Ludovica îi va reproșa ingratitudinea, ca și faptul că nu o ajută, scriindu-i scrisori disperate toată viața. Într-un mod cât se poate de clar, Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat cu multe situații nebuloase greu de mărturisit. Din trecut îi vin numai
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la persoana întâi. e un simptom. Liviu Rebreanu avea o nevoie disperată să devină un mare scriitor, pentru a vedea astfel înfrânte și îngropate, prin prestigiul unei opere, impedimentele (vinovățiile obscure, complexele), care lucrau insidios împotriva lui. Gloria, care a înfrânt toate susceptibilitățile, a venit destul de târziu, abia în 1920, odată cu apariția
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
clipele agitate în care trăim, în acest timp fatidic despre care toți au căzut de acord că poartă, drept rod, extraordinarul? În acest timp care urăște izolarea - și chiar așa, cum ar putea îndura măcar ca vreun om să aibă disperata idee de a străbate viața singuratec -, în acest timp care, mână-n mână și braț la braț (precum calfele pornite la drum, sau soldații), trăiește doar pentru ideea de comunitate?1 Însă chiar dacă ironia e departe de a fi specifică
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
dovada. Ca să nu mai vorbim de strigoi, stafii, vampiri, egregorii. Sunt, și ne dau cu tifla. Noi nu vom mai fi, ele vor rămâne. în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
generație închisă într-un fel de cocon eteric, într-un vis hrănit cu frustrații, cu remușcări dar și cu angajamente rebele, o generație care depinde încă de aceiași dinozauri birocratici. Aceasta este și rațiunea pentru care Ťvisul lor familiarť, repetitiv, disperat, apărut grație Ťefectului flutureluiť în aceasta țară haotică, cum ar spune Simona Popescu, nu se mai naște odata. Nu reușește să arate lumii farmecul său singular, trist și în același timp de neuitat. Scriitorilor români li s-a dat, prin
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
transcrie. Sinidis suferă de singurătate, gelozie, angoasă, teamă de moarte, și caută în scriitorul pe care tocmai l-a întâlnit ,omul care să-l înțeleagă și să-l ierte, să-l primească așa cum este". Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată și retorică: , Unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat" (p. 174). În fond, Sinidis este dedublarea autobiografică a autorului însuși. Grotescul expresionist al vieții se reflectă la toate
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
vreme de cîteva zile! Coșmar! Biata doamnă Slavici nu gîndea în termeni de istorie și critică literară! Ea avea pe cap un nebun și atît. Valoarea lui absolută aparținea posterității și lui G. Călinescu, nenăscut pe atunci, dar doamna Slavici, disperată, avea o problemă de care trebuia ,să se scape" urgent. Nu știu cum se manifesta poetul național cînd era ,foarte rău", dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța impunității, înjură pe oricine, scriu fără a se documenta, lanseză acuzații fără acoperire
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
existent. În cazul comunismului ca idee, esențial este nu ce se înfăptuiește, ci din ce pricina. Și-apoi această eră cea mai rațională, cea mai amețitoare, cea mai atotcuprinzătoare ideologie pentru mine și pentru cei din patria mea sfârtecata și disperată care doreau să depășească veacuri de sclavie și înapoiere, ba chiar să ignore realitatea" (pp. 81-82). Fragmentul citat cuprinde două înțelesuri, în linia celor deja afirmate: pe de o parte, există un comunism în care esențial este motivul adoptării unor
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
discursurilor lui Ceaușescu venea să ne explice că toți cei care nu acceptăm cu blîndețe efectele criminale ale trecutului dictatorial sîntem lipsiți de spirit democratic. Neo-stalinistul își acuza obraznic victimele de stalinism". Am primit și noi, în obraz, un asemenea disperat calificativ și nu doar din partea "foștilor șefi comuniști", ci și a acoliților lor recrutați uneori, vai, din rîndul unor condeie odinioară stimabile. Dar și stilourile unor novici se manifestă într-un registru bătrînicios, slujind conformismul postideologic. Astfel un text al
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]