3,286 matches
-
aflăm astăzi - reeducarea vechilor cadre de intelectuali din țara noastră. Un asemenea intelectual În care mentalitatea burgheză a mai lăsat urme adânci este În Drum fără pulbere inginerul Lăzărescu, pe care Îl cunoaștem la Începutul romanului, rupt de viață, acrit, disprețuind lupta pentru construirea socialismului pe care nu o Înțelege. Mai complex este cazul elevului său, inginerul Pangrati. Prin Pangrati, scriitorul Petru Dumitriu a vrut să ilustreze tipul tânărului inginer Înzestrat cu o mare și „pură” pasiune pentru tehnică, fiind În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
familiei Sternwood e jucată de cu totul alte personaje decât șantajistul cu identitate sexuală incertă, Geiger, sau decât asasinii din solda lui Eddie Mars. Întâlnirea cu generalul Sternwood se soldează - pe lângă un dialog plin de strălucire între două personaje dezabuzate, disprețuind fățărnicia și slăbiciunea umană, egale în cinism și în lipsa de iluzii privind existența - cu convingerea lui Marlowe că această primă misiune avusese doar rolul de a-l testa: Probabil doar mă pusese la încercare. Însărcinarea pe care mi-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
suportat pentru cei implicați. Atât Vivian, cât și Carmen poartă cu ele, pretutindeni, semnele unei nevroze de nevindecat, agresivă și, în cele din urmă, autodistructivă. Tuturor acestora, Marlowe le poate opune o singură valoare, pe cât de fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub suspecta ploaie californiană: mândria profesională. O armă inadecvată, ridicolă, ineficientă. Dar e singura de care detectivul nu se rușinează. Demodat, marginal, disprețuit - banul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
începerea războiului. Prestigiul inexplicabil de care se bucură, în anumite cercuri intelectuale, comunismul e perceput ca parte a degradării minții umane. Ce rost mai are, atunci, să scrii pentru o categorie de indivizi pe care, în adâncul minții tale, îi disprețuiești? Dacă vedetele zilei sunt micii meseriași ai textului, analfabeții compoziției literare, la ce bun să continui să livrezi locuitorilor acestei lumi întoarse cu susul în jos produse care nu-i interesează? Victimă a „sintaxei și pesimismului”, aceste „opiumuri ale claselor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
putere și bogăție), fie în planul cuceririlor amoroase. Pentru a amplifica dificultatea întreprinderii eroului, acesta se află de obicei într-o situație de inferioritate (este sărac, de nivel social inferior, considerat prea puțin inteligent, cel mai mic dintre frați și disprețuit de aceștia). El reușește însă să treacă de obstacolele cele mai variate: fantome, vrăjitori și zâne rele, dragoni și animale feroce. Tema romanului familial apare adesea în basme. Copii de sânge regesc sunt furați, apoi găsiți de oameni simpli și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de care profită cultura unei țări. De altfel, nu am cunoscut femeie normală, intelectuală sau ba, care să nu fie atrasă de preocupări practice și din toate „autenticele intelectuale” ce am întâlnit în viață - la noi și aiurea - nici una nu disprețuiește contactul intim cu materia, nici una nu disprețuiește bucuria de a deștepta, din elemente inerte, un fel de viață, transformându-le, înnobilându-le prin rostul ce le dăruiesc! Femeia intelectuală, mânuind materia în gospodăria familiei ei, nu asigură numai bunul trai
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
altfel, nu am cunoscut femeie normală, intelectuală sau ba, care să nu fie atrasă de preocupări practice și din toate „autenticele intelectuale” ce am întâlnit în viață - la noi și aiurea - nici una nu disprețuiește contactul intim cu materia, nici una nu disprețuiește bucuria de a deștepta, din elemente inerte, un fel de viață, transformându-le, înnobilându-le prin rostul ce le dăruiesc! Femeia intelectuală, mânuind materia în gospodăria familiei ei, nu asigură numai bunul trai al acesteia, dar și răspândește în jurul ei
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nici ele cerințele tipizării în artă (...). În articolul Despre mărunțișurile vieții în literatură, criticul sovietic I. Pitlear atrage atenția asupra importanței pe care o au chiar și unele așa-zise «amănunte» în operele literare (...). Și la noi unii scriitori au disprețuit importanța unor atari «amănunte», socotind că e sub demnitatea eroilor lor, oameni de «tip nou», să se preocupe de probleme «meschine» ca locuința, îmbrăcămintea, mâncarea, salariul etc. Dar chiar atunci când un poet a îndrăznit să vorbească despre așa ceva, s-a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de început și schimbarea de identitate reprezentau o suită de mișcări aproape mașinale, o rutină pe care o executa fără a-și da seama de emoția mea. Pe moment însă, vedeam în gesturile lui insolenta îndemânare a unui prestidigitator care, disprețuind aparențele admise, mă elibera prin trucurile lui de scamator de ceea ce mă apăsa cel mai mult: de mine însumi. Când a părăsit pentru câteva minute cabina, mi-am scos noul pașaport și am scrutat îndelung, cu mare atenție, chipul acela
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dăm seama că tânărul stă într-un scaun cu rotile, că e paralizat. Mesajul final nu face decât să fructifice excelenta surpriză narativă, printr-un îndemn ce nu mai trebuie demonstrat: să nu judecăm oamenii după aparențe; să nu-i disprețuim înainte de a-i cunoaște cu adevărat. Defectul acestui tip de construcție narativă stă în gradul sporit de simbolizare. Doar anecdoticul nu este suficient. Pentru reușita povestirii este nevoie de o reală inventivitate epică. Îmi amintesc de finalul unui film american
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și lectura propriu-zisă a textelor. Ilustrația deschide în adevăratul sens al vucântului un ziar, iar primele informații ne sunt oferite de legendă: despre cine sau despre ce este vorba și unde a avut loc evenimentul? Iată de ce nu trebuie să disprețuim acele rânduri stinghere ce însoțesc o fotografie. Atribut al secretarului de redacție, legenda se concepe în ultima fază a elaborării ziarului. Presiunea timpului sau lipsa de inspirație pot fi compensate printr-o decizie de moment și un truc simplu (de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tânărul jurnalist poate și trebuie să învețe aceste reguli, scurtând lungul astfel drum al vorbei către faptă. Capitolul 6. GENURI DE TEREN Orice discuție despre textul jurnalistic trebuie să plece de la fundament - de la știre. Mică și refugiată în câteva rânduri, disprețuită de unii confrați, dar citită pe nerăsuflate, știrea este piticul pe care se sprijină osatura colosală a unui ziar. Refugiată în rubrici marginale sau pusă la loc de cinste pe prima pagină, sub pălăria unui titlu cu litere mari cât
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost Învățătura lui Isus chiar și În cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască Întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau Întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau de elevii săi, așa cum s-a Întâmplat cu Isus, Origen invocă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește Împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne Împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) În dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Pe plan uman: cum aceste texte există, cum ele sunt publicate și avem acces la ele, În original sau În traduceri de primă mână, mi se pare omenește și intelectualicește necinstit să le ignorăm ori, și mai rău, să le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi Încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem Înțelesul Însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fel cum erau altele - textele dramatice, de pildă - care nu stârneau nici un fel de curiozitate. Lirica religioasă are în Nicephoros Vlemmides, în Nicephoros Callist Xanthopoulos, în Markos Evghenikos ori în împăratul Theodor II Laskaris, toți stihuitori într-o limbă ce disprețuiește, încă, idiomul vorbit, reprezentanți de marcă. În poezia laică, convenționalismul domină elogiile compuse de un Mihail Holobolos sau de Manuil Philes (condeier „profesionist” care solicită intens formulările encomiastice), sfaturile plictisitoare pe care le împrăștie neobosit Theodor Lapites sau enormele compoziții
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Luciliu (Scrisoarea 78Ă. Așadar, este „o mare nenorocire să, renunțăm la curajul de a muri și să nu-l mai avem pe acela de a trăi” (Senecaă. Cel mai bun remediu pentru teama de moarte este acela de a o disprețui, Întrucât „de Îndată ce scăpăm de frica ei, nu mai e nimic apăsător” (Senecaă. Moartea este inclusă În viață și, din acest motiv, „este o nebunie să ne temem de ea”, dar trebuie să fim pregătiți pentru a o primi. Pentru aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
recunoșteau și Îi primeau cu familiaritate. Aici Însă, Maigret Întîlnea pentru prima dată singurătatea În stare pură. O singurătate care nici măcar nu era agresivă. Domnișoara Lange nu avea un comportament dezagreabil față de vecini sau de furnizori. Nu arăta că-i disprețuiește și, În pofida Înclinației spre anumite culori și modele de rochii, nu făcea pe marea doamnă. Pur și simplu, nu se ocupa de ceilalți. Nu avea nevoie de ei. Avea chiriași pentru că dispunea de camere goale și obținea un cîștig. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lucreze Într-un birou. Plecând dimineața cu bicicleta, venind seara acasă, se purta ca o domnișoară. Și, mai târziu, sora ei nu se va descurca și ea? „Sunt amândouă la Paris. Nimeni nu le-a mai văzut În sat. Ne disprețuiesc...” Vechile lor prietene continuau să curețe dimineața bancurile de stridii și să lucreze la rezervații. Se căsătoriseră și creșteau copii care, și ei, se jucau În Piața Bisericii. Hélène Lange reușise În viață datorită unei voințe de fier. Încă tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Livia îl apucă cu putere de braț. — Și tu simți pericolul, nu? Aprobă în tăcere. Ce altceva ar putea face? A sosit momentul, își zice Livia mulțumită. Inspiră cu putere. Acum ori niciodată. Se smiorcăie cu glas stins: Dacă nu disprețuiești gândul că, femeie fiind, îndrăznesc să te avertizez, atunci când cei mai buni prieteni ai tăi, deși la curent cu ceea ce se întâmplă, nu cutează a-ți vorbi deschis... Își cuibărește din nou fața în faldurile togii. Augustus o îndepărtează ușurel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceva în domeniul literelor. Căci este o îndeletnicire deloc ușoară, ingrată și din păcate desconsiderată. — Ei, Piso, nici chiar așa! îl apostrofează râzând Sallustius. Me se ria asta desconsiderată, cum zici tu, poate răspunde cu mult dispreț acelora care o disprețuiesc la rândul lor. — Și bine face! i-o întoarce Piso pe loc. Încruntă apoi din sprâncene către necunoscuți: — Truditori merituoși cu condeiul sunt atât de puțini, încât Maternus, dacă va ajunge vreodată într-o încurcătură, poate să vină la mine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de gură călărețul. Ridică imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer cam să te învăț. Să disprețuiești tot ce truda omenească socotește podoabă și fală. Rânjește larg. — Inclusiv membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Eventualele represalii nu se vor lăsa mult așteptate. Lui Tiberius Livia i-a salvat de nenumărate ori viața și poziția cât a stat ascuns la Rhodos, dar nu e sigur că Agrippina ar interveni pentru el. Mai degrabă l ar disprețui și ar cere divorțul. Tresaltă, străpuns de un fier roșu. Atunci ar fi - în sfârșit - liber s-o caute pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-are cu cine se măna. Nici cu el, nici cu Vipsania. Doar că n are bob de minte în capul lui de găină. Curajos, da. Deștept, ba. Așa înțelege el să arate că nu-i e frică de moarte. Disprețuind viața! Scrâșnește din dinți. Tâmpitul! Mulți au început să se îngrijoreze de această trăsătură de caracter a lui Drusus și murmură pe la colțuri că nu e potrivită cu unul care într-o zi s-ar putea să moștenească imperiul. Degeaba
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]